ICCJ. Decizia nr. 3034/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3034/2010
Dosar nr.3553/1/2011
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra cauzei comerciale de faţă, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27 aprilie 2011, revizuenta D.V. a solicitat instanţei supreme, în contradictoriu cu intimaţii T.Z.R. şi B.C.I.S.P. ROMÂNIA SA, anularea deciziei comerciale nr. 1211 din data de 22 martie 2011 pronunţată de ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE în dosarul comercial nr. 9365/55/2009 şi, în rejudecarea recursului, constatarea nulităţii acestuia.
Revizuenta a învederat că, prin Decizia menţionată s-a dispus respingerea recursului ca tardiv declarat şi obligarea recurentei D.V. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 lei către intimatul T.Z.R.
Revizuenta a apreciat că, în mod greşit, a fost respins recursul ca tardiv declarat întrucât nu este semnatara declaraţiei de recurs, ceea ce semnifică nulitatea recursului. De asemenea, recurenta a solicitat instanţei de recurs acordarea unui termen pentru pregătirea apărării şi a făcut o cerere motivată de suspendare a judecării cauzei, apreciind că se impunea amânarea judecăţii pentru pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.
După pronunţarea hotărârii, a descoperit înscrisuri din care rezultă că nu este semnatara declaraţiei de recurs, iar la data de 22 martie 2011 nu s-a putut prezenta la judecată din motive pe care le-a învederat prin cererea de amânare formulată.
S-a mai arătat şi că instanţa de apel a procedat la judecarea pricinii la data de 18 octombrie 2010 considerând în mod greşit că procedura de citare este legal îndeplinită, deşi lipsa calităţii de reprezentant a avocatului T.D. a fost constatată de către instanţă chiar la primul termen de judecată din data de 20 septembrie 2010.
Revizuenta a apreciat că lipsa semnăturii atrage nulitatea recursului care primează asupra soluţionării excepţiei de tardivitate.
În drept a invocat prevederile art. 322 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata B.C.I. a solicitat respingerea cererii de revizuire, invocând excepţia tardivităţii cererii raportat la prevederile art. 324 C. proc. civ. şi excepţia inadmisibilităţii cererii raportat la prevederile art. 322 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.
Cererea de revizuire a fost legal timbrată.
Înalta Curte a dispus ataşarea la dosar a dosarului nr. 9665/55/2009 în care a fost pronunţată Decizia a cărei revizuire se solicită.
Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul motivelor de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia comercială nr. 1211 din 22 martie 2011 pronunţată de această instanţă a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă D.V. împotriva deciziei nr. 164/A/18 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca tardiv declarat.
A fost admisă în parte cererea intimatului T.Z.R. privind cheltuielile de judecată şi a fost obligată recurenta-reclamantă să-i plătească acestuia suma de 5000 lei cheltuieli de judecată.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată prin întâmpinare, în raport de prevederile legale invocate, respectiv art. 322 pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi de data depunerii prin poştă a cererii de revizuire (22 aprilie 2011), Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal.
De asemenea nu poate fi primită apărarea intimatei în sensul că cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât calea extraordinară de atac se încadrează în două dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ., urmând a fi examinat fiecare motiv de revizuire în parte.
În ceea ce priveşte motivele concrete invocate de revizuentă, Înalta Curte constată că, pe de-o parte, cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care nu s-a evocat fondul cauzei, ci a fost respins recursul ca tardiv declarat, astfel că hotărârea nu poate forma obiect al revizuirii.
Pe de altă parte, deşi revizuenta a arătat că ulterior pronunţării hotărârii a descoperit înscrisuri noi din care rezultă că nu este semnatara recursului, nu a învederat care sunt aceste înscrisuri, iar în dosarul nr. 9365/55/2009 a formulat o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, ceea ce demonstrează faptul că avea cunoştinţă despre înregistrarea pe rolul instanţei a cererii de recurs.
Nu în ultimul rând Înalta Curte observă că pe parcursul judecării recursului recurenta a formulat mai multe cereri fără ca în cuprinsul vreuneia să fi invocat nulitatea căii de atac.
De asemenea, din practicaua deciziei comerciale a cărei revizuire se solicită rezultă că cererea de amânare formulată de recurentă la termenul de judecată din 22 martie 2011 a fost respinsă, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 8 C. proc. civ. în măsura în care revizuenta a adus la cunoştinţa instanţei imposibilitatea sa de prezentare la termenul acordat.
Faţă de cele reţinute mai sus, curtea, apreciind că nu subzistă nici un motiv de reformare a hotărârii atacate, va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
În baza art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a revizuentei, curtea va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 1420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciind ca numai aceste cheltuieli de transport au fost dovedite prin factură şi chitanţa aferentă.
Împrejurarea că intimata a depus, în dovedirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, un ordin de plată, respectiv un extras de cont din care rezultă plata sumei de 5351,72 lei nu reprezintă o dovadă a onorariului achitat atât timp cât aceste documente nu au fost însoţite de factura nr. 851 din 5 octombrie 2011 care să ateste efectuarea cheltuielilor în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta D.V. împotriva deciziei nr. 1211 din 22 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Obligă revizuienta la plata sumei de 1.420 lei cheltuieli de judecată către intimata B.C.I.S.P. ROMÂNIA SA ARAD.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3073/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Comercial → |
|---|
