ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 373/2010
Dosar nr. 7177/1/2009
Şedinţa publică de la 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 116, pronunţată la data de 31 martie 2008, secţia civilă, a Tribunalului Teleorman a admis acţiunea formulată de reclamanta A.S.S. Alexandria împotriva pârâtei A.V.A.S., pe care obligat-o să plătească reclamantei suma de 2.388.879 lei, reprezentând actualizare a preţului cu indicele de inflaţie la data de 31 decembrie 2007; suma de 256.623 lei, reprezentând actualizarea penalităţilor cu indicele de inflaţie la data de 31 decembrie 2007 şi suma de 43.762 lei, reprezentând actualizare cu indicele de inflaţie, la aceeaşi dată, a sumei de 34.035 lei, achitată de reclamantă.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că între reclamantă, în calitate de cumpărător, şi F.P.S., în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul din 13 martie 2000, având ca obiect vânzarea - cumpărarea de acţiuni, reprezentând 71,4769 % din valoarea capitalului social al SC S. SA; că reclamanta a achitat pârâtei suma de 1.233.232 lei, reprezentând preţul acţiunilor vândute de pârâtă, suma de 100.306 lei, reprezentând penalităţi contractuale, urmare a neachitării la scadenţă a preţului de 34.035 lei, datorii ale SC S. SA către pârâtă; că, ulterior efectuării acestor plăţi de către reclamantă, s-a constatat nulitatea absolută a menţionatului contract, prin sentinţa civilă a Tribunalului Teleroman nr. 2841 din 14 octombrie 2002, rămasă irevocabilă; că, urmare a constatării nulităţii contractului, reclamanta a cedat pârâtei acţiunile ce au făcut obiectul acestui act juridic, iar pârâta a restituit reclamantei preţul de 1.233.232 lei, refuzând plata celorlalte sume pretinse de reclamantă, or, în materie comercială, banii sunt fructiferi, operând prezumţia că lipsa de folosinţă a sumelor de bani îl prejudiciază pe creditor, fiind echitabil ca reclamanta să primească preţul plătit, actualizat cu indicii de inflaţie, actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie fiind permisă de art. 371 alin. (3) C. proc. civ.
Instanţa de fond a considerat că, în respectarea principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară, pârâta datorează suma primită cu titlu de penalităţi de întârziere, neavând relevanţă culpa reclamantei în executarea contractului, reţinând ca fiind întemeiată şi cererea privind plata sumei de 43.762 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, achitată de reclamantă în baza art. 87 din contract şi apreciind ca nerelevant faptul că prin această plată s-a executat o obligaţie ce îi incumba societăţii privatizate, atât timp cât plata a fost făcută de reclamantă.
A.V.A.S. a declarat apel împotriva sentinţei tribunalului, inclusiv împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 noiembrie 2007, prin care a fost respinsă, ca nefondată, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Teleorman, criticând faptul că preţul acţiunilor a fost restituit şi că pretenţia de actualizare a preţului reprezintă daune interese ce trebuie dovedite, că, neputând fi reţinută culpa A.V.A.S. în desfiinţarea contractului, nu poate fi obligată la plata actualizării preţului acţiunilor, arătând că, în mod greşit, a fost obligată la plata penalităţilor de întârziere, actualizate cu indicele de inflaţie, deoarece nu A.V.A.S. este în culpă pentru încălcarea de către reclamanta cumpărătoare a termenului de plată a preţului.
Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, apreciind întemeiată critica vizând soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Teleorman, a admis apelul pârâtei, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, secţiei a VI-a comercială, a Tribunalului Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 324, pronunţată la data de 19 iunie 2008, casată de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 158, pronunţată la data de 23 ianuarie 2009, cu consecinţa trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecata apelului pârâtei A.V.A.S. pe fond.
În rejudecare, instanţa de trimitere, prin Decizia nr. 304, pronunţată la data de 25 iunie 2009, a respins apelul formulat împotriva sentinţei tribunalului, cu motivarea că, prin desfiinţarea contractului de vânzare - cumpărare a dispărut temeiul juridic al prestaţiilor care au avut loc în baza lui, astfel că, în conformitate cu principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară, în mod corect, instanţa de fond a considerat că reclamanta este îndrituită să primească înapoi tot ceea ce a prestat în temeiul contractului constatat nul, indiferent de existenţa culpei uneia sau alteia dintre părţile contractului, întrucât, ca urmare a constatării nulităţii contractului, reclamanta are împotriva pârâtei un drept de creanţă constând în tot ceea ce a achitat în temeiul respectivului contract, însuşi legiuitorul prevăzând posibilitatea actualizării obligaţiei stabilite în bani de către executorul judecătoresc prin art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., tocmai pentru ca o creanţă să fie mai aproape de valoarea reală din momentul executării, dat fiind procesul de depreciere al monedei în care se face plata acesteia, în acelaşi sens fiind şi Directiva nr. 2000/35/CE privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, care arată că actualizarea cu indicele de inflaţie urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.
Împotriva acestei din urmă decizii pronunţată în apel, a formulat recurs apelanta - pârâtă, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, în vederea administrării probei cu expertiză contabilă.
În esenţă, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că motivarea respingerii cererii apelantei de încuviinţare a probelor este lapidară şi nu întruneşte exigenţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar hotărârile date, pe fond, de instanţe nu sunt motivate în drept. În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticându-se soluţia respingerii de către instanţa de apel a menţionatei cereri privind încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză financiar - contabilă, s-a arătat că instanţa de apel a nesocotit caracterul devolutiv al apelului - recurenta neprecizând relevanţa criticilor aduse instanţei de fond sau a afirmaţiilor vizând fondul cauzei, faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a deciziei recurate, întrucât cererea de noi probe, formulată în faţa instanţei de apel, a fost în mod corect respinsă.
Recursul este nefondat.
Astfel, aşa cum rezultă din practicaua Deciziei comerciale nr. 304, pronunţată la data de 25 iunie 2009, secţia a VI-a comercială, a Curţii de Apel Bucureşti, luând în examinare cererea apelantei de încuviinţare a probei cu înscrisuri - în dovedirea faptului că, nu numai reclamanta trebuia pusă în situaţia anterioară, ci şi pârâta A.V.A.S. are dreptul să-i fie restituie anumite prestaţii şi sume de bani, care eventual ar trebui compensate între cele două părţi - precum şi a probei cu expertiză financiar contabilă - pentru a se constata că şi apelantei îi revin sume care ar trebui compensate - a respins menţionatele probe, ca fiind neutile, considerând că, prin aceste probe, apelanta doreşte să dovedească pretenţii băneşti faţă de intimată, ce nu fac obiectul judecăţii acestei cauze, aşa încât nu poate fi primită critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizând motivarea soluţiei de respingere a cererii de încuviinţare a probelor, din perspectiva cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că instanţa de apel s-a raportat cerinţelor art. 167 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii”, ceea ce presupune să fie pertinente şi concludente cauzei, respectiv, să aibă legătură cu obiectul procesului şi să conducă la rezolvarea acestuia.
Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanţa de apel, respectând cerinţele precitatului articol 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a evocat, atât principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară, care se realizează prin restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat, cât şi prevederi legale referitoare la actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, (art. 3712 alin. (3) C. proc. civ.), precum şi Directiva nr. 2000/35/CEC privind constatarea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, astfel că nu se justifică critica nemotivării în drept a acestei hotărâri, circumscrisă aceluiaşi motiv, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cum admiterea sau respingerea unor probe noi în apel este lăsată la aprecierea instanţei, în funcţie de pertinenţa şi de concludenţa lor, astfel cum rezultă, explicit, din dispoziţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., neexistând nicio obligaţie a instanţei de apel în legătură cu administrarea unor dovezi noi, se constată că, prin soluţia criticată, dată cererii apelantei de încuviinţare a probelor noi, constând în înscrisuri şi expertiză financiar - contabilă, nu s-a adus atingere caracterului devolutiv al apelului, care permite administrarea de probe noi în această cale de atac, doar cu respectarea cerinţelor art. 292 alin. (1) teza ultimă şi art. 295 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinite în speţă, aspecte ce înlătură şi incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 304 din 25 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 375/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
