ICCJ. Decizia nr. 275/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 275/2010
Dosar nr. 4909/3/2006
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 15559 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Asociaţia A. Băileşti astfel cum a fost precizată şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni 29 octombrie 1996 încheiat între părţi; pârâta a fost obligată la plata sumelor de 150,08 ron reprezentând dobândă şi 4.288,15 ron penalităţi de întârziere şi în continuare, aferent ratelor 7,8,9,10 din contractul de vânzare cumpărare acţiuni din 29 octombrie 1996, cu începere de la 20 februarie 2007 şi până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii şi pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 254 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care a fost schimbată în parte hotărârea instanţei de fond în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 850 lei cheltuieli de judecată; s-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în ceeea ce priveşte cuantumul dobânzii şi al penalităţilor acesta a fost corect stabilit de expert în raport de dispoziţiile art. 4 lit. b) din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni până la rămânerea definitivă a sentinţei, având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din OG nr. 25/2002 modificată şi completată.
Cererea apelantei de acordare a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente ratelor 7, 8, 9, 10 din contract până la achitarea integrală a debitului nu este întemeiată cât timp acestea au fost calculate în raport de dispoziţiile art. 4 lit. b) din contract iar de la data desfiinţării acestuia nu mai au temei legal.
S-a constatat că intimata nu a încălcat dispoziţiile art. 73 lit. d) din contract deoarece ieşirea bunului din patrimoniul societăţii privatizate s-a făcut prin executarea silită fără a fi administrate probe din care să rezulte că între intimată şi societatea SC X SRL Târgu Jiu există o legătură care a dus la înstrăinarea bunului prin executarea silită.
Împotriva acestei decizii reclamanta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
A invocat recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că prin hotărârea atacată instanţa a încălcat dispoziţiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 care prevăd în mod expres că în cazul desfiinţării contractului pe cale judiciară sau convenţională, cumpărătorul este obligat atât la plata de daune interese, reprezentând dobânzi, penalităţi şi dividende care pot fi cuantificate, cât şi la plata acelor daune interese care nu pot fi cuantificate în momentul formulării cererii de chemare în judecată şi care urmează a fi precizate în urma efectuării raportului de expertiză judiciară.
În mod eronat instanţele au respins pretenţiile A.V.A.S. constând în suma de 9.760 ron reprezentând prejudiciul cauzat A.V.A.S. prin scăderea valorii acţiunilor şi suma de 4.536 ron reprezentând prejudiciul cauzat A.V.A.S. prin înstrăinarea terenului în suprafaţă de 10.800 mp, deoarece este evident faptul că prin diminuarea valorii activului net contabil al societăţii privatizate şi prin înstrăinarea activelor acesteia A.V.A.S. a fost prejudiciată.
S-a susţinut că în urma desfiinţării contractului de privatizare deşi părţile vor fi puse în situaţia anterioară încheierii contractului, în patrimoniului A.V.A.S. vor intra acţiuni având o valoare mult diminuată faţă de momentul încheierii contractului şi care nu mai pot fi valorificate prin intermediul unei alte privatizări.
Instanţa de apel a reţinut că nu s-au făcut probe din care să rezulte că diminuarea valorii acţiunilor s-a făcut din culpa pârâtei, fără însă să aibă în vedere că prin dispoziţiile art. 21 din OG nr. 25/2002 modificată şi completată, s-a instituit o excepţie, în sensul că stabilirea şi întinderea prejudiciilor se va face în baza unei expertize financiar contabilă, proba existenţei prejudiciului fiind astfel înlăturată.
Recursul reclamantei este declarat împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Pentru a fi parte în procesul civil se impune a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii printre care şi cea a calităţii şi a capacităţii procesuale.
Capacitatea procesuală constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual (capacitate procesuală de folosinţă), de a-şi valorifica singură drepturile procesuale şi de a-şi îndeplini obligaţiile procedurale (capacitate procesuală de exeriţiu).
În cazul persoanelor juridice, capacitatea procesuală de folosinţă se dobândeşte la data înregistrării lor, iar potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale este persoană juridică de la data înmatriculării în O.R.C.
Înalta Curte în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. va lua în examinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei pârâte.
Cu adresa din 7 octombrie 2009. O.R.C. de pe lângă Tribunalul Gorj a comunicat că Asociaţia A. Băileşti nu este înscriă în Registrul Comerţului, iar firma Agromec Băileşti SA a fost radiată în urma încheierii procedurii de faliment la data de 4 august 2008.
Aşa fiind, de la data radierii intimata a încetat să mai existe ca persoană juridică şi deci nu mai are capacitate civilă în litigiul dedus judecăţii.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că este de prisos să mai examineze celelalte critici invocate de recurentă în cererea sa şi urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 254 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 293/2010. Comercial → |
|---|
