ICCJ. Decizia nr. 292/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 292/2010
Dosar nr. 792/90/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată că prin Decizia nr. 79/ A-C din 22 iulie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de SC M. SA Rm. Vâlcea împotriva încheierii de şedinţă de la 7 mai 2009 a Tribunalului Vâlcea prin care s-a dispus trimiterea prezentului dosar la Tribunalul Bucureşti, în vederea discutării conexării cu dosarul nr. 25004/3/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a considerat că încheierea atacată nu reprezintă o dezinvestire a instanţei, ci doar o măsură în urma căreia Tribunalul Bucureşti va aprecia dacă sunt, ori nu, întrunite cerinţele legale ale conexării celor două pricini. În consecinţă, această încheiere nu se poate ataca decât odată cu fondul pricinii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M. SA Rm. Vâlcea care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că nu sunt întrunite condiţiile de conexare a celor două dosare, nefiind respectate cerinţele art. 164 C. proc. civ.
Reprezentantul intimatului-reclamant a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului întrucât dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., coroborat cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ., stabilesc că încheierile premergătoare sunt supuse atacării odată cu fondul. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de apel în mod corect a respins, ca inadmisibil, apelul pârâtei cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, conform chitanţei depuse la dosar.
Înalta Curte, analizând mai întâi excepţia invocată, conform art. 137 C. proc. civ., urmează a o respinge deoarece Decizia atacată este susceptibilă de calea de atac a recursului încadrându-se în prevederile art. 200 alin. (1) teza II C. proc. civ., deoarece este o hotărâre pronunţată în apel.
Cât priveşte recursul, Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Prin încheierea atacată, nu s-a dispus conexarea, ci numai înaintarea dosarului de la Tribunalul Vâlcea la Tribunalul Bucureşti în vederea discutării conexării celor două pricini în faţa acestei din urmă instanţe. În consecinţă, orice consideraţii ale recurentei cu privire la temeiurile de fapt şi de drept ale conexării sunt cel puţin premature, atât timp cât nici măcar nu s-a dispus măsura conexării. Totodată, instanţa de apel a apreciat în mod corect că încheierea atacată nu este una prin care s-a întrerupt cursul judecăţii, ci este doar o încheiere premergătoare, ce nu se poate ataca decât odată cu fondul, conform art. 282 alin. (2) teza I C. proc. civ.
În concluzie, analizând Decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl găseşte nefondat în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.
Pentru cele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Rm. Vâlcea împotriva deciziei nr. 79/ A-C din 22 iulie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâta SC M. SA Rm. Vâlcea la 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul I.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Rm. Vâlcea împotriva deciziei nr. 79/ A-C din 22 iulie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pârâta SC M. SA Rm. Vâlcea la 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul I.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 43/2010. Comercial → |
|---|
