ICCJ. Decizia nr. 1470/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1470/2010
Dosar nr. 9882/3/2009
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a comercială, sub nr. 9882/3/2009, reclamanţii D.L.P., P.A.G. şi B.N. au chemat în judecată pe pârâta SC I.T.C. T.T. SRL, solicitând instanţei să dispună:
- anularea Hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009 a Adunării Generale a Asociaţilor privind revocarea din funcţia de administrator a numitului D.L.P.;
- anularea hotărârii nr. 2 din 10 februarie 2009 a Adunării Generale a Asociaţilor privind majorarea capitalului social al societăţii pârâte;
- să se constate nulitatea absolută a Actului Adiţional nr. 1 din 10 februarie 2009 la Actul Constitutiv al SC I.T.C. T.T. SRL;
- să se constate nulitatea absolută a Actului Constitutiv Actualizat al SC I.T.C. T.T. SRL.
Prin sentinţa nr. 9923 din 23 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii D.L.P., P.A.G. şi B.N. în contradictoriu cu pârâta SC I.T.C. T.T. SRL dispunându-se următoarele:
- Anularea Hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009 a Adunării Generale a Acţionarilor SC I.T.C. T.T. SRL privind revocarea din funcţia de administrator a lui D.L.P.
- Anularea Hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009 a Adunării Generale a Acţionarilor SC I.T.C. T.T. SRL privind majorarea capitalului social.
- A fost constatată nulitatea absolută a Actului Adiţional nr. 1 din 10 februarie 2009 la Actul Constitutiv al SC I.T.C. T.T. SRL.
- A fost constatată nulitatea absolută a Actului Constitutiv Actualizat al SC T.T. SRL nr. 7 din 14 februarie 2009.
Împotriva sentinţei nr. 9923 din 23 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a formulat apel pârâta SC I.T.C. T.T. SRL, apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 52 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că în mod corect s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009 privind revocarea din funcţie a administratorului D.L.P. având în vedere că nu a fost supusă la vot revocarea, consimţământul asociaţilor privind amânarea acestui punct al ordinii de zi neprezentând exprimarea votului cu privire la revocare.
Hotărârea nr. 1 din 10 februarie 2009, în care se statuează existenţa voturilor negative ale domnilor B.N. şi P.A.G., nu este conformă cu realitatea, fiind nulă, ca urmare a neconcordanţei între procesul verbal de şedinţă şi conţinutul hotărârii nr. 1 din 10 februarie 2009.
Interesul social este interesul comun al asociaţilor şi al persoanei juridice, dar numai în situaţia normală, nu şi în caz de conflict sau abuz.
În caz de abuz, asociaţii lezaţi pot acţiona pe calea nulităţii actului iar în cazul de faţă, s-a constatat că interesul social nu este interesul comun al asociaţilor şi al persoanei juridice, având în vedere că o majorare de capital aşa cum s-a menţionat în hotărârea AGA nr. 1 din 10 februarie 2009 şi actele subsecvente nu face decât să prejudicieze asociaţii minoritari în contextul în care aceştia au convocat Adunarea Generală a Asociaţilor pentru stabilirea cesiunii părţilor sociale. Majorarea de capital social, dispusă de asociatul majoritar, diminuează cotele de participare la capital a asociaţilor minoritari, cu consecinţa diminuării drepturilor cuvenite prin retragerea din societate.
Abuzul de majoritate, astfel manifestat, se caracterizează ca act contrar interesului social, săvârşit numai pentru interesul asociatului majoritar şi păgubitor pentru asociaţii minoritari.
În consecinţă, constatând că asociatul majoritar, prin hotărârea de majorare a capitalului social, în contextul propunerii asociaţilor minoritari de a cesiona părţile sociale, a violat interesul social prin încălcarea obligaţiilor de loialitate faţă de partenerii săi, lipsind asociaţii minoritari de posibilitatea obţinerii unui profit la care raportul de asociere le permitea să spere cu legitimitate, Curtea de Apel a reţinut că Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 2 din 10 februarie 2009 este nulă, prin încălcarea dispoziţiilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990.
Ca urmare şi actele subsecvente sunt nule, instanţa de fond aplicând corect principiul accesorium sequitur principale, cu consecinţa desfiinţării Actului Adiţional la Actul Constitutiv al SC I.C.T. T.T. SRL şi a Actului Constitutiv Actualizat.
Pârâta SC I.C.T. T.T. SRL a formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi respingerea acţiunii formulate de reclamanţii D.L.P., P.A.G. şi B.N.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt reţinută de ambele instanţe arătând, în esenţă, că în lipsa oricărui temei juridic, instanţa de apel a apreciat în mod greşit că exista neconcordanţă între ceea ce s-a consemnat în procesul verbal de şedinţă din data de 10 februarie 2009 şi Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nr. 1 din 10 februarie 2008.
Greşit a reţinut instanţa de apel că pentru Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nr. 2 din 10 februarie 2009 există un abuz de majoritate, fiind încălcate dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990.
Textul de lege menţionat consacră două limitări fundamentale ale exerciţiului drepturilor acţionarilor: buna-credinţă şi promovarea cu prioritate a intereselor legitime ale societăţii dar în speţa de faţă prin actul constitutiv al SC I.C.T. T.T. SRL, act elaborat cu consimţământul tuturor asociaţilor, nu a fost încălcat interesul acţionarilor minoritari, iar hotărârile de a fi revocat din funcţie administratorul societăţii şi de a majora capitalul social au avut la bază votul liber exprimat al tuturor asociaţilor, fiind firesc ca Decizia finală să aparţină majorităţii absolute a părţilor sociale şi a capitalului social. Instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că propunerea de completare a ordinii de zi cu punctul 5, vizând majorarea capitalului social a fost pe deplin justificată, aceasta fiind necesară pentru proiectul Casa Verde, pentru participarea la licitaţii, asociatul majoritar S.I.R. exercitând dreptul potrivit scopului pentru care a fost instituit. Un eventual abuz, putea fi reţinut doar în măsura în care acesta ar fi abdicat de la interesul societăţii şi ar fi ignorat drepturile celorlalţi.
Instanţa de apel nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că cei trei asociaţi minoritari, care au promovat acţiunea, au înfiinţat în anul 2008 SC A.E.T. SRL, societate ce are acelaşi obiect de activitate cu societatea SC I.C.T. T.T. SRL iar asociatul D.L.P. administrator al I.C.T. T.T. SRL, care deţine 34% din capitalul social al SC A.E.T., a fost numit administrator şi în societatea nou înfiinţată.
Astfel, abuzul de putere trebuia apreciat în comparaţie cu interesele tuturor acţionarilor şi este evident că în cauză există un conflict de interese sancţionat de dispoziţiile art. 197 alin. (3) raportat la art. 79 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990.
Din întreg probatoriul, administrat în cauză, rezultă că asociaţii au interese proprii, că există un conflict permanent, însă abuzul de majoritate nu trebuie să sancţioneze acest conflict de interese, ci sancţionarea ar trebui să intervină numai în măsura în care, urmare a acestui conflict, hotărârea luată profită numai majorităţii şi este contrară interesului social.
Reclamanţii D.L.P., P.A.G. şi B.N. au formulat întâmpinare prin care au solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente, Decizia recurată fiind legală şi temeinică.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat, criticând de fapt modul de interpretare a probelor administrate în cauză, recurenta urmărind reaprecierea tuturor probelor, ceea ce ar atrage schimbarea situaţiei de fapt, dar reaprecierea probelor şi schimbarea situaţiei de fapt nu se mai poate produce în instanţa de recurs, odată cu abrogarea pct. 10-11 ale art. 304 C. proc. civ.
Raportându-ne la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente.
Astfel, prin hotărârea nr. 1 din 10 februarie 2009 s-a dispus înlocuirea administratorului D.L.P. din SC T.T. SRL dar această hotărâre nu reflectă voinţa asociaţilor astfel cum a fost exprimată prin procesul-verbal de şedinţă al Adunării Generale a Asociaţilor.
Procesul-verbal de şedinţa al Adunării Generale a Asociaţilor, reglementat de art. 131 din Legea nr. 31/1990 este un înscris constatator al tuturor actelor, faptelor şi operaţiunilor petrecute la Adunarea Generală a Asociaţilor, începând cu problema formalităţilor de convocare şi terminând cu declaraţiile făcute de acţionari în şedinţă. Consemnările din acest document sunt valabile şi fac proba în justiţie şi în faţa oricăror alte autorităţi cu privire la realitatea actelor, faptelor şi operaţiunilor consemnate.
În condiţiile în care există neconcordanţe între procesul verbal de şedinţă şi hotărârea nr. 1 din 10 februarie 2009 (neconcordanţe prezentate pe larg şi corect de ambele instanţe) hotărârea vizând revocarea administratorului este nulă, aspect reţinut corect de instanţa de apel.
Corect au fost aplicate şi interpretate dispoziţiile art. 1361 C. proc. civ., având în vedere că atât acţionarii majoritari cât şi acţionarii minoritari trebuie să îşi exercite drepturile cu buna-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari. Aceste dispoziţii legale asigură un echilibru între interesele societăţii şi cele ale acţionarilor, urmărind prevenirea şi reprimarea abuzurilor de majoritate care se pot înregistra în Adunarea Generală a Acţionarilor, cât şi pentru înlăturarea abuzurilor de minoritate de care se pot face vinovaţi unii acţionari care, deşi minoritari, se opun în mod neîntemeiat luării unor decizii necesare.
Majorarea capitalului social al SC I.C.T. T.T. SRL, măsură dispusă de asociatul majoritar, diminuează cotele de participare la capitalul social ale asociaţilor minoritari, diminuând drepturile cuvenite acestora prin retragerea din societate.
Asociaţii majoritari sau minoritari nu pot să-şi exercite drepturile pentru satisfacerea unor interese proprii, iar în speţa de faţă corect s-a reţinut că asociatul majoritar prin hotărârea de majorare a capitalului social a încălcat interesul social, cu consecinţa lipsirii asociaţilor minoritari de a obţine un profit, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990.
Ca o consecinţă a nulităţii actului principal şi actele subsecvente sunt desfiinţate, respectiv Actul Adiţional la Actul Constitutiv şi Actul Constitutiv actualizat, principiul accesorium seguintur principale fiind aplicat corect.
Criticle vizând interesele contrare dintre asociaţii minoritari şi majoritari precum şi înfiinţarea unei noi societăţi cu acelaşi obiect de activitate pot fi valorificate în alt cadru procesual, instanţele de fond pronunţându-se cu respectarea principiului disponibilităţii.
Faţă de considerentele expuse Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâta SC I.C.T. T.H. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Recurenta, fiind în culpă procesuală în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. va fi obligată să plătească intimaţilor cheltuieli de judecată în cuantum de 248 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanţei seria BBAV nr. 0000006 din data de 16 septembrie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.C.T. T.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă SC I.C.T. T.T. SRL Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 248 lei către intimaţii-reclamanţi D.L.P., P.G.A., B.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 329/2010. Comercial → |
|---|
