ICCJ. Decizia nr. 29/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 29/2010
Dosar nr. 2622/110/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa 585 din 2 iunie 2010 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantei SC R.I.P. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâta SC G.P. SA Oneşti, reţinându-se în considerente că reclamanta legal citată pentru termenul de judecată din 2 iunie 2010 a fost citată cu menţiunea de a depune diferenţa de taxă judiciară de timbru în sumă de 11.955 lei şi 4,4 lei timbru judiciar, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor legale incidente în cauză, motiv în raport cu care s-a aplicat sancţiunea anulării ca insuficient timbrată acţiunea reclamantei.
Împotriva sentinţei tribunalului reclamanta a declarat apel arătând că a achitat taxa de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, că a depus dovada în ziua şedinţei la arhivă, însă nu a ajuns în timp util la dosar, apreciind că se face vinovat personalul auxiliar.
Prin Decizia nr. 58 din 19 august 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, la acelaşi tribunal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că în momentul deliberării instanţa de fond nu a avut la dosar dovada achitării taxei e timbru, împrejurare faţă de care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 46/1997; însă reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru chiar în ziua judecăţii, respectiv la data de 2 iunie 2010, aşa cum rezultă din menţiunile de pe Ordinul de plată aflat la fila 146 dosar apel şi a depus o cerere (fila 145) la care a anexat o copie a ordinului de plată, însă au fost primite la dosar în ziua următoare, respectiv 3 iunie 2010, a doua zi după dezbateri.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâta a declarat recurs criticând soluţia sub aspectul ignorării cererii de apărare formulată de societatea pârâtă, motivată de împrejurarea că avocatul ales al acesteia era în concediu de odihnă în perioada 12 iulie - 20 august 2010, iar dovada de înştiinţare i-a fost înmânată la data de 14 iulie 2010; procedând în acest mod i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 156 alin. (1) C. proc. civ. şi consideră că instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile când a motivat respingerea cererii în sensul angajării unui al apărător sau dacă ar fi dat termen scurt de 14 zile să-şi angajeze alt apărător, în opinia recurentei, situaţie ce conduce la înlăturarea caracterului intuituu personae al contractului de asistenţă juridică.
Prin urmare, conchide recurenta, instanţa de apel a fost subtil imparţială motiv de solicitare a strămutării cauzei.
In ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de partea adversă prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să o respingă, întrucât criticile formulate de recurentă se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 156 alin. (1) C. proc. civ.
In ceea ce priveşte criticile formulate prin prezentul recurs, Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat, potrivit următoarelor considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ.: „instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată".
Norma prevăzută de acest articol nu este formulată în termeni imperativi ai unei obligaţii a instanţei de a amâna cauza când partea pretinde că nu beneficiază de o apărare corespunzătoare, valorificarea cererii părţii depinzând de aprecierea exclusivă a instanţei, ce evaluează în concret circumstanţele formulării unei asemenea solicitări.
În cauză, în mod corect i-a fost respinsă cererea de apărare formulată de recurentă prin reprezentantul său legal, raportându-se la data înştiinţării de 14 iulie 2010 şi data fixării termenului de judecată de 19 august 2010, cu respectarea dispoziţiilor art. 1141 alin. (3) C. proc. civ., recurenta având un termen rezonabil pentru angajare apărător.
De altfel, din examinarea conţinutului cererii de apărare formulată de recurentă aflată la fila 9 dosar apel, se observă că nu este motivată, în sensul dispoziţiilor legale pretinse a fi încălcate, întrucât aceste dispoziţii se referă expres la motive temeinice lăsate la aprecierea instanţei; or, recurenta nu şi-a motivat cererea şi nici nu a depus înscrisuri în acest sens pentru a convinge instanţa de apel că se impune amânarea cauzei, mai ales că sentinţa apelată nu a fost soluţionată pe fond, dat fiind că acţiunea reclamantei fusese anulată ca insuficient timbrată.
Mai mult, art. 720 C. proc. civ. prevede că litigiile comerciale se judecă cu precădere şi celeritate şi numai când instanţa constată că sunt motive temeinice poate dispune amânarea judecării cauzei.
Prin urmare, nu se poate spune că instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile şi că este imparţială, întrucât în raport de circumstanţele cauzei nu se impunea amânarea judecării cauzei, prin respingerea cererii de apărare formulată nu i s-a adus o violare a dreptului la apărare în sensul textului de lege evocat.
Faţă de cele menţionate anterior, susţinerea recurentei că a înlăturat caracterul intuituu personae al contractului de asistenţă judiciară, urmează să o respingă.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă SC R.I.P. SRL Adjud prin întâmpinare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.P. SA ONEŞTI împotriva deciziei nr. 58 din 19 august 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3495/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3463/2010. Comercial → |
|---|
