ICCJ. Decizia nr. 656/2010. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, prin sentința nr. 633 din 21 aprilie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A. Târgoviște - Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul M.N. în sensul că a dispus suspendarea executării contractului de prestări servicii în ceea ce îl privește pe pârât. A fost obligat pârâtul să permită accesul în imobilul proprietatea sa a specialiștilor reclamantei pentru sigilarea surselor de apă și canalizare și să achite contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în sumă de 469,95 lei, cu 221,45 lei majorări și 1.091,40 lei cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a reținut că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale derivând din contractul de prestări de servicii încheiat cu reclamanta.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins prin decizia nr. 134 din 20 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în dosar.
Soluția pronunțată de instanța de apel a fost menținută și în recurs; prin decizia nr. 324 din 5 februarie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul pârâtului, reținând că hotărârea din apel a fost criticată pentru netemeinicie, iar nu pentru motivele de nelegalitate permise de art. 304 C. proc. civ.
La data de 24 martie 2009, M.N. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 324 din 5 februarie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeiată în drept pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ca motiv al contestației în anulare, contestatorul a susținut că instanța de fond și instanța de apel au omis să verifice din oficiu competența materială a instanțelor, iar aspectul respectiv a fost în mod greșit neanalizat în recurs.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare dacă hotărârea respectivă a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
La data de 7 ianuarie 2008 președintele Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a repartizat aleatoriu această cauză, așa cum rezultă din procesul-verbal din dosarul instanței de fond, după procedura prevăzută la art. 99 din Regulamentul de Organizare a Instanțelor Judecătorești.
Prin încheierea din 8 ianuarie 2008 a instanței de fond s-a constatat, în legătură cu natura juridică a cauzei că aceasta este comercială, iar sentința nr. 633 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Dâmbovița pronunțată în cauză a fost a unui complet al secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că, contestatorul M.N. nu a invocat excepția necompetenței materiale a secției comerciale a tribunalului de a judeca în primă instanță cauza, cum nu a fost invocată această excepție nici în apel și nici în recurs.
în aceste împrejurări, cum decizia instanței de recurs a fost temeinică și legală, nu au putut fi aplicate prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar contestația în anulare a fost respinsa, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1762/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1759/2010. Comercial → |
|---|
