ICCJ. Decizia nr. 2199/2011. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2199/2011
Dosar nr. 6494/1/2010
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 100/C din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea comercială formulată şi precizată de reclamanta SC F.T. SA Mediaş, în contradictoriu cu pârâta SC S.G. SRL Galaţi. A fost obligată pârâta la plata sumei de 321.935,42 lei cu titlu de pretenţii, reprezentând contravaloare lucrări foraj, a sumei de 60.363 lei reprezentând penalităţi de întârziere, calculate pentru perioada 30 octombrie 2008-04 martie 2009, precum şi a sumei de 8.920 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S.G. SRL Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părţile au încheiat Contractul de executare lucrări din 8 septembrie 2008, prin care reclamanta se obliga să execute un număr de 25 buc. foraje direcţionale pentru introducerea cablurilor de oţel de 12 mm diametru în zona epavei Transilvania.
Preţul a fost stabilit prin contract, avându-se în vedere lungimea unui foraj de 50 ml şi numărul acestora de 25 buc.
S-a arătat că prin contract pârâta s-a obligat să asigure accesul pentru amplasarea utilajului de foraj, ponton poziţionare utilaj de foraj, coloana protecţie între ponton şi fund apă, scafandru pentru montarea cablului în cap tragere, cabluri pentru tăiere, personal asistenţă tehnică şi că potrivit procesului-verbal de recepţie din 30 septembrie 2008, semnat fără obiecţiuni de către pârâtă, reclamanta a realizat 8 foraje, în lungime totală de 410 ml.
S-a reţinut că în procesul-verbal de recepţie s-a menţionat că, la execuţia lucrării au fost respectate în întregime prevederile proiectului şi cerinţele beneficiarului, iar ulterior încheierii procesului verbal de recepţie, pe comunicarea situaţiei de lucrări, pârâta a notat o serie de obiecţiuni, în sensul că nu se pot utiliza cablurile de oţel, deoarece în zona unde a început forajul există un obstacol care nu permite apropierea cablurilor de epavă, motiv pentru care apreciază că lucrarea nu corespunde calitativ.
În baza probatoriului administrat, înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială, s-a considerat că reclamanta a executat forajele aşa cum au fost acceptate de pârâtă în oferta de preţ şi stabilite în contractul încheiat şi mai mult decât atât, s-au avut în vedere prevederile pct. 3.4 din contract, care menţionează că decontarea lucrărilor se va face în funcţie de cantitatea real executată, reieşită din procesul verbal de recepţie acceptat de ambele părţi.
S-a motivat că, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi, obligaţia reclamantei fiind executată, conform contractului, pârâta este obligată, la rândul ei, să-şi execute obligaţia contractuală privind achitarea preţului lucrării.
Faţă de cele reţinute, acţiunea a fost admisă şi în baza art. 969, 970 C. civ. raportat la art. 1470 şi 1410 acelaşi cod, a fost obligată pârâta la plata sumei de 321.935,42 lei cu titlu de pretenţii, reprezentând contravaloarea lucrărilor de foraj.
De asemenea, pârâta a fost obligată, în baza art. 43 C. com. raportat la pct. 8.1 din contractul încheiat de părţi şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 60.363 lei calculate pentru perioada 30 octombrie 2008-4 martie 2009, respectiv de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data formulării acţiunii.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, prima instanţă a reţinut că pârâta a solicitat să fie obligată reclamanta la plata sumei de 344.187,93 lei daune, deoarece a fost nevoită, pentru a utiliza cablurile de oţel în scopul pentru care au fost trecute pe sub epavă, să execute lucrări suplimentare, de excavare cu macaraua plutitoare pentru a putea smulge cablurile din albia fluviului, pentru a recupera cablurile şi a le apropia de epavă. Pe lângă aceste lucrări, cu ajutorul scafandrilor, s-a executat decolmatarea stratului de depuneri aflat deasupra cablurilor şi inspecţii pentru identificarea cablurilor.
Pârâta a susţinut că datorită nerespectării de către reclamantă a clauzelor contractuale, au fost produse daunele ce le solicită pe calea cererii reconventionale, ori din cele reţinute anterior, a rezultat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar operaţiunile la care se referă pârâta-reclamantă reconvenţională nu cădeau în sarcina reclamantei, aceasta din urmă având doar obligaţia prevăzută în cap. 2 al Contractului de execuţie de lucrări, şi anume aceea de a executa 25 buc. foraje pentru introducerea cablurilor de otel de 12 mm diametrul.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC S.G. SRL Galaţi a declarat apel, iar prin Decizia nr. 61/A din 13 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că obiectul contractului de execuţie lucrări încheiat între părţi, l-a constituit execuţia de către reclamanta SC F.T. SA a 25 buc. foraje direcţionale pentru introducerea de cabluri de oţel de 12 mm în zona epavei „Transilvania", valoarea lucrării fiind stabilită la 803.214,23 lei (la cursul de 3,6059 ron/euro), cu referire la oferta executantului, ce s-a stipulat în Anexa 1 la contract, parte integrantă a acestuia.
În baza contractului menţionat, reclamanta a executat în beneficiul pârâtei lucrări de foraj direcţional efectiv în lungime totală de 410 ml, respectiv 8 foraje orizontale dirijate, fapt atestat de procesul verbal de recepţie tehnică din 30 septembrie 2008, având anexat tabelul cu defalcarea lucrărilor executate.
În cuprinsul procesului verbal de recepţie precitat, semnat de ambele părţi, s-a făcut menţiunea expresă că la executarea lucrării au fost respectate în întregime prevederile proiectului şi cerinţele beneficiarului, lucrările fiind declarate recepţionate, fără a se vorbi despre executarea de lucrări experimentale.
S-au considerat astfel, a fi nefondate criticile pârâtei referitoare la nerespectarea tehnologiei stabilite, cu consecinţa inutilităţii forajelor, respectiv cele privind neperfectarea unui act adiţional la contract, care să cuprindă prevederi referitoare la modificarea soluţiei tehnologice, câtă vreme reprezentanţii acesteia au fost prezenţi pe şantier la efectuarea lucrărilor, neridicând obiecţii.
În ceea ce priveşte cuprinsul procesului verbal de recepţie, s-a constatat că obiecţiunile pârâtei au fost făcute ulterior, fiind contrare constatării că lucrările s-au efectuat cu respectarea cerinţelor beneficiarului, fapt ce rezultă şi din interogatoriul administrat, pârâta susţinând că, eventual, dintr-o eroare de transmitere, în posesia reclamantei a ajuns un exemplar al procesului verbal de recepţie redactat în mod necorespunzător.
În baza probatoriului administrat, ce atestă executarea forajelor de 410 ml, cum în contract s-a stipulat la pct. 3.4. că decontarea lucrărilor se face în funcţie de cantitatea real executată, reieşită din procesul verbal de recepţie acceptat de ambele părţi, s-a constatat a fi temeinică şi legală soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii reclamantei sub aspectul contravalorii lucrărilor de foraj, determinată conform înţelegerii părţilor, ca şi cu privire la penalităţile de întârziere calculate pe perioada de când creanţa a devenit exigibilă şi până la formularea acţiunii (30 octombrie 2008 -09 martie 2009).
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, s-a reţinut că dispoziţiile cuprinse în clauza din cap. 8 pct. 8.1. şi pct. 8.2. nu sunt incidente, aplicabilitatea acestora fiind condiţionată de nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate de reclamantă, în calitate de executant, însă nu se poate imputa acesteia un eventual prejudiciu rezultat din nerespectarea tehnologiei, raportat la menţiunile procesului-verbal de recepţie arătat şi nici necontinuarea, nefinalizarea întregii lucrări contractate, câtă vreme nici beneficiarul nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă a plăţii lucrării deja executate.
Mai mult decât atât, s-a reţinut că lucrările menţionate de pârâtă care, conform susţinerilor acesteia, au determinat cheltuieli suplimentare, nu erau în sarcina reclamantei cum, de altfel, în mod corect a reţinut prima instanţă.
Împotriva Deciziei nr. 61/A din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a declarat recurs pârâta SC S.G. SRL Galaţi, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei atacate, ca insuficient motivată, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Tribunalul Sibiu. în subsidiar, a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul reducerii obligaţiei de plată stabilită în sarcina sa, până la concurenţa sumei de 123.277,71 lei şi anulării obligaţiei de plată a penalităţilor de întârziere în sumă de 60.363 lei şi a cheltuielilor de judecată aferente acestei sume.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa în pronunţarea soluţiei, referirea globală şi superficială la dispoziţiile art. 1410 şi 1470 C. civ., ca temei pentru admiterea acţiunii, face ca soluţia să apară nemotivată. Prin alte argumente, recurenta a criticat soluţia primei instanţe, susţinând că în mod confuz şi incompetent, s-au invocat prevederile art. 969-970 C. civ., în condiţiile în care contractul încheiat între părţi este denumit contract de execuţie lucrări, iar conform obiectului contractului, aveau obligaţii stabilite comutativ.
În acelaşi mod incompetent, susţine recurenta că s-au invocat dispoziţiile art. 43 C. com., ca temei pentru obligarea sa la plata penalităţilor, instanţa făcând confuzie între răapunderea contractuală şi delictuală.
În continuare, în argumentarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că prima instanţă a analizat părtinitor probele administrate şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al procesului-verbal de recepţie tehnică din 30 septembrie 2008, reţinând în mod eronat că acesta cuprinde menţiunea respectării prevederilor proiectului şi cerinţelor beneficiarului.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata SC F.T. SA Mediaş a solicitat constatarea nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere că susţinerile recurentei nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reprezentând în fapt, critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Deliberând asupra excepţiei invocate, Înalta Curte o va respinge cu motivarea că, din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă critici ce ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cu referire la interpretarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a contractului încheiat între părţi şi a clauzelor stipulate de către acestea.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Este adevărat că dispoziţiile sus menţionate supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care obligă instanţa de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa în pronunţarea soluţiei, însă în speţă, recurenta a invocat o serie de argumente care vizează soluţia primei instanţe, astfel încât acestea nu vor fi examinate, având în vedere caracterul nedevolutiv al căii de atac extraordinar a recursului.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., acesta vizează situaţia în care hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Din argumentarea recursului, se observă că niciuna dintre cele două ipoteze nu a fost dezvoltată pentru a da posibilitatea exercitării controlului de legalitate, ştiut fiind că în calea extraordinară de atac a recursului nu este suficientă critica pe chestiuni de fapt şi aspecte probatorii, pentru că astfel de susţineri nu fac posibilă examinarea celor două ipoteze ale motivului de recurs invocat, fiind în realitate critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate. Se mai constată din argumentele expuse că recurenta face referire la nerespectarea tehnologiei de execuţie, modalitatea de completare a formularelor prevăzute în procedura standard şi obiecţiunilor cuprinse în procesul-verbal de recepţie, or aceste critici nu se încadrează în cerinţa punctului 9 al art. 304 C. proc. civ., nici sub aspectul lipsei de temei legal şi nici sub aspectul încălcării sau aplicării greşite a legii.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, prin interpretarea greşită a acestuia. Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, în raport de criticile formulate, se constată că instanţa de apel a făcut o analiză amplă şi aprofundată atât a obiectului contractului de execuţie lucrări din 8 septembrie 2008 încheiat între părţi, cât şi a obligaţiilor stipulate şi modalităţii de executare a acestora, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recepţie. Astfel, în mod corect s-a reţinut că la pct. 3.4 din contract se menţionează că decontarea lucrărilor se va face în funcţie de cantitatea real executată, conform procesului-verbal acceptat de ambele părţi, iar potrivit art. 969-970 C. civ., obligaţia reclamantei fiind executată, pârâta urma a fi obligată la rândul său la executarea obligaţiei contractuale de plată a preţului.
În legătură cu susţinerea referitoare la modalitatea de completare a procesului-verbal, respectiv a obiecţiunilor formulate de către pârâtă, aşa cum s-a arătat anterior, acestea reprezintă aspecte ce ţin de administrarea şi interpretarea probelor, ce nu mai pot face obiectul analizei instanţei de recurs, fiind atributul instanţelor anterioare, care de altfel au examinat în cadrul considerentelor expuse şi această susţinere.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei SC S.G. SRL Galaţi va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenţii, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.700 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.G. SRL Galaţi împotriva Deciziei comerciale nr. 61/A din 13 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secţia comercială.
Obligă recurenta-pârâtă la 2.700 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC F.T. SA Mediaş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1889/2011. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 2645/2011. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
