Pretenții comerciale.Constatare nulitate absolută clauză contract comercial.

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECȚIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 4297/2010

Dosar nr. 42 50/108/2007

Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 888 din 11 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4250/108/2007 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P.L. şi acţiunea principală formulată de SC V.C. SRL Arad în contradictoriu cu SC P. SRL Arad, având ca obiect pretenţii. De asemenea, s-a respins acţiunea reconvenţională formulată de SC P. SRL Arad având ca obiect constatarea nulităţii absolută a clauzei din art. 8 a contractului din 18 noiembrie 2006 încheiat cu SC V.C. SRL Arad .

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că pârâtul L.P. are calitate procesuală pasivă; în cuprinsul contractului se vorbeşte atât de „agent” cât şi de „agenţie” ceea ce arată că părţi în contract sunt atât P.L. cât şi SC P. SRL ; instanţa de fond a apreciat că după încheierea contractului dintre SC V.C. SRL Arad şi SC B.B.C. SRL, oferta reclamantului fiind evident acceptată, este aplicabilă, pentru părţile acestuia, instituţia răspunderii pentru neexecutarea contractului; nu sunt îndeplinite condiţiile unei concurenţe făcute de pârâţi deoarece produsele reclamantului au fost deja promovate şi acceptate; instanţa de fond a considerat că afirmaţia din publicaţia „Profitul agricol din 31 octombrie 2007” poate constitui cel mult un început de dovadă care în condiţiile necoroborării cu alte probe nu este suficientă pentru admiterea acţiunii; reclamantul a afirmat că o lucrare la cheie se face la preţul pieţii cu 13.000 euro/hectar şi a apreciat prejudiciul produs reclamantului la 10.000 euro/hectar deoarece acesta ar fi fost preţul oferit de reclamant. Deci pentru întreaga suprafaţă beneficiul nerealizat de reclamant ar fi de 110.000 euro; din expertiza efectuată în cauză a rezultat că manopera şi materialele necesare pentru înfiinţarea unui hectar de vie costă 16.200 euro. Deci chiar dacă pârâţii ar fi executat lucrările conform articolului din ziar, fapt neconfirmat, tot nu s-ar fi produs un prejudiciu reclamantului deoarece la pretinsa sa oferă de 10.000 euro pe hectar nu ar fi existat beneficiu nerealizat, ci o pierdere de 6.200 euro pe hectar concluzie valabilă corespunzător şi pentru pretenţia de 98.500 euro; instanţa de fond a constatat că partea finală a raportului suplimentar de expertiză, depus la dosarul de fond, inclusiv cele inserate ca şi concluzii, nu reprezintă decât cifre rezultate din reducerea cu un anumit procent a valorilor stabilite de expert, procent rezultat din condiţia ipotetică în care costul cu manopera şi materialele necesare pentru înfiinţarea unui hectar de vie ar fi de 1.000 euro, cât susţine reclamanta că ar fi ofertat.

Raportat la acţiunea reconvenţională s-a reţinut, conform art. 6 din Legea nr. 21/1996, că este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească ori pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităţii economice ori prejudicierea consumatorilor.

Instanţa de fond a reţinut că textul amintit nu este aplicabil în cauză deoarece nici una din părţi nu deţine o poziţie dominantă pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC V.C. SRL Arad şi pârâţii apelanţi L.P. şi SC P. SRL Arad şi prin Decizia civilă nr. 165 din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelurile.

Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut î n ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantă, că deşi pârâtul. a făcut o ofertă SC B.B.C. SRL pentru montarea unui sistem de susţinere a unei plantaţii de viţă de vie în condiţii mai favorabile decât reclamanta, acest lucru s-a realizat numai după încheierea contractului dintre reclamantă şi SC B.B.C. SRL, astfel încât nu poate fi vorba despre concurenţă neloială în această situaţie;

Cu privire la obligarea pârâţilor la plata sumei de 110.000 euro s-a reţinut că din probele administrate în cauză, respectiv din interogatoriul pârâţilor a rezultat că lucrările efectuate au vizat numai montarea de sisteme antigrindină şi antiploaie, iar montarea acestor sisteme nu a făcut obiectul contractului dintre reclamantă şi pârâţi, astfel că nici sub acest aspect nu se poate vorbi despre concurenţă neloială, aceasta nefiind dovedită.

În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâţii SC P. SRL Aluniş şi L.P., Curtea a reţinut că în mod corect prima instanţă a constatat că art. 6 din Legea nr. 21/1996, invocat de pârâţi în cererea reconvenţională nu este aplicabil în cauză, deoarece nici una din părţi nu deţine o poziţie dominantă pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, iar acest text legal reglementează raporturile dintre părţile contractului interzicând uneia din părţi de a face concurenţă celeilalte la produsele primei părţi pe care cea de-a doua le promovează pe piaţă, deci nu vizează prejudicierea consumatorului sau afectarea unei anume activităţi economice.

Susţinerea pârâţilor că instanţa de fond nu a analizat dispoziţiile legale invocate de pârâţi, respectiv nu s-a pronunţat asupra incidenţei dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 509/2002 este nefondată, în condiţiile în care pârâţii nu şi-au precizat acţiunea în acest sens, iar invocarea unui alt text legal pentru susţinerea cererii reconvenţionale s-a realizat numai la 03 octombrie 2008, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de pârâţi.

De asemenea, Curtea a considerat că în mod corect prima instanţă a constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtului L.P., având în vedere că din contractul din 18 noiembrie 2006 rezultă că acordarea dreptului de promovare a produselor SC V.C. SRL Arad a fost făcută lui P.L., ţinând însă seama şi de calitatea sa de reprezentant legal al SC P. SRL.

În ceea ce priveşte modul în care prima instanţă s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată, Curtea a constatat că, având în vedere că atât acţiunea reclamantei, cât şi cererea reconvenţională a pârâţilor au fost respinse, nici una dintre părţi nu este îndreptăţită la acordarea acestor cheltuieli, acesta fiind motivul pentru care şi instanţa de apel nu a acordat cheltuieli de judecată, având în vedere respingerea apelurilor formulate atât de reclamantă, cât şi de pârâţi în cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC V.C. SRL Arad şi pârâţii L.P. şi SC P. SRL Arad.

Recurenta reclamantă SC V.C. SRL Arad a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului,modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă şi menţinerea în totalitate a celorlalte dispoziţii.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta reclamantă a susţinut, în esenţă, următoarele:

- Instanţa a încadrat greşit cererea reclamantei în sfera răspunderii civile delictuale. Temeiul de drept al cererii reclamantei l-au constituit dispoziţiile art. 969 şi urm. C. civ., repararea prejudiciului cauzat fiind urmarea nerespectării clauzelor contractuale. Răspunderea contractuală a pârâtului L.P. este antrenată ca urmare a nerespectării obligaţiei contractuale inserată în contractul încheiat între reclamantă şi acest pârât,

- Având în vedere probatoriul administrat în prima instanţă, care a stat şi la baza soluţionării apelului s-a susţinut că decizia este greşită întrucât nu se putea pune în discuţie contractul încheiat între reclamantă şi SC B.B.C. SRL pentru că nu acesta era contractul pe care reclamanta l-a adus spre judecare instanţei,

- Pârâtul L.P. a încălcat clauza de neconcurenţă pe perioada contractului, fapt probat prin oferta făcută către SC B.B.C. SRL care a avut ca urmare nerealizarea beneficiului contractului încheiat iniţial între reclamantă şi SC B.B.C. SRL,

- Nu prezintă relevanţă faptul că oferta depusă de L.P. este mai avantajoasă sau nu, pentru că pârâtul avea obligaţia să respecte clauza de neconcurenţă. Valoarea ofertei nu trebuie luată în considerare. Expertiza efectuată în cauză are doar rolul de a arăta instanţei care este dimensiunea prejudiciului provocat de către acţiunea pârâtului, chiar dacă reclamanta a afirmat că prejudiciul rezultat este mai mic decât valoarea calculată de către expert şi prin urmare solicita doar valoarea prejudiciului nerealizat de către ea,

- Pe perioada derulării contractului pârâtul a beneficiat de autoturism pus la dispoziţie de către reclamantă, de publicitatea acesteia, precum şi de alte facilităţi, toate pe cheltuiala reclamantei,

- În ceea ce priveşte capătul 1 de cerere se apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat de către societatea reclamantă ca urmare a neexecutării contractului din 2007,

- În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere a susţinut că instanţa de apel a oferit o soluţie superficială rezumându-se la a motiva respingerea cererii prin aceea că din interogatoriul pârâţilor a rezultat că lucrările efectuate au vizat numai montarea de sisteme antigrindă şi antiploaie, iar montarea acestor sisteme nu a făcut obiectul contractului dintre reclamantă şi pârâţi,

- Instanţa ignoră probele administrate în cauză, în speţă, extras din publicaţia „Profitul Agricol” din 31 octombrie 2007 în care este făcut public şi de notorietate faptul că pârâtul personal şi prin interpuşi a efectuat lucrări viticole la cheie în localitatea Tecuci, Judeţul Galaţi pe o suprafaţă de 7 ha şi respectiv la domeniile Tohanii pe o suprafaţă de 4 ha,

- Având în vedere că prejudiciul invocat de reclamantă a fost confirmat prin raportul de expertiză depus la dosar instanţa trebuia să analizeze sub acest aspect problema şi nu să apeleze la elementele de extraneitate cauzei fără relevanţă în stabilirea concretă a culpei pârâtului,

- Un alt element care vine în sprijinul susţinerilor reclamantei este şi probaţiunea administrată cu privire la raporturile cu SC V.I. SRL.

Recurenţii pârâţi L.P. în nume propriu şi SC P. SRL prin reprezentant L.P. au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii apelului pârâţilor, respectiv:

- admiterea cererii reconvenţionale,

- admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului L.P. şi respingerea cererii principale ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă,

- obligarea reclamantei - pârâtă reconvenţional la plata cheltuielilor de judecată în faţa instanţei de fond, atât ca urmare a respingerii cererii principale, cât şi ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale,

- obligarea apelantei-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a respingerii apelului acesteia cât şi ca urmare a admiterii apelului declarat de pârâţi, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susţinut, în esenţă, că:

- Prin hotărârea supusă recursului s-au încălcat dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 509/2002, art. 6 şi 49 din Legea nr. 21/1996 şi art. 82 din Tratatul C.E.

- Clauza de neconcurenţă din contractul supus litigiului nu are nicio valoare juridică şi nu produce nici un fel de efecte întrucât nu respectă dispoziţiile legale arătate.

- Acest pact de neconcurenţă reprezintă manifestarea din partea reclamantei a unor practici anticoncurenţiale interzise de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 21/1996 privind concurenţa,

- Reclamanta a înţeles prin,,pact de neconcurenţă” imposibilitatea desfăşurării de către recurentă a aceleiaşi activităţi pe care a desfăşurat-o în momentul în care recurenta era parte a contractului. Ori o asemenea interdicţie nu reprezintă pact de neconcurenţă, astfel cum este definită această noţiune în dreptul concurenţial, ci reprezintă o restricţie cu efect anticoncurenţial major, care încalcă dreptul concurenţei,

- Clauza de la art. 8 din contract este anulabilă ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 509/2002,

- Instanţa de apel a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului L.P. încălcând dispoziţiile legale privitoare la reprezentare,

- Contractul s-a încheiat între SC V.C. SRL Arad şi SC P. SRL Arad prin reprezentanţi. Prin urmare pârâtul L.P. a încheiat contractul în calitate de reprezentant al SC P. SRL Arad şi nu în nume propriu. Nu a beneficiat în nume propriu de drepturile decurgând din contract şi nici nu şi-a asumat obligaţii în nume propriu. Pentru acelaşi motiv Actul adiţional la contractul din data de 16 decembrie 2006 a fost încheiat între aceleaşi două societăţi comerciale prin reprezentanţii legali, iar procesul verbal din data de 18 iunie 2007 a fost încheiat în acelaşi mod,- Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.

La data de 27 mai 2010 recurenţii pârâţi L.P. şi SC P. SRL Arad au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului reclamantei.

La termenul de judecată de la 30 septembrie 2010 recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei cerere completatoare a motivelor de recurs prin care în temeiul art. 306 raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a invocat nulitatea sentinţei nr. 888 din 11 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Arad, ca fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., arătând că Tribunalul Arad s-a pronunţat asupra acţiunii principale numai în contradictoriu cu unul dintre pârâţi, respectiv SC P. SRL Arad; hotărârea nu menţionează nimic în dispozitivul său cu privire la acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului L.P. pentru care stabileşte că are calitate procesuală pasivă.

La data de 7 decembrie 2010 pârâţii au formulat note de şedinţă prin care au susţinut că motivul invocat în cererea completatoare nu reprezintă un motiv de ordine publică, astfel că acest motiv de recurs a fost tardiv invocat şi pe fond este nefondat.

Recurenta reclamantă SC V.C. SRL Arad a depus concluzii scrise.

Recursul declarat în nume propriu de pârâtul L.P. este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului L.P. a fost soluţionată în mod greşit atât de instanţa de apel, cât şi de instanţa de fond.

Din contractul din 18 noiembrie 2006 încheiat de părţi (fila 8 dosar fond) rezultă că acordarea dreptului de promovare a produselor SC V.C. SRL Arad a fost făcută de L.P în calitate de reprezentant legal al SC P. SRL Arad şi nu în nume propriu. Părţi în contract sunt reclamanta şi pârâta SC P. SRL Arad, astfel că pârâtul L.P. nu are calitate procesuală pasivă. Din acelaşi contract se reţine că pârâtul L.P. nu a beneficiat în nume propriu de drepturile ce decurg din contract şi nici nu şi-a asumat obligaţii în nume propriu.

Recursurile declarate de reclamanta SC V.C. SRL Arad şi pârâta SC P. SRL Arad sunt nefondate.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de reclamanta SC V.C. SRL Arad şi pârâta SC P. SRL Arad.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care în temeiul art. 306 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. reclamanta a invocat la termenul de judecată de la 30 septembrie 2010 încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de recurs nu va examina hotărârea atacată prin prisma acestui motiv întrucât nu a fost indicat şi dezvoltat în termenul legal prevăzut de lege (art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.), iar acest motiv nu este unul de ordine publică ce poate fi invocat oricând.

Pretinsa neregularitate invocată pe calea cererii completatoare nu interesează ordinea publică, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, faţă de soluţia pronunţată în recurs prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului L.P. şi s-a respins acţiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calităţii procesuale nu se mai impune pronunţarea asupra fondului acţiunii în contradictoriu şi cu acest pârât.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantă se reţine că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect prevederile art. 969 şi urm. C. civ., Legea nr. 21/1996 şi clauzele contractuale.

Aşa cum corect a apreciat şi instanţa de apel, în cauză nu se poate reţine că pârâţii au putut influenţa derularea contractului de vânzare şi prestări servicii din 26 mai 2007 încheiat între SC V.C. SRL Arad şi SC B.B.C. SRL, oferta s-a realizat după încheierea contractului dintre acestea, deci după promovarea şi acceptarea produselor, astfel încât nu poate fi vorba despre concurenţă neloială în această situaţie.

Cu privire la obligarea pârâţilor la plata sumei de 110.000 euro în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel, raportat la starea de fapt necenzurabilă în recurs şi la prevederile contractuale, că nu s-a făcut dovada unor acte de concurenţă neloială din partea pârâţilor de natură să justifice acordarea beneficiului nerealizat de către reclamantă.

În cuprinsul hotărârii recurate nu s-a făcut nicio referire la răspunderea civilă delictuală, astfel că susţinerea recurentei privind încadrarea greşită a cererii reclamantei este nefondată.

Restul criticilor formulate de reclamantă privesc reaprecierea situaţiei de fapt prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora, ce nu-şi găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Din acest punct de vedere criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situaţie în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.

Referirea la forţa probantă ce trebuie acordată unor probe, nu este susceptibilă de a fi încadrată în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta SC P. SRL Arad prin reprezentant legal L.P.întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în mod legal instanţa de apel a constatat că dispoziţiile art. 6 şi urm. din Legea nr. 21/1996 nu sunt aplicabile în cauză deoarece niciuna din părţi nu deţine o poziţie dominantă pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia.

În condiţiile în care pârâţii prin cererea reconvenţională nu au indicat ca temei al cererii şi incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 509/2002 (art. 4 alin. (3)) aceste dispoziţii nu puteau forma obiect de analiză, nici în apel şi nu pot face obiect de analiză nici în recurs.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel invocarea acestui text legal pentru susţinerea cererii reconvenţionale s-a realizat prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de părţi peste termenul legal de modificare a cererii.

Instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect prevederile art. 274 C. proc. civ. considerând că raportat la soluţia pronunţată niciuna dintre părţi nu este îndreptăţită la acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. va admite recursul declarat în nume propriu de pârâtul L.P., va modifica în parte decizia recurată în sensul admiterii apelului pârâtului L.P., schimbării în parte a sentinţei comerciale în sensul admiterii excepţii lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului L.P. şi respingerii acţiunii formulate împotriva acestuia pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate şi cele ale sentinţei.

Se vor respinge recursurile declarate de reclamanta SC V.C. SRL Arad şi pârâta SC P. SRL Arad împotriva aceleiaşi decizii ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat în nume propriu de pârâtul L.P. împotriva Deciziei civile nr. 165 din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială. Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtului L.P. şi pe cale de consecinţă schimbă în parte sentinţa comercială nr. 888 din 11 mai 2009 a Tribunalului Arad, secţia comercială, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului L.P. şi respinge acţiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate şi ale sentinţei instanţei de fond.

Respinge recursurile declarate de reclamanta SC V.C. SRL Arad şi pârâta SC P. SRL Arad împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.

← Obligarea RADEF la încheierea, prin negociere directă a...		ICCJ. Decizia din 5 octombrie 2010. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial: