ICCJ. Decizia nr. 3495/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3495/2010
Dosar nr. 577/98/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamantul T.Şt. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL solicitând ca prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul apartament situat în Urziceni, Str. A.l. Cuza, Judeţul Ialomiţa.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată.
Prin sentinţa comercială nr. 753/ F din 12 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, s-a admis acţiunea, pârâta fiind obligată să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul apartament situat în municipiul Urziceni, Str. A.l. Cuza, Judeţul Ialomiţa şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 33.849 lei.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 753/ F din 12 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa a declarat recurs pârâta SC E. SRL.
La data de 17 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a calificat faţă de art. 2 pct. 1 C. proc. civ., calea de atac ca fiind apelul şi prin Decizia nr. 199 din 24 martie 2010, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu cheltuieli de judecată aferente.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele:
- prin licitaţia de la 8 aprilie 2005 imobilul în litigiu a fost vândut către adjudecatoarea Ţ.S.;
- prin contractul de vânzare-cumpărare cu ipotecă nr. 704 din 20 februarie 2006 Ţ.S. şi Ţ.I. în calitate vânzători au vândut imobilul cumpărătoarei SC E. SRL;
- prin Decizia nr. 350/ R din 19 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, s-a admis recursul, s-a dispus anularea formelor executare întocmite în cauză de Biroul executorului judecătoresc C.R.U., respectiv procesul-verbal de licitaţie şi de adjudecare încheiate la 8 aprilie 2005, tabloul de distribuire a preţ precum şi toate actele ulterioare;
- prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1756 din 2 octombrie S.V.L., S.R. şi S.Şt., în calităţi vânzători au vândut lui T.Şt. în calitate de cumpărător imobil situat în municipiul Urziceni, Str. Al.Cuza, pe Judeţul Ialomiţa;
- în prezenta cauză sunt două titluri proprietate: contractul de vânzare-cumpărare cu ipotecă nr. 704 din 20 februarie autentificat la Biroul Notarului Public S.C.M. şi contractul de vânzare cumpărare nr. 1756 din 02 octombrie 2000 autentificat la Biroul Notarului Public T.;
- comparând cele două titluri de proprietate, în mod corect a reţinut Tribunalul Ialomiţa că titlul intimatului - reclamant este mai caracterizat deoarece provine de la adevăratul proprietar, în timp ce titlul apelantei pârâte provine de la un neproprietar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E. SRL Adâncata judeţul Ialomiţa.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
- intimatul T.Şt. nu mai are drept de proprietate asupra imobilului de la data de 8 aprilie 2005 când dreptul său de proprietate s-a transmis către Ţ.S. şi Ţ.I. care la rândul lor l-au transmis recurentei;
- susţinerea intimatului că titlul recurentei provine de la un neproprietar nu poate fi primită având în vedere că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătorul adjudecatar era proprietarul imobilului, reclamantul neuzând de dispoziţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.;
- acţiunea în revendicare trebuia respinsă întrucât reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate în patrimoniul său neexercitând acest drept;
- pârâta s-a prevalat în apărare şi de buna credinţă în accepţiunea art. 1898 alin. (1) C. civ.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Înalta Curte, în lipsa motivelor care pot fi încadrate în art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Este de observat că deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile invocate nu pot fi subsumate acestor motive de nelegalitate. În concret, recurenta nu a dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esenţă susţinerile reclamantului, faptul că acesta nu a uzat de art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., probatoriul administrat în dovedirea dreptului de proprietate şi nu modul în care instanţa de control judiciar a interpretat şi aplicat legea.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivelor de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamanta – pârâtă SC E. SRL ADÂNCATA împotriva deciziei nr. 199 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3494/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 29/2010. Comercial → |
|---|
