ICCJ. Decizia nr. 3246/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3246/2010
Dosar nr. 3704/85/2008
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SIF T. SA Braşov, a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA Mediaş şi a solicitat obligarea să desemneze un expert în condiţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care să întocmească un raport privind gestiunea societăţii, înmânat administratorilor cenzorilor şi reclamantei iar pârâta să fie obligată la plata onorariului de expert.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 1687/C din 13 octombrie 2008 a admis acţiunea, a desemnat un expert (M.M.) să efectueze expertiză cu obiectivele: stabilirea cauzelor care au determinat situaţia economică a societăţii şi eventualele persoane vinovate, situaţia clădirilor şi terenurilor vândute, destinaţia sumelor obţinute din vânzare, situaţia analitică a debitorilor la 30 iunie 2008 şi situaţia clădirilor şi terenurilor aflate în patrimoniul pârâtei la 30 noiembrie 2008, cu un onorariu de 400 lei în sarcina pârâtei.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta deţine 36.22% din capitalul social şi a cerut în condiţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 desemnarea unui expert care să analizeze operaţiuni din gestiunea societăţii.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială 152/A din 19 decembrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei, considerând că textul art. 136 din legea citată nu prevede în sarcina instanţei atribuţii de control a expertizei, însă în condiţiile în care expertul nu va efectua lucrarea ordonată, nu va fi împiedicată să-şi exercite dreptul fundamental de acces în justiţie.
Împotriva deciziei astfel pronunţare, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de fond a admis acţiunea fără a se pronunţa asupra capătului de cerere privind întocmirea raportului şi comunicarea acestuia cenzorilor şi consiliului de administraţie.
Instanţa nu şi-a exercitat dreptul de control, respectiv nu a constatat întocmirea raportului şi nu a dispus comunicarea acestuia.
Pe de altă parte, instanţa a considerat greşit că cererea are caracter contencios.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 136 din Legea nr. 31/1990 îndreptăţesc pe acţionarul, individual sau împreună cu alţii care reprezintă cel puţin 10% din capitalul social, să ceară instanţei desemnarea unuia sau mai multor experţi însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii să întocmească un raport care să le fie înmânat şi predat oficial consiliului de administraţie sau directorului şi consiliului de supraveghere precum şi cenzorilor sau auditorilor interni spre analiză şi propuneri, raport care va fi pe ordinea de zi a următoarei adunări generale a acţionarilor.
Instanţele de fond nu s-au pronunţat pe toate capetele de cerere ale acţiunii care reclama atât desemnarea unui expert care să analizeze operaţiunile contabile din gestiunea pârâtei, plătit de aceasta, cât şi obligarea predării oficial organelor stabilite de lege care la rândul său să aibă obligaţia înscrierii raportului pe ordinea de zi şi a următoarei adunări generale a acţionarilor.
Din această perspectivă, necercetarea uneia dintre cererile formulate atrage reformarea hotărârilor atacate.
Instanţele de fond vor desemna expertul sau experţii care să întocmească raportul de expertiză, raport vate va fi oficial înaintat de experţi organelor prevăzute de lege, iar acestora instanţa le va dispune măsura includerii în ordinea de zi a următoarei adunări generale.
In privinţa caracterului necontencios al procedurii de soluţionare a cererii reclamantului, se constată prin obiectivele raportului de expertiză, existenţa unor drepturi potrivnice. De altfel, recurenta nu poate invoca greşita calificare dată de către instanţa de apel acţiunii câtă vreme nu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 331 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa Decizia comercială nr. 152/A din 19 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia şi sentinţa comercială nr. 1687/C din 13 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SIF T. SA Braşov împotriva deciziei nr. 152/A din 19 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 1687/C/2008 din 13 octombrie 2008 cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3213/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 657/2010. Comercial → |
|---|
