ICCJ. Decizia nr. 626/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 626/2010
Dosar nr. 7822/2/2010
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatoarea SC M. Bacov Bacău a contestat executarea silită începută împotriva sa de A.V.A.S. Bucureşti, pentru suma de 70.196,89 Ron, creanţă fiscală restantă preluată în baza protocolului nr. 11 din 25 februarie 2004 C.N.A.S. - de la Casa de Asigurări de Sănătate conform titlurilor nr. 278 din 18 februarie 2005 şi nr. 1 din 25 octombrie 2005 şi a solicitat anularea formelor de executare în ceea ce priveşte cheltuielile de valorificare a creanţei în sumă de 6.006,03 Ron precum şi exonerarea de la plata acestei sume, menţionând că a achitat integral creanţa, confirmată şi de A.V.A.S. Bucureşti prin adresa 6147 din 30 iulie 2008 dar, că nu datorează suma de 6.006,03 lei cu titlu de cheltuieli de executare pentru care intimata A.V.A.S. Bucureşti nu a făcut dovada existenţei acesteia şi în lipsa unui titlu, cheltuielile menţionate nu-i sunt imputabile, apreciind şi asupra cuantumului exagerat de mare.
Judecătoria Bacău, soluţionând cauza, a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată, a admis în parte contestaţia la executare, a dispus anularea în parte a formelor de executare privind cheltuielile de valorificare a creanţei, menţinând formele de executare pentru suma de 1.785 lei urmând a fi înlăturată suma de 4.221,03 lei, aşa cum rezultă din sentinţă nr. 1958 din 20 februarie 2009.
În motivarea sentinţei instanţa de fond a apreciat că s-a făcut dovada cheltuielilor doar în parte şi doar în ceea ce priveşte raportul de evaluare, factura fiscală nr. 004896 din 4 martie 2008 emisă de SC R.M.C. SA, acceptată în mod expres de A.V.A.S. Bucureşti făcând dovada deplină a raporturilor juridice stabilită între cele două părţi printr-o formă simplificată de contract având ca obiect realizarea unui raport de evaluare privind activul imobiliar aflat în proprietatea debitoarei SC M. Bacov Bacău, preţul stabilit fiind 1.785 lei, achitat prin OP nr. 5818 din 19 martie 2008.
Instanţa de fond a apreciat că sumele de 3.013,18 lei şi 1.207,85 lei nu au fost dovedite ca fiind efectuate de către intimată., factura fiscală nr. 1106 din 30 mai 2008 neindividualizând plata pentru valorificarea creanţei contestatoarei, motiv pentru care a considerat aceste cheltuieli ca neefectuate şi neîntemeiată cererea pentru executarea silită a contestatoarei pentru aceste sume.
Sentinţa mai sus menţionată a fost casată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1037 din 17 noiembrie 2009, care a constatat că a fost soluţionată greşit excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Bacău în raport de obiectul contestaţiei, care se circumscrie prevederilor art. 44 şi art. 45 din OG nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură în legătură cu activele preluate de A.V.A.S. Bucureşti sunt de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, astfel că cererea a fost trimisă spre soluţionare acestei instanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, soluţionând contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC M. Bacov Bacău în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti, a respins-o ca nefondată, prin sentinţa comercială nr. 123 din 5 octombrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că SC M. Bacov Bacău a formulat contestaţia la executare împotriva executării silite începută de A.V.A.S. Bucureşti pentru suma de 70.196,89 lei, solicitând anularea formelor de executare în ceea ce priveşte formele de valorificare a creanţei în sumă de 6.006,03 lei şi exonerarea de la plata acelei sume.
Analizând cererea a constatat că a fost achitată suma de 70.106,89 lei, rămânând în litigiu doar cheltuielile de executare şi cum documentele fiscale prezentate în cauză provin de la intimată, aceste menţiuni nu pot fi efectuate decât de serviciile de specialitate ale acesteia, astfel că susţinerile contestatoarei cum că intimata nu a probat cheltuielile de executare sunt infirmate de probe.
Împotriva acestei sentinţe contestatoarea a formulat recurs pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi pe fond admiterea acţiunii.
A arătat în recursul său că instanţa nu s-a pronunţat pe excepţia de necompetenţă materială prin dispozitivul hotărârii şi nici prin încheiere separată iar pe fondul cauzei a susţinut că hotărârea a fost dată cu aprecierea greşită a probelor administrate în cauză.
A mai arătat că raportul de evaluare a avut în vedere terenul şi clădirea şi în contextul în care terenul nu este proprietatea contestatoarei, comanda de evaluare trebuia să aibă ca obiect doar clădirea nu şi terenul, aşa încât în evaluarea terenului care nu face obiectul evaluării silite are culpă intimata şi pe cale de consecinţă urmează să suporte parţial cheltuielile de executare cu privire la evaluarea terenului, evaluare apreciată la suma de 1.000 lei, instanţa de fond după casare, nemotivând respingerea contestaţiei sub acest aspect.
De asemenea a susţinut că ordinul de plată nr. 5518 din 18 martie 2008 se referă la suma de 4.498,20 lei şi nu este individualizat, iar cu privire la cheltuielile pentru anunţ în ziare, factura nr. 1106 din 30 mai 2008 precizând generic menţiunea valorificare creanţă luna aprilie, astfel că factura nu îndeplineşte condiţiile legale obligatorii privitoare la conţinutul acestora. În legătură cu ordinul de plată nr. 6675 a precizat că şi acesta a fost emis tot pentru o sumă globală, respectiv 70.618,32 lei, astfel că a apreciat că toate cheltuielile de executare privind anunţurile în ziar nu sunt întemeiate pe înscrisuri care să ateste că acestea au fost efectuate în executarea silită.
Recursul urmează a fi respins pentru motivele invocate în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. întrucât instanţa de apel nu a încălcat formele de procedură, instanţa nesăvârşind neregularităţi procedurale de natura celor care să atragă aplicarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa pronunţându-se procedural asupra excepţiei necompetenţei materiale, pe care a respins-o, motivând că această excepţie a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 1037 din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, aşa cum rezultă din practicaua sentinţei comerciale nr. 123 din 5 noiembrie 2010, excepţia fiind soluţionată corect înainte de a fi puse concluziile pe fondul litigiului.
Cu privire la motivele referitoare la valorificarea creanţei, în aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis.
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează situaţia când poate fi modificată hotărârea atacată dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind identificate două ipoteze şi anume lipsa temeiului legal când se au în vedere acele situaţii în care considerentele hotărârii nu permit identificarea normelor juridice care susţin soluţia şi cea de-a doua ipoteză când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind vizate situaţiile în care instanţa evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei de fapt, dar le încalcă ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii, noţiunea de lege fiind interpretată în sens larg.
Sub acest aspect, aplicând cea de-a doua ipoteză, Curtea apreciază că în mod eronat a interpretat instanţa de apel raportul juridic intervenit între A.V.A.S. şi SC A.A.D.V. SA, ca lege a părţilor, pentru valorificarea creanţelor din luna aprilie conform ordinului de plată 6675 din 9 iunie 2008 şi facturii nr. 1106 din 30 mai 2008, deoarece prin aceste documente nu a fost individualizată creanţa pentru anunţurile din Ziarul România Liberă din 11 aprilie 2008 şi 22 aprilie 2008, dar nici anunţurile din Ziarul de Bacău de la aceleaşi date, pentru sumele de 3.013,18 lei şi respectiv 1.207,85 lei, astfel că nu poate fi justificată executarea silită pentru suma de 4.221,03 lei.
În schimb intimata a făcut dovada existenţei raportului contractual între A.V.A.S. şi SC R.M.C. cu privire la evaluarea activului imobiliar din proprietatea SC M. Bacov Bacău, raport materializat în emiterea şi achitarea facturii nr.0004096 din 4 martie 2008 pentru suma de 1785 lei.
În acest context, în conformitate cu art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul formulat de contestatoare, se va modifica Decizia atacată în sensul admiterii în parte a contestaţiei la executare, se vor anula formele de executare pentru suma de 4.221,03 lei şi se vor menţine formele de executare pentru suma de 1.785 lei.
Aşa fiind
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta SC M. Bacov Bacău împotriva sentinţei comerciale nr. 123 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite în parte contestaţia la executare şi dispune anularea în parte a formelor de executare privind cheltuielile de valorificare a creanţei. Menţine formele de executare pentru suma de 1785 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 419/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2358/2010. Comercial → |
|---|
