ICCJ. Decizia nr. 3018/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3018/2010
Dosar nr. 8074/1/2009
Şedinţa de la 19 noiembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2009 petenta SC P. SRL, Glina, solicită investirea cu formulă executorie a sentinţei arbitrale nr. 95 din 30 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 5169 din 3 august 2009 Judecătoria Oradea admite excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi declină competenţa de soluţionare a cererii de investire cu formulă executorie a sentinţei arbitrale menţionate în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reţinând, prin raportare la art. 3671 alin. (2), art. 342 alin. (1), art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi art. 77 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală, că, întrucât sediul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional care a pronunţat sentinţa arbitrală a cărei investire se cere este Bucureşti, instanţa avută în vedere de dispoziţiile art. 342 C. proc. civ. la care trimite art. 3671 C. proc. civ. este Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 9442 din 29 septembrie 2009, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti admite excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reţinând că, în condiţiile în care din înscrisurile aflate la dosar nu se poate stabili locul naşterii obligaţiei comerciale şi nici locul plăţii stabilit prin convenţia părţilor, litigiul având ca obiect pretenţii comerciale cu o valoare sub 100.000 lei, instanţa vizată de dispoziţiile art. 342 C. proc. civ., la care trimite art. 3671 alin. (2) C. proc. civ., este, faţă de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ. coroborate cu ale art. 10 pct. 4 C. proc. civ., judecătoria de la sediul societăţii pârâte, respectiv Judecătoria Oradea, prin Regulile de procedură arbitrală neputându-se completa codul de procedură civilă ca lege organică, acestea vizând strict procedura de desfăşurare a procesului arbitral.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, prin aceeaşi sentinţă, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti trimite cauza spre soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând conflictul negativ de competenţă în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanţa competentă să investească cu formulă executorie o sentinţă arbitrală este instanţa care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece în fond în primă instanţă, acel litigiu, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.
O astfel de soluţie se desprinde din coroborarea dispoziţiilor art. 3671 alin. (2) C. proc. civ. cu cele ale art. 354 C. proc. civ. şi cele ale art. 365 alin. (1) C. proc. civ.
Competenţa de soluţionare a unei cauze pe calea arbitrajului reprezentând o competenţă alternativă, faţă de competenţa de drept comun, ce revine instanţelor judecătoreşti, aşa cum se prevede în art. 3433 alin. (1) C. proc. civ., părţile stabilind prin convenţia arbitrală şi locul arbitrajului, expres - potrivit art. 354 C. proc. civ., sau implicit – prin încredinţarea arbitrajului unei instituţii permanente (art. 3531 C. proc. civ.).
Prin dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, se precizează că aceasta revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute de art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.
Rezultă astfel că prin dispoziţiile art. 342 C. proc. civ. se stabileşte instanţa competentă material să intervină pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, iar prin dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. se stabileşte că această instanţă competentă material este, din unghiul de vedere al competenţei teritoriale, instanţa în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul, loc ales de părţi prin convenţia arbitrală, sau unde se găseşte sediul instituţiei permanente de arbitraj căreia i s-a încredinţat arbitrajul.
Aşadar, instanţa competentă să investească o hotărâre arbitrală cu formulă executorie care, potrivit dispoziţiilor art. 3671 alin. (2) C. proc. civ. este instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 C. proc. civ., este instanţa de judecată în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul şi care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.
Prin art. 77 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. s-a dat în fapt expresie dispoziţiilor de mai sus ale Codului de procedură civilă precizându-se instanţa competentă şi teritorial să investească hotărârea arbitrală cu formulă executorie, neadăugând prin aceasta la legea procedurală, lege organică, aşa cum eronat a reţinut Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Cum în cauza de faţă, în raport de valoarea obiectului litigiului mai mică de 100.000 lei, instanţa de judecată care ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă este judecătoria, şi cum hotărârea arbitrală a cărei investire cu formulă executorie a fost pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., cu sediul în Bucureşti, sector 3, instituţie permanentă de arbitraj căreia părţilei-au încredinţat arbitrajul prin convenţia de arbitraj intervenită între ele, competenţa de investire cu formulă executorie revine Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Faţă de cele de mai sus, conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oradea şi Judecătoria sectorului 3 Bucureşti urmează a fi soluţionat în sensul că urmează a se stabili competenţa de investire cu formulă executorie a sentinţei arbitrale pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei, privind pe reclamanta SC P. SRL Glina SRL şi pârâta SC E.T. SRL Oradea, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3213/2010. Comercial → |
|---|
