ICCJ. Decizia nr. 343/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 343/2010
Dosar nr. 36407/3/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că obiectul dosarului este o acţiune în anularea hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 reclamant fiindA.I. în contradictoriu cu pârâta SC R.T. SRL BUCUREŞTI.
Prin sentinţa comercială nr. 619 din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, se respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă şi se respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul I.A., fiind obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut, în ceea ce priveşte legitimarea procesuală activă, ca reclamantul a dovedit că poate sta în judecată în această calitate, prin calitatea de asociat la societatea pârâtă, motiv pentru care poate contesta o hotărâre AGA, în ipoteza în care apreciază că aceasta încalcă drepturile sale ce decurg din calitatea de acţionar.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a constatat ca prin raportare la dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 invocata de reclamant, convocarea acţionarilor SC R.T. SA respectă în totalitate textul dispoziţiei legale menţionate.
S-a reţinut că nu există o contradicţie evidentă între ordinea de zi enunţată în convocator şi hotărârea adoptata, deoarece intrarea în societatea pârâtă a unor noi acţionari era posibilă numai cu respectarea art. 8.2 din actul constitutiv al SC R.T. SA, în vigoare a momentul adoptării hotărârii nr. 2 din data de 19 septembrie 2007.
Tribunalul a reţinut că reclamantul a omis să aibă în vedere faptul ca hotărârea atacată nu a fost pusă în executare, întrucât nu a fost urmată de încheierea unui contract de cesiune de acţiuni emise de SC R.T. SA, şi nici nu poate fi pusă în executare această hotărâre, întrucât pârâta s-a transformat în societate cu răspundere limitată unde transferul proprietăţii asupra părţilor sociale se poate face numai potrivit dispoziţiilor legale specifice acestui tip de forma juridică.
Prin Decizia comercială nr. 388 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comerciala, se respinge apelul declarat de reclamantul A.I.
În considerentele deciziei se reţine că, neprecizarea în conţinutul hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 a art. 8.2. din Actul constitutiv, nu echivalează cu o contradicţie între convocator şi hotărâre şi în nici un caz nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a acesteia. Prin urmare, nu există ipoteza vreunei confuzii din partea acţionarilor şi în consecinţă nu erau necesare alte explicaţii în convocator şi nici precizarea textului în hotărâre.
Curtea reţine că în baza Deciziei nr. 1 din 8 octombrie 2007 a Consiliului de Administraţie (privind constatarea şi validarea subscrierilor la majorarea capitalului SC R.T. SA) a stat Hotărârea AGEA nr. 1 din 9 august 2007 şi nu Hotărârea AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007, prin Hotărârea AGEA nr. 1 din 9 august 2007 a fost mandatat Comitetul de Administraţie să ia masuri inclusiv în ce priveşte oferirea către terţi a acţiunilor rămase nesubscrise.
S-a mai reţinut că, instanţa de fond a apreciat corect că nu este întemeiată nici susţinerea reclamantului in sensul ca hotărârea atacata are un scop ilicit, cu atât mai mult cu cât subscrierile celor doi acţionari au fost constatate şi validate prin Decizia Consiliului de Administraţie nr. 1 din 8 octombrie 2007 şi nu în temeiul Hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.I. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinându-se că, în mod greşit instanţa de apel a considerat că, prin conţinut, convocatorul publicat în M.Of. al României nr. 2217 din 16 august 2007 respectă cerinţele art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, iar neprecizarea în conţinutul hotărârii atacate a trimiterii la art. 8.2 din actul constitutiv al societăţii nu echivalează cu o contradicţie între convocator si hotărâre.
Mai susţine recurentul că, instanţa de apel în mod greşit a reţinut că, hotărârea nu are un scop ilicit în condiţiile în care subscrierile celor doi acţionari au fost constatate si validate prin Decizia Consiliului de Administraţie din 08 octombrie 2007, iar nu în temeiul hotărârii atacate şi s-a reţinut ca fiind pertinente aprecierile instanţe de fond sub aspectul neexecutării hotărârii atât prin lipsa unor contracte de cesiune încheiate ulterior hotărârii, dar şi ca urmare a modificării formei juridice a societăţii, în societate cu răspundere limitată.
Astfel că, în opinia recurentului, hotărârea unei adunări generale beneficiază de prezumţia de legalitate până când o instanţă o invalidează sau intervine revocarea acesteia de către aceeaşi adunare generală, iar o hotărâre a adunării generale este legală sau nelegală, independent de punerea ei în executare sau de neexecutarea acesteia, analiza legalităţii având ca referinţă data adoptării.
Acceptarea punctului de vedere exprimat de instanţă ar conduce la ideea ca nulitatea absolută a hotărârii a fost acoperită prin „abandonarea" efectelor acestei hotărâri, ceea ce ar fi în contradicţie cu normele imperative care reglementează nulitatea absoluta a actelor juridice.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentului-reclamant formulata în cadrul primului motiv de recurs, privind încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 este nefondată întrucât au fost respectate întocmai dispoziţiile sus-menţionate privitoare la convocare.
Textul convocării publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 2217 din 16 august 2007 menţionează: "aprobarea intrării în structura de acţionari a societăţii a unor noi acţionari in conformitate cu dispoziţiile art. 8.2. din actul constitutiv al SC R.T. SA."
Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC R.T. SA din data de 19 septembrie 2007 aproba "intrarea în structura acţionariatului SC R.T. SA a domnului G.A.T. (...) şi a SC G.A.T.A.A. (...).
În mod corect instanţa de apel a reţinut că "neprecizarea în conţinutul hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 a art. 8.2. din actul constitutiv, nu echivalează cu o contradicţie între convocator şi hotărâre şi în nici un caz nu este în măsura să atragă nulitatea absolută a acesteia."
Astfel, faptul că în textul Hotărârii nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu se mai specifica "art. 8.2. din actul constitutiv al societăţii" nu este de natură a atrage sancţiunea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 2 din 19 septembrie 2007. Omisiunea se datorează faptului ca trimiterea s-a considerat inutilă din perspectiva faptului că aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare a acţionarilor pentru intrarea unor noi acţionari în structura acţionariatului era impusă numai de art. 8.2 din actul constitutiv al R.T. S.A., în vigoare la data adoptării Hotărârii nr. 2 din 19 septembrie 2007.
Susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia "Omisiunea din convocator a încălcat dreptul meu la apărare " este nefondată. Trecând peste faptul că această critică este formulată pentru prima dată prin motivele de recurs, critică este şi nefondată. Recurentul-reclamant avea posibilitatea de a se prezenta la adunarea generală a acţionarilor pentru care a fost legal convocat şi să ceară detalii cu privire la identitatea acţionarilor a căror intrare în structura de acţionariat a fost aprobată. Mai mult, o eventuală încălcare a dreptului la informare al acţionarilor ar atrage sancţiunea nulităţii relative a hotărârii astfel adoptate, întrucât norma ocroteşte interesele individuale, personale, ale acţionarilor societăţii. În speţă, acţiunea a fost introdusă mult peste termenul de 15 zile în care reclamantul putea invoca o cauză de nulitate relativă.
În mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 8.3 si art. 8.5. din actul constitutiv al SC R.T. SA ci dispoziţiile art. 8.2. din actul constitutiv. Dispoziţiile art. 8.3 si art. 8.5. din actul constitutiv prevăd în detaliu procedura ce trebuie urmată de acţionarii societăţii ce intenţionează să cesioneze acţiunile către un terţ, respectiv să notifice societatea cu privire la intenţia de vânzare şi să ofere societăţii, spre cumpărare, acţiunile deţinute. Or, hotărârea AGEA atacată nu a fost adoptată în considerarea notificării unui acţionar cu privire la intenţia de cesionare a acţiunilor.
Critica recurentului-reclamant formulata în cadrul motivului doi de recurs-privind încălcarea normelor ce reglementează cauza ilicită, frauda de lege, ordinea publică nu este fondată şi contrazisă de o hotărâre judecătorească ce s-a pronunţat asupra legalităţii Deciziei nr. 1 a Consiliului de Administraţie al SC R.T. SA din data de 8 octombrie 2007, în temeiul căreia au fost validate subscrierile la majorarea capitalului social al societăţii.
Cei doi terţi au devenit acţionari ai societăţii R.T. S.A. subscriind la majorarea de capital derulată de societate în octombrie 2007. Subscrierile celor doi terţi au fost constatate şi validate nu în temeiul Hotărârii AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 ci în temeiul deciziei Consiliului de Administraţie al SC R.T. SA nr. 1 din 8 octombrie 2007 ce a făcut obiectul controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti ce au respins definitiv şi irevocabil acţiunea reclamantului de constatare a nulităţii susmenţionatei decizii, în dosarul nr. 39684/3/2007.
Argumentele reţinute atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel, conform cărora: 1. Hotărârea AGEA nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu a fost pusă niciodată în executare dat fiind că hotărârea de aprobare a intrării în structura acţionariatului SC R.T. SA a celor doi terţi menţionaţi în hotărâre nu a fost urmată de semnarea niciunui contract de cesiune având ca obiect acţiuni emise de SC R.T. SA, în care cei doi terţi menţionaţi în Hotărârea nr. 2 din 19 septembrie 2007 sa aibă calitatea de cesionari; 2. În prezent, hotărârea nu este susceptibilă de punere în executare, dat fiind că intimata este constituită ca o societate cu răspundere limitată, în care transferul proprietăţii asupra părţilor sociale se face conform dispoziţiilor legale iar reclamantul şi cei doi terţi a căror intrare în structura de acţionariat a societăţii a fost aprobată prin Hotărârea nr. 2 din 19 septembrie 2007 nu sunt asociaţi ai intimatei, argumentează chiar lipsa de interes în promovarea prezentei acţiuni.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 388 din 24 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 388 din 24 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 329/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 418/2010. Comercial → |
|---|
