ICCJ. Decizia nr. 370/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 370/2010
Dosar nr. 27002/3/2008
Şedinţa publică de la 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. 4877/300/2008, reclamanta SC S.T.T.I.R.E.T.T. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.P.M. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 105.605,62 lei, reprezentând plată nedatorată, precum şi la plata dobânzilor aferente perioadei cât a folosit suma necuvenită, precum şi la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4746 din 22 mai 2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, avându-se în vedere cuantumul pretenţiilor.
Prin sentinţa comercială nr. 10331 din 8 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosar nr. 27002/3/2008, a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta să-i restituie reclamantei suma de 105.605,62 lei şi să plătească dobânda legală pentru această sumă începând cu data de 11 aprilie 2008 până la restituire. Pârâta a fost obligată şi la 3.405 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut din eroare, o plată către pârâtă, la data de 30 ianuarie 2008, iar din totalul sumei, pârâta a restituit doar o parte, rămânând să mai achite diferenţa de 105.605,62 lei, pentru această sumă pârâta datorând şi dobânda legală, începând cu data punerii în întârziere prin adresa din 3 aprilie 2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, invocând prematuritatea introducerii cererii, procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., fiind efectuată după introducerea cererii pe rolul instanţei.
Prin Decizia comercială nr. 231 din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. pârâta nu a suferit vreo vătămare şi, că în cauza de faţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 992 şi 994 C. civ. şi ale art. 43, 44 şi 56 C. com., astfel că pârâta datorează şi dobânda legală, după ce a devenit de rea - credinţă, după punerea în întârziere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, aducându-i următoarele critici.
1. Soluţia instanţei de apel este nelegală, deoarece, la data sesizării instanţei de apel, pârâta se afla deja în procedura insolvenţei, aşa după cum rezultă din sentinţa comercială nr. 1036 din 24 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, în Dosarul nr. 39564/3/2008 şi, deşi acest lucru a fost învederat instanţei de apel, aceasta nu a făcut aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
2. Şi pe fond hotărârea instanţei este nelegală, pârâta neacţionând, în acest caz, ca un comerciant, astfel că nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legale privind plata dobânzilor.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Decizia recurată este dată cu greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Aşa după cum rezultă din sentinţa comercială nr. 1036 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, împotriva pârâtei din cauza de faţă s-a deschis procedura insolvenţei, reglementată de Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 36 din această Lege, de la data deschiderii procedurii, orice acţiune privind realizarea unor creanţe împotriva debitorului, se suspendă.
Cum la data pronunţării deciziei în apel - 4 mai 2009 - procedura insolvenţei împotriva pârâtei din cauza de faţă, era deschisă, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Instanţa de recurs nu poate face direct aplicarea acestui articol, deoarece deschiderea procedurii insolvenţei împotriva pârâtei s-a făcut încă din etapa apelului.
Odată deschisă procedura insolvenţei, realizarea oricărei creanţe împotriva averii debitorului şi a bunurilor sale, este numai de competenţa judecătorului - sindic care a dispus deschiderea procedurii.
Prin urmare, instanţa de apel este cea care trebuia să dispună suspendarea cauzei, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, mai ales că o eventuală repunere pe rol, după închiderea procedurii insolvenţei împotriva pârâtei, trebuie să se facă pe rolul acestei instanţe.
Având în vedere cele arătate mai sus, în baza art. 312 alin. (1) şi (3), raportat la art. 3043, la art. 3049 C. proc. civ. şi la art. 36 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va înainta cauza la aceeaşi instanţă de apel, pentru ca aceasta să dispună luarea măsurii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC A.P.M. SRL Bucureşti - prin administrator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă A.R. împotriva Deciziei comerciale nr. 231 din 4 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru luarea măsurii suspendării judecăţii, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 365/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
