ICCJ. Decizia nr. 2022/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2022/2010
Dosar nr. 3004/2/2009
Şedinţa publică de la 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Revizuenta SC E.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC A.R.A. SA - Sucursala Ialomiţa retractarea deciziei civile nr. 108 din 3 iunie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi în rejudecare să admită apelul împotriva sentinţei civile nr. 689/F din 8 noiembrie 1999 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa şi pe fond să admită acţiunea.
Revizuienta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. susţinând că adresa din 4 martie 2009 eliberată de Judecătoria Călăraşi reprezintă înscrisul nou despre care curtea de apel nu a avut cunoştinţă la data pronunţării hotărârii atacate.
Prin decizia comercială nr. 13 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire, reţinând , în esenţă, că înscrisul invocat nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că acesta nu a existat în materialitatea lui la data judecăţii, nu numai că ar fi fost reţinut de partea potrivnică sau alte împrejurări mai presus de voinţa părţilor i-a împiedicat să-l înfăţişeze.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, revizuienta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. şi 328 alin. (1) C. proc. civ..
Recurenta susţine că instanţa de fond a omis să cerceteze procesul verbal de licitaţie din 4 mai 2001 şi actul de adjudecare din aceeaşi dată întocmite în Dosarul de executare silită nr. 118/2008, înscrisuri care existau la data de 3 iunie 2002 când s-a pronunţat decizia nr. 108/2008 atacată cu revizuire.
Motivând în detaliu situaţia de fapt, recurenta susţine nelegalitatea deciziei nr. 13/2010 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin aceea că nu analizează răspunsul părţii adverse SC A.R.A. SA - Sucursala Ialomiţa care a refuzat să-i prezinte cele două acte de executare, acte deţinute de partea potrivnică şi niciodată comunicate revizuientei.
Recursul este nefundat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Cale extraordinară de atac de retractare revizuirea fundamentată pe prevederile art. 322 pct. 5 se întemeiază pe descoperirea, ulterior pronunţării hotărârii atacate, a unor dovezi care dacă ar fi fost cunoscute la momentul pronunţării ei ar fi condus la o altă soluţie. Apariţia după pronunţarea hotărârii a unor înscrisuri nu justifică cererea de revizuire pe acest temei, condiţia preexistenţei şi a imposibilităţii producerii ei dintr-o cauză de forţă majoră sau pentru că a fost reţinută de partea potrivnică fiind esenţială pentru admisibilitate.
În privinţa omisiunii cercetării procesului verbal de licitaţie din 4 mai 2001 şi a actului de adjudecare din aceeaşi dată întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. 118/2008, acestea nu au format obiectul revizuirii, cererea evocând adresa din 4 martie 2009 a Judecătoriei Călăraşi şi nemulţumirile privind procedura investirii cu formulă executorie a titlului executoriu şi soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti; iar în concluziile nepuse ca o consecinţă a admiterii revizuirii în raport de adresa susmenţionată, revizuientul cere constatarea nulităţii absolute a titlului executoriu, a lipsei încheierii de încuviinţare a executării silite, constatarea netimbrării acţiunii şi a nulităţii procesului verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare din 4 mai 2001.
Deşi recursul este o cale extraordinară de atac în care părţile nu pot modifica obiectul , calitatea şi cauza acţiunii, este de menţionat că actele evocate în recurs nu au caracterul celor menţionate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ..
Nimic nu împiedică partea interesată să administreze proba cu acte existentă în dosarul de executare, de aceea instituţia revizuirii condiţionează administrarea de înscrisuri noi, de imposibilitatea producerii acestora din cauze mai presus de voinţa părţilor. La dosarul de executare debitorul avea acces, însă lipsa de diligenţă în formularea apărărilor nu-l îndreptăţeşte la calea extraordinară de atac prezentă.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 13 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuenta SC E.S. SRL Călăraşi împotriva deciziei nr. 13 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4344/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1615/2010. Comercial → |
|---|
