ICCJ. Decizia nr. 1889/2011. Comercial. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1889/2011
Dosar nr. 1511/33/2010
Şedinţa publică de la 17 mai 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 896/2010 la C.A.C. de pe lângă C.C.I. Cluj -Tribunalul Arbitral reclamanta SC R.O. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.N. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 169.152,45 lei reprezentând penalităţi de întârziere contractuale cu cheltuieli de judecată aferente.
În motivarea cererii, reclamanta - creditoare - a arătat că între părţi s-au încheiat relaţii comerciale constând în livrarea unor cantităţi de combustibil în favoarea debitoarei - pârâta din prezenta cauză - conform comenzilor transmise către aceasta, încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare din 5 martie 2007, potrivit căruia părţile au stabilit de comun acord condiţiile de desfăşurare a raporturilor comerciale, pe perioada unui an de zile, cu posibilitatea prelungirii acestuia, conform actului adiţional încheiat la data de 7 mai 2007.
Ulterior, părţile au încheiat un nou contract înregistrat sub nr. 918 din 01 februarie 2008, având acelaşi obiect.
A mai arătat reclamanta că în baza celor două contracte a livrat pârâtei diferite cantităţi de combustibil, scadenţa facturilor emise fiind stabilite de comun acord la 30 de zile de la data emiterii facturilor, în caz contrar, cu obligarea cumpărătorului - pârâtei din prezenta cauză - la plata penalităţilor de întârziere de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Cum pârâta a achitat cu întârziere o parte din facturile fiscale, reclamanta a calculat penalităţi de întârziere în cuantum de 169.152,45 lei, invocând în cauză incidenţa O.U.G. nr. 119/2007, întrucât sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii privind creanţa datorată.
Ulterior, promovării acţiunii arbitrale, reclamanta şi-a micşorat câtimea pretenţiilor solicitând emiterea unei ordonanţe de plată pentru suma de 168.064,31 lei.
C.A.C. de pe lângă C.C.I. Cluj - Tribunalul Arbitraj prin Hotărârea nr. 13 din 17 iunie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 9/2010 a admis cererea formulată de reclamanta SC R.O. SRL împotriva pârâtei SC C.N. SA pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 168.064,31 lei reprezentând penalităţi de întârziere contractuale şi la plata sumei de 6759,97 lei reprezentând taxă arbitralâ.
Tribunalul Arbitral a reţinut că potrivit art. 5 şi 7 din contractele de vânzare-cumpărare a rezultat voinţa părţilor în sensul stabilirii scadenţei de plată a livrărilor de combustibil la 30 de zile de la data livrării, iar pentru anumite facturi au stabilit expres termene de 40 de zile, pentru care s-a calculat penalităţi în alt modalitate.
S-a mai reţinut că în vederea stabilirii penalităţilor s-au avut în vedere dispoziţiile art. 969, 970 C. civ. şi art. 1066 din acelaşi cod, precum şi dispoziţiile art. 43 - 46 C. com., coroborate cu clauza contractuală înserată la art. 7 clin contractele de vânzare - cumpărare din 5 martie 2007 şi din 01 februarie 2008 încheiate de părţile din litigiu, conform cărora au prevăzut penalităţi de întârziere de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere a plăţii serviciilor facturate. Pentru acoperirea prejudiciului produs reclamantei prin întârzierea pârâtei în executarea prestaţiilor contractuale pârâta a fost obligată la plata penalităţilor în sumă de 168.064,31 lei. în ceea ce priveşte instrumentul de plată. cecul, instanţa arbitrată a apreciat că este un instrument acauzal, care creează între emitent şi beneficiar raporturi juridice distincte de raportul juridic fundamental, care, în acest caz, este reprezentat de operaţiunea de vânzare cumpărare. în acest, context, s-a mai reţinut în considerentele hotărârii arbitrate, că „ stabilirea instrumentelor de plată a unei scadenţe diferite nu se răsfrânge asupra scadenţei contractual stabilite în raportul fundamental, iar părţile au tăcut referire la cec numai ca instrument de plată în vederea garantării unei securităţi juridice suplimentare pentru vânzător, neputându-se ajunge la lipsirea vânzătorului de beneficiul scadenţei contractual stabilite doar prin efectul acceptării titlurilor de plată emise/scadente la date ulterioare".
Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare petenta SC C.N. SA solicitând pe de o parte suspendarea Hotărârii arbitrate din 17 iunie 2010 în baza art. 365 alin. (3) C. proc. civ., iar pe de altă parte admiterea acţiunii în anulare, desfiinţarea hotărârii arbitrale cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
Cererea de suspendare, a fost motivată prin invocarea împrejurării că suma la care a fost obligată reclamanta este substanţială plata devenind ca atare dificilă pentru societatea deja confruntată cu probleme financiare având în vedere domeniul în care activează, construcţiile, iar o eventuală întoarcere a executării silite ar fi incertă şi greoaie.
Petenta a susţinut inadmisibilitatea acţiunii arbitrale în raport de prevederile art. 66 din Regulile de procedură arbitrată ale C.A.C. de pe lângă C.C.I. Cluj, respectiv art. 366 C. proc. civ. şi apreciază că hotărârea arbitrată încalcă ordinea publică bunele moravuri şi dispoziţii imperative ale legii motiv de desfiinţare a hotărârii prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Petenta a învederat, în motivarea acţiunii în anulare, că după constituirea la 18 mai 2010 a Tribunalului Arbitral a fost depusă întâmpinare la 23 aprilie 2010 pentru termenul de judecată stabilit la 7 iunie 2010 când în lipsa arbitrului desemnat de reclamantă s-a stabilit un nou termen de judecată pentru data de 17 iunie 2010, fiindu-i comunicată citaţia la data de 8 iunie 2010 pentru termenul din 17 iunie 2010 împreună cu răspunsul la întâmpinare al reclamantei. La termenul stabilit în raport de poziţia exprimată prin răspunsul la întâmpinare a solicitat admiterea probei cu interogator şi audierea unui martor pentru a demonstra netemeinicia pretenţiilor reclamantei.
A mai susţinut că tribunalul arbitrai a respins cererile în probaţiune atât ca nelîind concludente şi utile soluţionării cauzei cât şi ca tardiv formulate în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din regulile de procedură arbitrală, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare, instituit prin dispoziţiile art. 358 C. proc. civ.
În acest context, petenta mai arată că dispoziţiile art. 3561 alin. (1) statuează asupra necesităţii ridicării prin întâmpinare a probelor propuse în apărare, totuşi consecinţa nu este decăderea din dreptul de a mai propune probe, întrucât din dispoziţiile alineatului următor în opinia petentei, trebuia dedus faptul că excepţiile şi alte mijloace de apărare trebuie ridicate sub sancţiunea decăderii cel târziu la primul termen de înfăţişare. Procedând în acest mod, hotărârea arbitrală a fost dată cu ignorarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) cu atât mai mult cu cât în faţa arbitrajului comercial trebuie să acorde prioritate mijloacelor de probă în susţinerea apărărilor.
Subsecvent anulării hotărârii arbitrale s-a solicitat rejudecarea fondului cauzei cu consecinţa respingerii cererii reclamantei întrucât nu poate fi acceptată teza potrivit căreia C.E.C.-ul sau biletul la ordin ar fi un instrument acauzal instanţa reţinând în mod eronat că reclamanta prin acceptarea unor instrumente de plată ce cuprindeau scadenţe de plată diferite faţă de cele contractuale nu ar putea sta la baza reţinerii unei prezumţii judiciare că aceasta a acceptat şi noile termene de plată menţionată pe instrumentele de plată primite.
Reclamanta nu şi-a manifestat în nici un fel nemulţumirea faţă de plăţile efectuate fiind încheiate subsecvent alte convenţii.
Reclamanta SC R.O. SRL prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării hotărârii arbitrale şi respingerea acţiunii în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată.
Prin sentinţă civilă nr. 432 din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale şi a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de petenta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Cluj a reţinut în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării că este netemeinică, întrucât a fost raportată prin invocarea împrejurării recunoaşterii prin hotărâre arbitrală a creanţei în materie comercială în raport de care o eventuală suspendare ar aduce
grave prejudicii reclamantei, temporizarea determinând o sporire a prejudiciului deja înregistrat.j
Înadmisibilitatea acţiunii în anulare a fost raportată la împrejurarea neîncadrării motivelor invocate la prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ., din analiza cărora, instanţa a constatat că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile enunţate nemulţumirile părţii cu privire la modalitatea de apreciere a probelor de către tribunalul arbitrai nu sunt subsumate tezei finale prevăzută de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
S-a apreciat caracterul neîntemeiat al motivelor din acţiunea în anulare întrucât petenta le-a motivat prin raportare la administrarea probelor solicitate, pe care Curtea de Apel Cluj le-a considerat ca fiind nereale în fapt, motiv în raport de care le-a înlăturat ca fiind inutile faţă de existenţa înscrisurilor necontestate de către părţi.
S-a constatat că solicitările în probaţiune au fost făcute cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 356 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 40 pct. 1 şi art. 53 pct. 2 şi 3 din Regulile de procedură arbitrală întrucât prin întâmpinare trebuia propuse probele în apărare putând fi încuviinţate ulterior doar dacă au fost solicitate printr-un script depus anterior primului termen de înfăţişare şi comunicat celeilalte părţi.
În motivarea sentinţei, instanţa în considerentele expuse, a apreciat că în cauză „trebuie reţinut cu prioritate" convenţia expresă a părţilor asupra modalităţii de modificare a contractelor doar prin act scris potrivit prevederilor art. 8 din contract, iar potrivit prevederilor art. 5 din ambele contracte scadenţa facturilor fiscale a fost stabilită de comun acord la 30 de zile de la data emiterii, în caz contrar, neplata la scadenţă atrăgând penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere.
A fost înlăturată susţinerea petentei vizând acceptarea plăţii la 40 de zile pentru toate facturile, întrucât titlurile de valoare au fost predate strict pentru garantarea obligaţiilor de plată, care prin însuşi conţinutul lor, reglementau modalitatea şi condiţiile temporare, în care acestea vor fi executate.
S-a constatat că cererea de suspendare, astfel cum a fost aceasta precizată, în sensul dispunerii suspendării hotărârii arbitrale până la momentul soluţionării irevocabile a acţiunii în anulare apare formulată cu ignorarea limitelor învestirii instanţei.
Astfel, suspendarea executării hotărârii arbitrale poate fi dispusă de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare până la momentul soluţionării cererii, ori, în condiţiile în care la prima zi de înfăţişare instanţa a reţinut cauza în pronunţare, acesta fiind momentul la care şi cererea de suspendare îndeplinea toate exigenţele pentru analizarea ei fiind achitată taxa de timbru aferentă şi cauţiunea stabilită, la momentul analizării acesteia cererea apare ca fiind rămasă fără obiect având în vederea epuizarea intervalului de timp pentru care suspendarea executării hotărârii arbitrale putea opera astfel că în raport de dispoziţiile art. 3651 alin. (3) C. proc. civ. Curtea de Apel Cluj a respins cererea de suspendare astfel cum a fost aceasta precizată.
Cazurile în care hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiunea în anulare sunt strict determinate prin dispoziţiile art. 364 C. proc. civ. iar petenta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 364 lit. i) din acelaşi cod potrivit cărora se poate dispune desfiinţarea dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Prima aserţiune vizează incidenţa dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ. care statuează că întreaga procedură arbitrală trebuie să asigure părţilor sub sancţiunea nulităţii egalitatea de tratament respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Respectarea egalităţii de tratament presupune asigurarea în cadrul procedurii pentru toate părţile implicate a aceluiaşi tratament ori în procedura arbitrală derulată tuturor părţilor li s-a dat posibilitatea de a îşi exprima pretenţiile şi respectiv apărările iar în analizarea acestora tribunalul arbitrai s-a aplecat deopotrivă asupra pretenţiilor deduse judecăţii cât şi asupra argumentelor invocate în apărare de către pârâtă.
Respingerea cererii de administrare a probelor a fost justificată, decizia fiind motivată reţinându-se atât lipsa de concludentă şi utilitate a acestora evidenţiindu-se în mod expres raţiunile care au stat la baza soluţiei adoptate respectiv împrejurarea că întrebările propuse prin interogator au vizat aspecte faţă de care reclamanta s-a pronunţat deja prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar; ori în raport de prevederile art. 218 C. proc. civ. care vizează încuviinţarea chemării la interogatoriu privitor la fapte personale în raport de prevederile art. 222 C. proc. civ. exigenţa a fost îndeplinită exprimarea poziţiei procesuale prin scriptul denumit răspuns la întâmpinare relevând cu prisosinţă că s-a reţinut în mod corect şi cu respectarea principiilor procedurii caracterul neconcludent şi inutil al administrării acestei probe.
Tribunalul arbitrai aşadar primordial a analizat utilitatea şi pertinenţa probelor solicitate şi doar în subsidiar a invocat incidenţa prevederilor art. 53 alin. (3) din Regulile de arbitraj care stabilesc în mod expres limitele temporare în care poate fi formulată o astfel de cerere în cursul arbitrajului termene care în mod evident nu au fost respectate, susţinerile petentei referitoare la împrejurarea că a solicitat proba printr-un înscris separat anterior primei înfăţişări neîndeplinând cealaltă exigenţă instituită de textul legal a comunicării prealabile tocmai pentru a fi asigurată respectarea principiului egalităţii de tratament şi al contradictorialităţii.
Analiza realizată de către tribunalul arbitrai asupra probaţiunii administrate a relevat că au fost clarificate toate aspectele legate de existenţa contractului şi s-a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente astfel că nu poate fi reţinută prezenţa motivului de desfiinţare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. invocat de petentă.
În consecinţă, conchide Curtea de Apel Cluj, că determinarea voinţei părţilor de către tribunalul arbitrai a fost corect realizată în raport de probaţiunea administrată, interpretarea clauzelor contractuale exprese primind prevalentă în faţa ipoteticelor prezumţii alegate de pârâtă care în raport de dispoziţiile legale de excepţie care reglementează instrumentele de plată au primit valoarea corectă în faţa instanţei de arbitraj care a apreciat că acestea nu pot determina modificarea unor clauze contractuale, asigurând corecta aplicare a principiilor instituite de art. 358 C. proc. civ.
Aserţiunile petentei referitoare la ignorarea principiilor instituite de art. 358 C. proc. civ. pentru considerentele evidenţiate anterior au fost respinse, astfel că s-a constatat că acţiunea în anulare formulată nu poate fi circumscrisă sferei dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. sens în care acţiunea în anulare a fost respinsă.
Împotriva acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, petenta a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. criticând soluţia dată pentru netemeinicie şi nelegalitate fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
În motivarea recursului, recurenta susţine că în mod eronat a reţinut Curtea de Apel Cluj în considerente că „analiza realizată de către tribunalul arbitrai asupra probaţiunii administrate a relevat că au fost clarificate toate aspectele legate de existenţa contractului şi s-a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente astfel că nu poate fi reţinută prezenţa motivului de desfiinţare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. invocat de petentă".
De asemenea, recurenta critică soluţia dată sub aspectul că în mod greşit a apreciat că probele solicitate nu sunt concludente şi că tribunalul arbitrai a analizat cu respectarea principiilor procedurii caracterul neconcludent şi inutil al administrării acestei probe. în acelaşi sens, mai arată recurenta că în mod nelegal i-au fost respinse probele cerute, criticând considerentele sentinţei recurate :" împrejurarea că întrebările propuse prin interogator au vizat aspecte faţă de care reclamanta s-a pronunţat deja prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar ori în raport de prevederile art. 218 C. proc. civ. care vizează încuviinţarea chemării la interogatoriu privitor la fapte personale în raport de prevederile art. 222 C. proc. civ. exigenţa a fost îndeplinită exprimarea poziţiei procesuale prin scriptul denumit răspuns la întâmpinare relevând cu prisosinţă".
Recurenta susţine că în mod greşit i-au fost respinse ca tardive cererile în probaţiune, întrucât în cauză chiar dacă nu a propus probe prin întâmpinare, ea putea să le depună până la prima zi de înfăţişare adică la 17 iunie 2010 şi nu la 7 iunie 2010, cum eronat a calculat Curtea de Apel Cluj. în acelaşi sens, recurenta mai arată că instanţa avea obligaţia să stăruie în aflarea adevărului prin administrarea probelor solicitate, mai ales în urma comunicării răspunsului la întâmpinare la data de 8 iunie 2010, iar solicitarea administrării probelor s-a făcut la „ primul termen de înfăţişare".
Recurenta critică sentinţa atacată şi sub aspectul greşitei aprecieri a instrumentelor de plată în sensul că nu pot determina modificarea unor clauze contractuale, asigurând corecta aplicare a principiilor instituite de art. 358 C. proc. civ., sens în care teza susţinută în considerentele sentinţei potrivit căreia cecul sau biletul la ordin ar fi un instrument acauzal, care creează între emitent şi beneficiar raporturi juridice distincte faţă de raportul fundamental reprezentat de operaţiunea de vânzare - cumpărare, nu poate fi primită întrucât : biletul la ordin şi cecul sunt instrumente de plată care au înscrise fără dubiu, termenele de plată care se înmânează personal reprezentantului legal al creditorului, prin acceptarea acestor înscrisuri se acceptă implicit şi menţiunile cuprinse în acestea cu toate efectele juridice care iau naştere în urma acceptării.
Referitor la plăţile efectuate cu ordinul de plată, recurenta susţine că intimata a acceptat termenele de plată menţionate în instrumentele de plată folosite de părţile din litigiu, situaţie în care !operează o prezumţie simplă, respectiv intimata a acceptat termenele de plată astfel cum au fost emise. În acelaşi context, recurenta susţine că intimata a fost de acord cu aceste instrumente de plată şi cu termenele înscrise în acestea, împrejurare ce se confirmă prin atitudinea acesteia prin încheierea unui alt contract de vânzare - cumpărare. Mai mult, intimata a continuat să livreze combustibil, ceea ce demonstrează acceptarea acesteia la termenele menţionate în instrumentele de plată menţionate.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii arbitrale formulată de reclamantă.
Recursul este nefondat.
Referitor la criticile vizând respingerea cererilor în probaţiune ca tardive, Înalta Curte urmează a le respinge ca nefondate, deoarece aşa cum a stabilit instanţa anterioară, acestea au fost analizate primordial utilitatea şi pertinenţa probelor solicitate şi, doar în subsidiar a invocat incidenţa prevederilor art. 53 alin. (3) din Regulile de arbitraj, care stabilesc în mod expres limitele temporare în care poate fi formulată o astfel de cerere, termene pe care recurenta în cursul arbitrajului nu le-a respectat aşa cum corect s-a reţinut de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare. In acelaşi sens, în mod corect instanţa de arbitraj a apreciat că cererile în probaţiune au fost depuse tardiv în raport de dispoziţiile art. 53 alin. (3) din Regulile de arbitraj. în cauză, cererile de probaţiune trebuiau formulate anterior primei zile de înfăţişare - în cauză 7 iunie 2010 - or, acestea au fost formulate la data de 17 iunie 2010, ulterior primei zile de înfăţişare. Susţinerea recurentei că prima zi de înfăţişare era la 17 iunie 2010, nu poate fi primită, întrucât prima zi de înfăţişare a fost la data de 7 iunie 2010, când în lipsa arbitrului desemnat s-a amânat cauza la data de 17 iunie 2010 când s-a soluţionat pricina în fond, instanţa arbitrală aplicând corect legea de procedură aplicabilă arbitrajul înserată în Regulile de arbitraj; prin urmare, nu poate fi incident textul de lege evocat de recurentă în susţinerea datei primei zi de înfăţişare. Aşa fiind, nedepunerea probelor în termenele stabilite de legea de procedură a arbitrajului prevăzute în Regulile de arbitraj, atrage după sine sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai cere.
În ceea ce priveşte înlăturarea criticilor privind greşita respingere a cererilor în probaţiune ca fiind neconcludente şi neutile soluţionării cauzei, Înalta Curte constată că, curtea de apel în mod corect a apreciat că întrebările propuse la interogatoriu vizează aspecte faţă de care intimata s-a pronunţat deja prin răspunsul la întâmpinare, iar martorul propus avea calitatea de prepus al recurentei, ceea ce diminua valoarea probatorie a unei astfel de probe.
Referitor la motivul de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanţă în mod corect a apreciat că nu sunt motive de desfiinţare a hotărârii arbitrale, hotărârea pronunţată de tribunalul arbitrai nu încalcă nici ordinea publică, nici vreo dispoziţie legală imperativă, ci doar interpretează voinţa părţilor exprimată prin contractele de vânzare - cumpărare, aşa cum s-a solicitat prin acţiunea arbitraiă.
Este de observat că prin acţiunea în anulare, reclamanta - recurentă a invocat motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. prin raportare la respectarea prevederilor art. 358 C. proc. civ.
Art. 358 C. proc. civ. dispune că „în întreaga procedură arbitraiă trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii ". Prin urmare ceea ce a urmărit reclamanta prin acţiunea în anulare a fost, de fapt, constatarea nulităţii hotărârii arbitrale iar nu anularea pentru vreunul din motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
Această abordare a tăcut posibilă examinarea de mai sus a criticilor cu privire la aspectele procedurale concretizate în pronunţarea asupra probelor de către instanţa arbitraiă. Art. 358 C. proc. civ. nu permite însă examinarea pe fond a raporturilor juridice dintre părţi întrucât el limitează verificarea numai la procedura arbitrală cu consecinţa asigurării egalităţii de tratament, respectării dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Prin urmare criticile recurentei privind interpretarea instrumentelor de plată folosite de părţi în derularea raporturilor juridice de drept comercial şi criticile recurentei vizând acceptarea tacită a părţii adverse referitoare la modificarea termenelor de plată stabilite contractual şi implicit un eventual consimţământ de modificare a contractelor încheiate de părţi exced limitelor de verificare permise de art. 358 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat în prezenta cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 432 din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi la 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1851/2011. Comercial. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 2199/2011. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
