ICCJ. Decizia nr. 1415/2011. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1415/2011
Dosar nr. 6060/121/2006
Şedinţa publică de la 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ, sub nr. 317/Com/2006 (ulterior nr. 6060/121/2006), reclamanta SC I.E. SA SRL Galaţi a chemat în judecată pârâtele SC M.C. SRL Galaţi şi SC A. SA Galaţi, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâte din 28 decembrie 2005 şi obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC A. SA Galaţi contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare prin novaţie din 28 iulie 1998, având ca obiect spaţiul comercial situat în Galaţi, contract în baza căruia, ulterior achitării integrale a preţului de 10.086.000.000 lei plus T.V.A. aferent şi în condiţiile refuzului vânzătoarei de perfectare a vânzării, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. De asemenea, a arătat că, în legătură cu acest contract, între părţi au mai existat litigii şi notificări.
În petitul cererii de chemare în judecată, reclamanta a mai precizat că, la data de 26 ianuarie 2006, a primit din partea pârâtei SC M.C. SRL, notificarea din 17 ianuarie 2006, prin care i se solicita eliberarea spaţiului, întrucât, la data de 28 decembrie 2005, aceasta dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului prin cumpărare de la SC A. SA Galaţi.
De asemenea, a mai susţinut că, în timpul derulării litigiului dintre ea şi pârâta SC A. SA Galaţi, privitor la spaţiul comercial situat în Galaţi, aceasta a vândut spaţiul comercial pârâtei SC M.C. SRL Galaţi, pentru preţul de 700.000 lei fără T.V.A., ce urma a-i fi achitat în termen 30 de zile de la data autentificării actului. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost întabulat prin încheierea din 27 decembrie 2005 în favoarea SC M.C. SRL.
Referitor la preţul vânzării, reclamanta a arătat că a fost supraevaluat în măsura în care a fost stabilit în lei, sau, dimpotrivă subevaluat dacă a fost stabilit în lei şi că nu are cunoştinţă dacă s-a organizat licitaţie cu privire la vânzarea pe care o contestă.
A mai arătat că, la data promovării acţiunii în prezenta cauză, pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție se afla înregistrat recursul împotriva Deciziei nr. 132/A din 17 noiembrie 2005 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, în Dosar nr. 190/C/MF/2005, recurs în care a solicitat şi suspendarea deciziei Curţii de Apel Galaţi.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948, art. 966, art. 970, art. 975, art. 1067, art. 1069, art. 1091, art. 1097, art. 1100 C. civ., art. 1128-1137 C. civ., O.G. nr. 12/1998.
Pârâta SC A. SA Galaţi a formulat întâmpinare, întemeiată pe dispoziţiile art. 115 C. proc. civ. şi art. 1294-1295 C. civ., prin care a arătat că a încheiat cu reclamanta contractul de leasing imobiliar din 28 iulie 1998 pe o durata de 3 ani, urmând ca imobilul obiect al acestui contract să fie vândut la preţul stabilit de ofertant prin licitaţie. A mai precizat că, prin contractul amintit, reclamanta s-a obligat ca, în termen de maxim 10 zile de la expirarea duratei leasing-ului, să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare sub sancţiunea pierderii acestui drept, suma achitată urmând a reprezenta în acest caz, contravaloarea chiriei pentru utilizarea spaţiului.
De asemenea, a susţinut că reclamanta a promovat împotriva sa, pe rolul Tribunalului Galaţi, o acţiune ce a format obiectul Dosarului nr. 792/Com/2002, prin care a solicitat restituirea sumei de 1.118.459.308 lei, reprezentând plată nedatorată, obligarea SC A. SA la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare şi la plata de daune cominatorii în valoare de 5.000.000 lei/zi de întârziere în caz de neexecutare, acţiune care a fost respinsă ca nefondată, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 32/R/2004 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Ulterior, reclamanta a promovat împotriva sa, o altă acţiune, de această dată, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, acţiune soluţionată prin sentinţa civila nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1802/Com/2004, care a fost schimbată prin admiterea apelului şi respingerea cererii reclamantei ca nefondate prin Decizia civila nr. 132/A din 17 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi (Dosar nr. 190/CMF/2008).
SC A. SA Galaţi a mai arătat că, în intervalul 2001- 2005 a plătit taxele şi impozitele aferente proprietăţii, reclamanta folosind spaţiul în litigiu, fără să achite nici o sumă de bani şi că, la data vânzării către SC M.C. SRL, spaţiul comercial în discuţie şi terenul aferent îi aparţineau, vânzarea realizându-se, fără licitaţie, în considerarea faptului că este o societate cu capital integral privat.
Pârâta SC M.C. SRL Galaţi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin încheierea de şedinţa de la 15 iunie 2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta SC A. SA Galaţi prin Decizia comercială nr. 888/R din 31 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 3664/44/2006, judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei aflate în apel împotriva sentinţei comerciale nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunţate de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1802/Com/2004, şi a fost repusă pe rol la data de 11 decembrie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1176 din 18 martie 2010 Tribunalul Galaţi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ca nefondată, a admis acţiunea reclamantei SC I.E. SA SRL Galaţi, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele SC A. SA Galaţi şi SC M.C. SRL Galaţi la data de 28 decembrie 2005, autentificat din 28 decembrie 2005 de B.N.P., C.C.M. Galaţi, având ca obiect imobilul situat în Galaţi şi a obligat în solidar, pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.606,3 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a apreciat că este neîntemeiată motivat de existenţa identităţii între persoana reclamantei şi titularul dreptului afirmat.
2. Pe fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată si a constat ca fiind lovit de nulitate absolută contractul de vânzare cumpărare intervenit între pârâtele SC A. SA Galaţi şi SC M.C. SRL Galaţi, autentificat din 28 decembrie 2005 de B.N.P., C.C.M. Galaţi, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 948 C. civ., respectiv neîndeplinirea a două dintre condiţiile de valabilitate ale actului juridic: capacitatea şi cauza licită.
Convingerea instanţei de fond, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii pe care a pronunţat-o, s-a format în urma analizei înscrisurilor depuse de părţi la dosarul cauzei, din care a rezultat că, prin Decizia nr. 2452 din 16 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1520/44/2007 s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Galaţi împotriva Deciziei comerciale nr. 20 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, rămânând irevocabilă sentinţa civila nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunţată de, Tribunalul Galaţi prin care a fost admisă acţiunea reclamantei SC A. SA Galaţi şi s-a constatat perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului cu destinaţie comercială, situat în Galaţi, intervenită între reclamanta SC I.E. SRL Galaţi, în calitate de cumpărătoare şi pârâta SC A. SA Galaţi, în calitate de vânzătoare, pentru preţul de 1.086.000.000 lei, dispunându-se ca hotărârea pronunţată să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Astfel, prin raportarea datei la care s-a perfectat contractul a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată - 28 decembrie 2005, la data hotărârii mai sus amintite, respectiv: 14 decembrie 2004, prima instanţă a apreciat că pârâta SC A. SA nu a putut transmite, în mod valabil, proprietatea imobilului în litigiu către pârâta SC M.C. SRL, deoarece acesta nu se mai afla în patrimoniul său, fiind înstrăinat în favoarea reclamantei prin contractul de leasing imobiliar din 28 iulie 1998.
Împotriva sentinţei civile nr. 1176 din 18 martie 2010 pronunţate de Tribunalul Galaţi au declarat apel pârâtele SC A. SA Galaţi şi SC M.C. SRL Galaţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii şi în rejudecare, respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului pârâtele au susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de SC M.C. SRL Galaţi, cumpărătoare de bună credinţă care a achiziţionat imobilul cu extras de carte funciară şi pentru un preţ serios, determinat şi în condiţiile pieţii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii în conformitate cu dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei au arătat că prima instanţă a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, fără să motiveze în fapt şi în drept hotărârea pronunţată, singura motivare fiind aceea că SC A. SA Galaţi nu avea capacitate de a contracta şi contractul nu a avut o cauză licită, deşi conform extrasului de carte funciară şi certificatului de rol fiscal emis de direcţia de impozite şi taxe locale, a dovedit că era proprietara imobilului în litigiu.
Prin Decizia comercială nr. 78 din la 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins ca nefondat apelul pârâtelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că:
1. Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat că pârâta SC M.C. SRL nu a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, ci excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care a fost corect soluţionată şi motivată de instanţa de fond, argumentat de existenţa identităţii între persoana reclamantei şi cea a titularul dreptului dedus judecăţii.
De asemenea, Curtea de Apel a apreciat ca fiind corectă soluţia primei instanţe şi prin raportare la obiectul acţiunii - în constatarea nulităţii absolute - întemeiată pe dispoziţiile art. 948, art. 966, art. 970 C. civ. şi la interesul reclamantei în promovarea cererii decurgând din dreptul său asupra imobilului în litigiu, confirmat prin sentinţa comercială nr. 1523 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2452 din 16 octombrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
2. Curtea a respins şi susţinerea pârâtelor potrivit căreia, hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., reţinând că pentru că o hotărâre să fie considerată motivată este suficient că din întregul hotărârii să rezulte ca s-a răspuns tuturor argumentelor şi că, pe fondul cauzei Tribunalul a făcut o apreciere justă a probelor administrate.
De asemenea, a reţinut că, în mod corect, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare motivat de faptul că a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 948 pct. 4 C. civ. şi de art. 1295 C. civ. Astfel, a precizat că art. 948 pct. 4 C. civ. statuează ca şi condiţie de valabilitate a actului juridic, cauza, care trebuie să existe, să fie reală, să fie licită şi morală, iar art. 966 din acelaşi C. civ. prevăd că obligaţia nelicită nu poate avea nici un efect, fiind sancţionată cu nulitatea absolută.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 78 din la 4 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, au declarat recurs pârâtele SC A. SA Galaţi şi SC M.C. SRL Galaţi, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, conform motivelor prevăzute de dispoziţiile art. 304 punctele 7, 8 si 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţelor de apel şi de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în situaţia reţinerii cauzei spre rejudecare - admiterea recursului şi respingerea acţiunii reclamantei ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Motivul circumscris dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii) şi cel subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) vizează motivarea soluţiei de constare a nulităţii absolute a contractului pentru nerespectarea condiţiei impuse de dispoziţiile art. 948 pct. 4 C. civ., respectiv pentru că se bazează pe o cauză ilicită.
Motivul este nefondat şi va fi respins de Înalta Curte, care reţine că hotărârea instanţei de apel cuprinde motivele de fapt şi de drept, pe care se întemeiază şi că acestea au fost judicios stabilite şi corect analizate şi interpretate.
Analizând contractul de vânzare cumpărare autentificat din 28 decembrie 2005 la B.N.P., C.C.M. Galaţi, încheiat între pârâta SC A. SA Galaţi, în calitate de vânzătoare şi pârâta SC M.C. SRL Galaţi, în calitate de cumpărătoare, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de validitate ale actului juridic, statuate de dispoziţiile art. 948 pct. 4 C. civ., Înalta Curte, reţine că acesta este fondat pe o cauză ilicită, vânzătoarea înstrăinând un bun ce nu se mai afla la data întocmirii actului în patrimoniul său, bun pe care ea însăşi îl înstrăinase anterior.
Astfel, cauza, ca şi condiţie de valabilitate a actului juridic trebuie să existe, să fie reală, să fie licită şi morală, conform dispoziţiilor art. 948 C. civ., iar cauza contractului prin care cele două pârâte au transmis de la una la alta dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinaţia de spaţiu comercial, situat în situat în Galaţi, este ilicită prin aceea că, vânzătoarea a înstrăinat un bun care nu se mai afla în patrimoniul său, la data perfectării vânzării, încălcând principiul nemo ad allium transferre potest, quam ipse habet, respectiv, nimeni nu poate înstrăina ceea ce nu are, având în vedere că, prin contractul de leasing imobiliar din 28 iulie 1998, înstrăinase deja bunul către reclamanta SC I.E. SA Galaţi, această vânzare fiind validată ca perfectă prin sentinţa comercială nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Galaţi, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2452 din 16 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza actului este şi imorală, prin aceea că, vânzătoarea SC A. SA Galaţi a încasat de două ori preţul imobilului şi a prejudiciat-o în acest fel pe reclamanta SC I.E. SA Galaţi, prima cumpărătoare.
Înalta Curte, va înlătura susţinerea pârâtelor, potrivit căreia, decizia atacată este nelegală pentru că a fost pronunţată cu ignorarea Deciziei irevocabile nr. 32/R/2004 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 792/Com/2002, prin care reclamantei i-a fost respinsă ca nefondată acţiunea de obligare a pârâtei SC A. SA la perfectarea contractului de vânzare cumpărare în baza leasingului imobiliar, în considerarea faptului că, hotărârea menţionată este irelevantă în raport de pronunţarea sentinţei comerciale nr. 1523 din 14 decembrie 2004 de către Tribunalul Galaţi şi de tranşarea în mod definitiv şi irevocabil, a excepţiei autorităţii de lucru judecat între cele două hotărâri, prin Decizia de casare nr. 2977 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 octombrie 2006, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1201 C. civ., astfel încât nu mai poate face obiectul cercetării, în prezenta cauză.
Referitor la excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond invocate în faţa Înaltei Curţi, aceasta o apreciază ca apărare de fond, fiind o reluare aparent modificată a motivului de recurs potrivit căruia prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ. de către prima instanţă, respectiv pentru ignorarea rolul activ şi a obligaţiei de calificare a cererii ca acţiune în revendicare în raport de care, verificându-şi competenţa trebuia să trimită cauza judecătoriei.
Susţinerea va fi respinsă în baza principiului disponibilităţii, potrivit căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, având opţiunea temeiului de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile, în cauză, reclamanta învestind instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute. în raport deci, de obiectul cererii şi de natura comercială a cauzei, purtată între doi comercianţi, în legătură cu un bun ce face parte din fondul de comerţ, competenţa de soluţionare a fost corect stabilită ca revenind, în primă instanţă tribunalului, conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
De asemenea, în baza principiului disponibilităţii, pentru argumentele anterior expuse, înalta Curte va înlătura şi susţinerea pârâtelor potrivit căreia instanţele de fond ar fi trebuit să respingă ca inadmisibilă acţiunea în constatare pentru că reclamanta avea la îndemână promovarea unei acţiuni în realizare, respectiv acţiunea în revendicare, cu menţiunea că cererea în constatarea nulităţii este o acţiune în realizarea dreptului, iar opţiunea între o cale procesuală sau alta, ambele în realizarea dreptului pretins, nu poate fi impusă părţii, care are drept de opţiune, conform principiului menţionat.
Ultimul dintre motivele de recurs formulate de pârâte, subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. (instanţa a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii, ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia) vizează o pretinsă confuzie între contractul de vânzare cumpărare şi contractul de leasing imobiliar şi va fi respins de Înalta Curte ca nefondat, pe de o parte pentru că nu se regăseşte o asemenea confuzie în considerentele deciziei atacate şi pe de altă parte, pentru că susţinerea este irelevantă în raport de obiectul pricinii, instanţa nefiind învestită cu calificarea celor două contracte şi nici cu compararea lor, ci fiind chemată să aprecieze condiţiile de validitate la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat din 28 decembrie 2005 de B.N.P., C.C.M. Galaţi.
Vor fi înlăturate şi susţinerile potrivit cărora confuzia instanţelor de fond ar consta în reţinerea eronată a culpei vânzătoarei SC A. SA Galaţi pentru nenotarea contractului de leasing imobiliar în cartea funciară, deşi această omisiune era justificată de poziţia pârâtei conferită de respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantei, prin Decizia nr. 32/A/2004 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, motivat de faptul că această critică nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ţinând de aprecierea probelor. Critica este nefondată şi din perspectiva raportării datei la care a fost pronunţată hotărârea mai sus amintite, la data încheierii contractului de leasing, respectiv 28 iulie 1998, hotărârea fiind mult ulterioară încheierii contractului de leasing şi nejustificând exonerarea pârâtei SC A. SA Galaţi de obligaţia notării în cartea funciară a contractului, conform art. 47 din Legea nr. 7/1996 privind cadastru şi publicitatea imobiliară care menţionează persoanele în sarcina cărora revine înscrierea şi notarea în cărţile funciare.
Criticile pârâtelor, în sensul că soluţia instanţelor de fond este greşită, întrucât au reţinut ca dată în raport de care s-a apreciat valabilitatea încheierii contractului în litigiu, data de 16 octombrie 2009, la care a rămas irevocabilă sentinţa comercială nr. 1523 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, când, în realitate, valabilitatea ar fi trebuit cenzurată la momentul perfectării contractului, respectiv la 28 decembrie 2005, când imobilul era liber de sarcini aşa cum rezulta din extrasul de carte funciară, vor fi înlăturate de Înalta Curte, ca fiind lipsite de pertinenţă, condiţiile de valabilitate fiind apreciate de instanţe, în mod corect, funcţie de data la care a fost întocmit, prin raportare la data contractului de leasing - 28 iulie 1998 şi la data pronunţării hotărârii care ţine loc de act de vânzare cumpărare între pârâta SC A. SA şi reclamanta SC I.E. SA, respectiv sentinţa comercială mai sus menţionată.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC M.C. SRL Galaţi şi SC A. SA Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC M.C. SRL Galaţi şi SC A. SA Galaţi împotriva Deciziei comerciale nr. 78 din la 4 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Obligă pârâtele la plata în solidar a sumei de 5.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC I.E. SRL Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2011.
Părțile dosarului
(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)
- S.C. MAKINVEST COM S.R.L. GALATI - Recurent (Pârât)
- S.C. ALCOM S.A. GALATI - Recurent (Pârât)
- S.C. IMPEX ELLA S.R.L. GALATI - Intimat ( Reclamant)
Termenele dosarului
| Dată de ședință | Oră începere ședință | |
|---|---|---|
| 17.03.2011 | 9:00 |
|
| 31.03.2011 | 9:00 |
|
| ← ICCJ. Decizia nr. 2769/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1583/2011. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
