ICCJ. Decizia nr. 2412/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2412/2010
Dosar nr.3587/30/2009
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 47/CC din 23 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi s-a admis acţiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâţii SC A.V.I.D. SRL Giarmata şi F.A. În consecinţă s-a anulat hotărârea adunării generale a asociaţilor SC A.V.I.D. SRL din data de 3 aprilie 2009, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâta nu a probat faptul că acţiunea înregistrată la data de 5 iunie 2009 s-a făcut cu încălcarea termenului legal de 15 zile, raportat la împrejurarea că nota de transport invocată de pârâtă nu poartă semnătura reclamantului, iar înscrisurile nu conţin nici o menţiune legată de documentul livrat, astfel că nu s-a dovedit comunicarea de către pârâtă a hotărârii care face obiectul acţiunii.
Pe fond, cu privire la motivul de nulitate invocat, respectiv nelegala convocare a adunării generale extraordinare care a adoptat hotărârea a cărei nulitate se solicită, prima instanţă a reţinut că, în speţă, s-a încălcat termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deoarece nu s-a făcut dovada că reclamantul a fost convocat şi i s-a adus la cunoştinţă data adunării generale, precum şi ordinea de zi.
S-a reţinut că, prin aceasta, reclamantul a suferit o vătămare, în contextul în care, hotărârea de suplimentare a capitalului social prin finanţarea societăţii de către fiecare asociat, presupune o serie de evaluări de oportunitate şi de identificare de fonduri din partea asociatului, care presupun un interval de timp rezonabil.
Apelul declarat de pârâta SC A.V.I.D. SRL împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 14 din 18 ianuarie 2011.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă, a interpretat în acelaşi mod actul juridic dedus judecăţii, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, criticile apelantei privitoare la aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, precum şi cele referitoare la adăugarea la lege fiind nefondate.
Curtea a reţinut că prevederile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au fost încălcate, prin nerespectarea termenului de 10 zile cuprins între data primirii convocării şi data adunării generale, apreciindu-se, în esenţă, că, intenţia legiuitorului în reglementarea acestui text de lege a fost în sensul protejării atât a interesului individual al asociaţilor, pentru protejarea consimţământului lor, în vederea exercitării votului în deplină cunoştinţă de cauză, cât şi al terţilor care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcţionează organul deliberativ, şi care, astfel sunt protejaţi de actele acestuia contrare legii, care ar pune în pericol securitatea,, siguranţa şi stabilitatea raporturilor juridice şi mediul de afaceri.
S-a mai reţinut că, prima instanţă nu a adăugat la lege atunci când i-a cerut pârâtei să facă dovada documentelor expediate reclamantului, în condiţiile în care legea nu cere decât scrisoarea recomandată, deoarece pârâta este ţinută de a proba acest fapt, în condiţiile în care reclamantul a negat primirea hotărârii, iar pe de altă parte, în cadrul serviciilor de curierat există posibilitatea transmiterii unor scrisori cu conţinut certificat.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, pârâta SC A.V.I.D. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâta invocă dispoziţiile art. 195 din Legea nr. 31/1990 care nu pretind întocmirea unui borderou sau alt document special în care să se menţioneze conţinutul scrisorii recomandate cu care se face comunicare, ori, din acest punct de vedere se apreciază că instanţa a adăugat la lege.
De asemenea, se invocă faptul că instanţa s-a aflat în eroare când a analizat tardivitatea completării de acţiune, care nu a fost invocată, întrucât excepţia a vizat doar acţiunea introductivă. Astfel, se arată că, deşi hotărârea i-a fost comunicată la data de 18 mai 2009, reclamantul a promovat acţiunea la data de 24 noiembrie 2009, cu depăşirea termenului legal de 15 zile, iar această excepţie cuprinsă într-un motiv de apel nu a fost analizată.
O altă critică se referă la aplicarea greşită a legii cu privire la data de la care curge termenul de convocare a adunării generale, respectiv a dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care instituie un termen de 10 zile, ce curge de la data expedierii/comunicării scrisorii recomandate, şi nu de la data primirii acesteia, cum nelegal s-a reţinut.
Recurenta mai arată că a probat atât efectuarea convocării reclamantului, cât şi faptul comunicării hotărârii adoptate, însă dovezile administrate în acest sens au fost ignorate de către instanţă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a exercitat recurs şi pârâtul F.A., pentru aceleaşi motive expuse anterior.
Intimatul B.I. nu a formulat întâmpinare.
1. În ceea ce priveşte recursul pârâtului F.A., acesta se va respinge ca inadmisibil, reţinându-se că partea în cauză nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei primei instanţe. Or, fiind o cale extraordinară de atac, recursul nu poate fi exercitat omisso medio, trecând peste calea de atac a apelului. Din coroborarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., rezultă că hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel nu mai pot fi atacate nici cu recurs, în speţă, pentru acest pârât, hotărârea devenind irevocabilă.
2. Cu privire la recursul declarat de pârâta SC A.V.I.D. SRL, din analiza acestuia prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la comunicare.
Sub acest aspect, pârâta a invocat atât în prima instanţă, ca apărare, cât şi sub forma criticilor în apel, faptul că acţiunea a fost tardiv depusă de reclamant, cu depăşirea termenului legal de 15 zile.
Chiar dacă instanţa de apel a analizat tardivitatea completării de acţiune, prin prisma dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., problema tardivităţii cererii de chemare în judecată a fost corect soluţionată în prima instanţă, în sensul respingerii acestei excepţii, reluate ca şi critică în recurs.
Astfel, în mod corect s-a reţinut că nota de transport nr. CGS15761476A din 15 mai 2009 prin care recurenta susţine că i-a comunicat reclamantului hotărârea adoptată, şi care a fost primită de către acesta la data de 18 mai 2009, şi în raport de care se susţine că înregistrarea acţiunii la data de 24 noiembrie 2009 este tardivă, nu face dovada documentelor care au fost expediate şi nu reprezintă o comunicare valabilă, în condiţiile în care aceasta se contestă.
Întrucât pârâta a invocat excepţia tardivităţii, iar reclamantul susţine că nu i-a fost comunicată hotărârea, sarcina probei revine pârâtei, care, fără a reprezenta o adăugare la lege, este ţinută să dovedească comunicarea valabilă, prin probarea tipurilor de documente expediate pe adresa reclamantului, expediere atestată printr-o notă de transport.
În ceea ce priveşte legalitatea convocării reclamantului la adunarea generală se vor avea în vedere dispoziţiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi respectiv modul în care acestea au fost interpretate şi aplicate de către instanţele de fond.
Potrivit legii, administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar, convocarea adunării urmând a fi făcută în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
În speţă, comunicarea convocatorului s-a realizat la data de 19 martie 2009 cu nota de expediţie depusă la fila 31 din dosarul primei instanţe, iar prima adunare generală a avut loc la data de 2 aprilie 2009.
Termenul de 10 zile, care este unul minim şi de la care se poate deroga prin actele constitutive, curge de la data expedierii convocării şi nu de la data primirii acesteia, prin raportare la fiecare asociat în parte, astfel cum au reţinut instanţele de fond. Astfel, se va reţine că, convocarea trebuie emisă cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru întrunire.
Sub acest aspect recursul este fondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite, cu consecinţa admiterii apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 47/CC din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Timiş, care va fi schimbată în parte, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul B.I.
Dispoziţiile sentinţei privitoare la respingerea excepţiei prescripţiei acţiunii vor fi menţinute.
De asemenea, prin aplicarea art. 274 C. proc. civ., intimatul B.I. va fi obligat să suporte cheltuielile de judecată ocazionate în recurs pârâtei SC A.V.I.D. SRL cu plata taxelor de timbru şi a onorariului avocaţial, în cuantum de 3.885,28 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.V.I.D. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o modifică şi în consecinţă :
Admite apelul declarat de pârâta SC A.V.I.D. SRL TIMIŞOARA împotriva sentinţei civile nr. 47/CC din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul B.I.
Menţine dispoziţiile sentinţei privind respingerea excepţiei prescripţiei acţiunii.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul F.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă intimatul B.I. la plata sumei de 3885,28 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei SC A.V.I.D. SRL TIMIŞOARA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2520/2010. Comercial → |
|---|
