ICCJ. Decizia nr. 257/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 257/2010
Dosar nr. 27477/3/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 13 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 27477/3/2007 s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelantul C.E.D. ca inadmisibilă în contradictoriu cu intimata - pârâtă E. GMBH Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că apelantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969 C. civ., art. 129 alin. (5) – (6) şi art. 296 C. proc. civ., precum şi art. 1 coroborat cu art. 978 C. civ. şi art. 1 şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 considerând că modul în care au fost redactate aceste texte de lege lasă loc unei interpretări ambigue şi poate induce ideea că judecătorul este dator a se supune doar legii, fără ca acesta să fie ţinut a respecta şi voinţa părţilor semnatare ale unei convenţii, convenţie căreia Codul Civil îi conferă putere de lege şi că raţiunea legiuitorul lasă judecătorului libertatea de a ignora legea părţilor, ori ca distribuitor imparţial al dreptăţii judecătorul trebuie să fie el însuşi ţinut de respectarea convenţiei întocmai ca şi părţile; că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale întrucât pârâtul invocă neconstituţionalitatea art. 969 şi art. 978 C. civ., articole în baza cărora şi-a întemeiat propria cerere ce ar duce la concluzia că cererea sa nu are un interes legitim; că celelalte texte de lege art. 129 alin. (5) – (6) C. proc. civ. şi art. 1 şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 nu au temei legal.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul C.E.D. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei invocate şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurentul a susţinut că a dovedit punctual îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a acesteia; că admiterea excepţiei nu ar lipsi acţiunea de temei juridic, instanţele fiind datoare să soluţioneze acţiunile şi neputând invoca inexistenţa unui text de lege.
Intimata E. GMBH Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că – în raport de prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. – recursul este nefondat, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată în faţa instanţei de apel făcându-se cu aplicarea corectă a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
În mod întemeiat instanţa de apel a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate formulată de apelantul reclamant reţinând că cererea sa nu are interes legitim având în vedere că se referă la neconstituţionalitatea art. 969 şi art. 978 C. civ., articole în baza cărora şi-a întemeiat propria cerere.
Interesul invocării excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să fie avut în vedere în soluţionarea cererii de neconstituţionalitate.
Faptul că excepţia de neconstituţionalitate vizează chiar dispoziţia legală în baza căreia recurentul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată în ipoteza admiterii acestei excepţii recurentul ar fi lipsit de dispoziţia legală în baza căreia şi-a întemeiat pretenţiile.
În ce priveşte dispoziţiile art. 129 alin. (5)-6 şi dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 instanţa de apel a reţinut întemeiat că nu sunt în niciun fel motivate decât cu referire la apărări pe fondul cauzei, care pot duce la soluţionarea cauzei în sensul dorit de acesta dacă ele sunt într-adevăr întemeiate.
Prin motivare recurentul solicită în fapt completarea motivelor de apel prin critici referitoare la soluţia instanţei de fond, neavând nimic legat de obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de C.E.D. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 27477/3/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 269/2010. Comercial → |
|---|
