ICCJ. Decizia nr. 2647/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2647/2010
Dosar nr.4647/63/2009
Şedinţa publică de la 14 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 7552/C/2006, reclamanţii O.N. şi O.M. au chemat în judecată pe pârâta SC E.O. SA solicitând instanţei să dispună desfiinţarea postului de transformare amplasat pe proprietatea reclamanţilor situată în Craiova. În subsidiar au solicitat obligarea pârâtei la plata unei chirii lunar de 100 Euro, inclusiv pe ultimii trei ani.
Prin sentinţa nr. 18324/2007 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanţii O.N. şi O.M.
Tribunalul Dolj, prin Decizia 449/2008 a respins apelul apelanţilor O.N. şi O.M. formulat împotriva sentinţei civile nr. 18324/2007 iar Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 313/2009 pronunţată de Tribunalul Dolj.
A fost admis recursul formulat, modificată în tot Decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul formulat de reclamanţii O.N. şi O.M., a fost anulată sentinţa nr. 18324/2007 pronunţată de Judecătoria Craiova, cauza fiind trimisă pentru judecata în primă instanţă către Tribunalul Dolj, secţia comercială.
În urma casării cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4647/63/2009, iar prin sentinţa nr. 342/2010 a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii O.N. şi O.M. în contradictoriu cu SC C.D. SA Craiova ţinând cont de faptul că la data de 4 noiembrie 2010 reclamanţii au precizat acţiunea în sensul că înţeleg să se judece cu pârâta SC C.D. SA în loc de SC E.O. SA.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că transformatorul electric figurează în evidenţele pârâtei din anul 1963 iar reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului ulterior, respectiv în anul 1966.
Prin edificarea postului de transformare pârâta a dobândit un drept de servitute legală asupra terenului, opozabil reclamanţilor cumpărători ai terenului, iar potrivit art. 41 alin. (4) din Legea 13/2007, terenurile pe care se situează reţelele electrice sunt şi rămân în proprietatea publică a Statului.
Împotriva sentinţei nr. 343 din 3 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj au formulat apel reclamanţii O.N. şi O.M.
Prin Decizia nr. 241 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de reclamanţii O.N. şi O.M. împotriva sentinţei nr. 342/2010 a Tribunalului Dolj, sentinţa a fost schimbată în sensul admiterii în parte a acţiunii, pârâta fiind obligată să-şi demoleze construcţia PT CZ 21 din Craiova, şi a fost respins capătul de cerere vizând despăgubirile.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că pe parcursul judecăţii s-a schimbat situaţia avută în vedere de către instanţa de fond, în sensul că pârâta şi-a mutat echipamentele energetice, iar menţinerea unei clădiri nefuncţionale pe terenul proprietatea apelanţilor reclamanţi nu are o justificare legală.
Din moment ce intimata pârâtă şi-a mutat echipamentul electric, apărarea unui interes general, prevăzut de art. 41 din Legea 13/2007, nu mai subzistă, iar construcţia ce afectează terenul reclamanţilor nu mai serveşte scopului prevăzut de legiuitor.
Apelanţii reclamanţi nu pot pretinde despăgubiri, intimata pârâtă beneficiind de o servitute legală, gratuită în baza dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea 13/2007.
Împotriva deciziei 241/2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova au formulat recurs reclamanţii O.N. şi O.M.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate formal pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. recurenta nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei din perspectiva motivelor de recurs evocate enunţând doar actele normative aplicabile şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2008 prin raportare la dreptul de proprietate asupra terenului şi dreptul la despăgubiri.
Analizând Decizia recurată în raport motivele de recurs enunţate, se constată că recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti atunci când nu arată motivele pe care se sprijină dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar Decizia recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanţa de apel a analizat în mod real problemele ce i-au fost supuse atenţiei ţinând cont şi de actele noi depuse în apel, argumentând care au fost motivele pentru care a apreciat că se impune ridicarea construcţiei de pe terenul apelanţilor în condiţiile în care intimata pârâtă şi-a mutat echipamentele electrice.
Punctul de transformare figurează în evidenţele pârâtei din anul 1963, iar reclamanţii au dobândit terenul în anul 1966, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Legea 13/2007.
Ca urmare, folosinţa terenului de către pârâtă (nu de către reclamantă aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel) datează din anul 1963, înaintea actului de vânzare-cumpărare al recurenţilor reclamanţi şi apariţia Legii 13/2007.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în cauza de faţă, recurenţii invocând formal textul de lege fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut întrucât instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente.
Este de necontestat că recurenţii reclamanţi sunt proprietarii terenului conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 636 din 28 ianuarie 1966 dar postul de transformare PTCZ 21 a fost construit pe terenul în discuţie înainte ca recurenţii reclamanţi să devină proprietarii terenului şi ca urmare dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Legea 13/2007 care reglementează acordarea de despăgubiri nu sunt incidente.
Potrivit art. 41 alin. (4) din Legea 13/2007, terenul pe care se situează reţelele electrice de distribuţie la data intrării în vigoare a legii, sunt şi rămân în proprietatea publică a statului.
Prin edificarea postului de transformare, intimata pârâtă a dobândit un drept de servitute legală asupra terenului, aspect reţinut corect de ambele instanţe.
Nu trebuie omis nici faptul că la data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, pe acest teren era amplasat postul de transformare, reclamanţii dobândind terenul afectat de o servitute opozabilă cumpărătorului.
Ca urmare, criticile recurenţilor nu au un fundament legal, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. , Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii O.N. şi O.M. împotriva deciziei nr. 241 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
 ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii O.N. şi O.M. împotriva deciziei nr. 241 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2709/2010. Comercial → |
|---|
