ICCJ. Decizia nr. 2372/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2372/2010
Dosar nr.3439/103/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 569/COM din 26 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 3439/103/2008 a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL Roman, acţiunea având ca obiect obligarea pârâtei să permită accesul la rebrânşarea spaţiului situat în Roman, judeţul Neamţ, la reţeaua de canalizare, sub sancţiuneaplăţii de daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 15 septembrie 2003 reclamantul a cumpărat de la SC S.T. SNC, prin lichidator judiciar, un spaţiu comercial situat în Roman, un spaţiu în suprafaţă de 33,06 mp.
Pentru utila folosinţă a unui spaţiu comercial situat într-un imobil cu mai multe apartamente era necesar ca respectivul spaţiu să fie branşat la sistemele de apă şi canalizare, respectiv la instalaţiile de folosinţă asupra cărora coproprietarii îşi exercită un drept de coproprietate.
S-a constatat că spaţiul a fost vândut şi predat fără instalaţia de canalizare, situaţie în care nu putea transmite reclamantului dreptul de folosinţă comună asupra acestei instalaţii.
S-a avut în vedere şi raportul de expertiză efectuat în cauză de expert R.N. potrivit căruia branşarea spaţiului reclamantului la reţeaua de alimentare cu apă şi scurgere se poate face la coloana care trece prin spaţiul pârâtei – schiţa anexă de la dosar fond – fapt ce impune o sarcină spaţiului pârâtei în sensul limitării exercitării efective a dreptului de proprietate al pârâtei.
Împotriva sentinţei Tribunalului reclamantul a declarat apel care fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 89 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în considerentele căreia s-a reţinut, în esenţă, că în condiţiile în care spaţiul proprietatea reclamantului nu a fost racordat la reţeaua de canalizare anterior dobândirii, instituirea unui asemenea drept în favoarea sa şi a obligaţiei în sarcina pârâtei, reprezintă stabilirea unei servituţi prin fapta omului, conform art. 620 – art. 629 C. civ., neîncadrându-se în categoria servituţilor naturale sau legale.
Împotriva deciziei pronunţate în apel reclamantul a declarat recurs criticând-o sub aspectul netemeiniciei privind servitutea prin destinaţia proprietarului.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că argumentele aduse în dezvoltarea criticilor formulate de recurentă nu pot fi încadrate niciunui motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.
Cum criticile vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 89 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi la 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3941/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2374/2010. Comercial → |
|---|
