Alte cereri. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 24800/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 15.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 08.12.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 15.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul cestei instanțe la data de 23.9.2013 sub nr._, reclamantul G. V. M. în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA S.A.- Sucursala B., a solicitat instanței să se constate caracterul abuziv al clauzei inserate în convenția de credit nr. C_ /23.04.2008, respectiv:
- clauza referitoare la dobânda prevăzută la art. 5.2 conform căreia dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii; dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământul clientului; noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat, începând cu data de aplicare stabilită de Bancă; modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate.
- înlăturarea clauzei mai sus evocate cu privire la care s-a constatat caracterul abuziv;
- obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate fără temei legal;
cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între părți s-a încheiat convenția de credit ipotecar nr. C_ /23.04.2008 prin care a fost împrumutată suma de 64.022 CHF pe o perioadă de 360 luni, cu o dobândă curentă de 6,99 % pe an. În momentul când s-a încheiat această convenție, s-a aflat pe o poziție inferioară în raport cu banca, neavând posibilitatea de a solicita modificarea sau înlăturarea vreuneia dintre clauze, contractul încheiat fiind unul de adeziune cu clauze prestabilite de împrumutător, iar nu unul negociat, în ceea ce privește conținutul clauzelor. La pct. 5.2 din contract se prevede că dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii, dobânda curentă putând fi modificată în mod unilateral de către Bancă. A afirmat că această clauză este lovită de nulitate absolută întrucât dă dreptul Băncii de a modifica într-un mod unilateral dobânda prin neraportare la un indicator precis, individualizat, redactarea clauzei nu este una clară și precisă, astfel că în calitate de consumator nu are posibilitatea de a se raporta la un indicator determinat în stabilirea dobânzii variabile, dobânda fiind variabilă în conformitate cu politica O. B., de costurile de finanțare ale Băncii și de evoluția pieței financiar bancare, la care nu are acces în calitate de consumator. În final, a precizat că actul adițional încheiat la convenția de creditare în conformitate cu OUG nr. 50/2010, nu poate produce efecte juridice, având în vedere reclamațiile înregistrare sub nr. 3197/1.09.2010, nr. 4976/29.10.2010 prin care a arătat că nu este de acord cu modificările aduse prin această ordonanță.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, art. 969 C.civ., art. 970 C.civ., art. 948 pct. 4 C.civ. art. 96, art. 968 C.cv., art. 1073 C.civ., art. 998- art. 999C.civ..
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 27 lit. f din OUG nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie xerox și vizate spre conformitate înscrisuri( fl. 8-26).
Prin serviciul Registratură al instanței la data de 29.11.2013, pârâta a depus întâmpinare( fl. 30) în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind constatarea clauzelor abuzive a prevederilor art. 5.2 din convenția de credit nr. C_ /23.04.2008, față de împrejurarea că împrumutatul nu a formulat notificarea de refuz, astfel că toate clauzele din contract, inclusiv cele referitoare la dobândă au fost modificate prin efectul legii, ele nemairegăsindu-se în contract, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., art. 107 N.C.pr.civ. statuând că cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, or în cauă sediul pârâtei este situat în municipiul București, excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursale B. –B. din cadrul O. B. România S.A., având în vedere prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, sucursalele fiind dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În esență, a arătat că reclamantul a avut la cunoștință încă de la semnarea contractului care este suma ce urmează să o restituie lunar, că Legea nr. 193/2000 nu interzice nicio clauză, ci prevede criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a nu produce efecte abuzive, că potrivit Directivei 2008/48, Dobânda Anuală Efectivă reprezintă costul total al creditului care este format din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor. Prin urmare, clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la alte costuri, fie că acestea din urmă sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente care formează costul total al creditului.
A precizat că reclamantul nu prezintă argumente clare pentru care consideră prevederile referitoare la dobândă că ar fi abuzive, acesta fiind beneficiarul unei sume importante ce urmează a fi rambursată într-o perioadă de 360 de luni, că nu a făcut dovada modului în care se manifestă acest dezechilibru semnificativ, că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, iar cauza contractului de credit există, fiecare dintre părți asumându-și obligații în considerarea contraprestației celeilalte părți, astfel că nu operează sancțiunea nulității absolute. În final, a solicitat ca în ipoteza în care instanța va constata nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 5 .2 din contractul de credit, să se dispună obligarea reclamantului la restituirea integrală a sumei de bani împrumutate cu titlu de credit și dobânzile aferente acestor sume de bani.
În apărare, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ, art. 247 C.pr.civ., Legii nr. 193/2000, art. 969 C.civ., OUG nr 174/2008, OUG nr. 50/2010.
În apărare, pârâta a depus în copie vizată spre conformitate înscrisuri( fl. 35-59).
La data de 18.12.2013, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare( fl. 64), prin care a solicitat respingerea celor trei excepții invocate în cuprinsul întâmpinării, arătând că Judecătoria B. este competentă să soluționeze prezenta cauză în conformitate cu dispozițiile art. 109 și art. 113 C.pr.civ., că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, contractul de credit fiind încheiat cu O. B. România S.A.- Sucursala B., iar ca urmare a notificării de către O. B. la data de 17.09.2010 cu privire la modificările aduse prin prisma OUG nr. 50/2010, a formulat mai multe reclamații prin care a comunicat unității bancare că nu este de acord cu modificările aduse prin această ordonanță.
La termenul de judecată din data de 17.02.201( fl. 75), față de pretențiile formulate prin întâmpinare, instanța a calificat-o ca fiind întâmpinare cerere reconvențională, punând în vedere pârâtei să achite taxă de timbru la valoarea sumei ce a format obiectul convenției de credit.
La data de 12.03.2014( fl. 79), pârâta achitat suma de 5723,67 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, conform art. 3 alin. 1 lit. e din OUG nr. 80/2013.
La termenul de judecată din data de 23.06.2014, instanța a calificat excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind constatarea clauzelor abuzive a prevederilor art. 5.2 din convenția părților ca apărare de fond și a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare de pârâta O. B. România S.A., pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii d ședință.
La data de 17.07.2014, pârâta a depus concluzii scrise( fl. 107).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 23.04.2008, între reclamantul G. V., în calitate de împrumutat, și pârâta O. B. România S.A.- Sucursala B., în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit nr. C_, prin care împrumutatului i s-a acordat un credit în valoare de 64.022 CHF, pe o perioadă de 360 luni, creditul fiind garantat și cu imobilul situat în mun. B., ., jud. B..
Împrumutatul reclamant și Banca pârâtă au convenit la data semnării contractului, ca rata dobânzii curente să fie 6,99 % pe an - dobândă fixă. Prin clauza inserată la de art. 5.2, Banca și-a rezervat dreptul de a revizui rata dobânzii curente în conformitate cu politica Băncii, dobânda curentă putând fi modificată în mod unilateral, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământul clientului, Banca comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii, care se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat.
Pentru garantarea restituirii creditului, împrumutul reclamant a constituit în favoarea Băncii o garanție reală mobiliară asupra veniturilor sale prezente și viitoare, o garanție reală mobiliară asupra tuturor soldurilor conturilor curente pe care le deține, dar și o garanție reală imobiliară asupra imobilului situat în mun. B., ., jud. B., astfel cum rezultă din contractul de credit depus la fila 36 dosar.
Raportând situația de fapt mai sus expusă la prevederile Legii nr. 193/2000, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000„ se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”, iar în conformitate cu art. 4 alin. 1 din același act normativ„ o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ”.
Art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive stabilește că„ sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul ”.
Analizând caracterul abuziv al clauzei contractuale stipulate la art. 5.2 din convenția părților care statuează că rata dobânzii este variabilă în conformitate cu politica Băncii, aceasta putând fi modificată în mod unilateral, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământul clientului, pentru a fi incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: clauza respectivă să fie inclusă într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel, intimata O. B. România S.A.- Sucursala B., are calitatea de comerciant, iar reclamantul G. V., este persoană fizică care a acționat în scopuri personale, necomerciale, contractul încheiat între părți este un contract standard, preformulat, fiindu-i aplicabile în consecință dispozițiile Legii nr. 193/2000, iar clauzele stipulată la art. 5.2 creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
Conform clauzei contractuale inserate la art. 5.2, împrumutatul G. V. urmează să plătească o dobândă variabilă în conformitate cu politica Băncii, cu evoluția Indicelui de referință stabilit de Bancă. Deși părțile au stipulat clauza potrivit căreia rata dobânzii curente este de 6,99% pe an, banca a stipulat într-un paragraf ulterior dreptul său de a modifica rata dobânzii curente. Această clauză creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, oferind Băncii dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii curente și, implicit dreptul de a o încasa în detrimentul reclamantului fără ca noua rată să fie negociată cu acesta. În timp ce banca are dreptul de a stabili în mod unilateral o dobândă majorată și de a solicita plata acesteia, singurul drept al reclamantului este acela de a fi informat asupra acestui fapt, urmând a se conforma dispozițiilor clauzei, fără a avea posibilitatea de a se opune sau de a modifica cuprinsul acesteia, deși efectele manifestării unilaterale de voință a pârâtei O. B. România S.A.- Sucursala B. se răsfrâng în mod esențial asupra patrimoniului reclamantului. Posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul contractului sau de a alege între mai multe variante de creditare nu acoperă noțiunea de negociere. Se consideră întotdeauna că o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactată în prealabil, iar din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea influențării conținutului condiției. Clauza analizată este abuzivă, întrucât expune consumatorul într-o poziție defavorabilă față de banca împrumutătoare, cu încălcarea egalității juridice ce trebuie să caracterizeze raporturile de drept civil, profitând de nevoia prezumată a consumatorului de acordare a sumelor de bani ce constituie obiectul contractului de credit, clauza servind doar intereselor băncii.
Prin urmare, contractul de credit nr. C_ /23.04.2008 și clauzele acestuia inserate la art. 5.2 nu au fost negociate de părți, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de probă.
Conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului, ca o aplicație a principiului de drept comun in dubio pro reo prev. de art. 983 C.civ.
Pentru cele arătate, instanța urmează a constata că prevederile art. 5.2 din convenția părților referitoare la posibilitatea modificării dobânzii în funcție de politica Băncii, modificarea dobânzii nefiind raportată la un indicator precis, individualizat, independent de voința băncii, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000, urmând a fi înlăturată.
Instanța nu poate reține susținerile pârâtei în sensul că după implementarea OUG nr. 50/2010 toate clauzele din contract, inclusiv cele referitoare la dobândă au fost modificate prin efectul legii, ele nemairegăsindu-se în contract, cererea privind constatarea clauzelor abuzive a prevederilor art. 5.2 din convenția de credit nr. C_ /23.04.2008, fiind lipsită de obiect, întrucât câmpul de aplicare a OUG nr. 50/2010 este restrâns la contractele de credit încheiate după momentul intervenirii modificărilor legislative.
În ceea ce privește acțiunea în restituirea sumelor încasate fără drept de către pârâtă, instanța o va respinge, având în vedere graficele de rambursare și înscrisurile remise cauzei, din care reiese că de la data încheierii convenției și până în prezent, sumele datorate de către reclamant cu titlu de dobândă au scăzut. În acest sens, instanța observă că la data creditării, cuantumul dobânzii a fost de 6,99 %, cuantum menținut până la data de 21.09.2010, când, după implementarea OUG nr. 50/2010, banca în mod unilateral a modificat cuantumul dobânzii, dobânda fixă devenind dobândă variabilă. Urmare a cererilor formulate de reclamant și a negocierilor purtate între părți, reclamantului i s-a modificat dobânda în sens descrescător. Astfel, dacă la data de creditării, 23.04.2008, dobânda era de 6,99%, la data de 17.11.2010, aceasta a scăzut la 6,44%, la data de 07.09.2011 a scăzut la 5,45,%, la data de 15.09.2014 cuantumul dobânzii fiind de 6,29%, conform graficelor de rambursare atașate la filele 136, 142, 150 dosar.
Întrucât reclamantului i s-a micșorat în permanență cuantumul dobânzii, în prezent fiind de 6,27% pe an, nefiind încasate cu titlu de dobândă sume nedatorate, astfel cum reiese din scadențarul de rambursare și susținerile pârâtei( filele 107, 164), susțineri necontestate de reclamant, iar acesta nu a indicat cuantumul sumelor încasate în mod nelegal de către bancă cu titlu de dobândă și nici nu a dovedit că banca a aplicat un procent de dobândă mai mare decât cel al dobânzii curente de 6,99% stabilit de părți la data creditării, deși îi incuba sarcina probei în conformitate cu art. 248 C.pr.civ., instanța va respinge cererea formulată de reclamant privind restituirea sumelor încasate nelegal de bancă.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, instanța, va admite în parte petitul formulat de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și o va obliga pe aceasta ca parte căzută în pretenții la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 3/0710.2013.
Relativ la cererea formulată de pârâta reclamantă în sensul obligării reclamantului la restituirea integrală a sumei de bani împrumutate cu titlu de credit și a dobânzilor aferente acestor sume de bani, instanța o va respinge, în speță nefiind întrunite condițiile răspunderii contractuale în sarcina reclamantului, neputându-se reține culpa acestuia în neexecutarea obligațiilor ce derivă din contractul de credit nr. C_ /23.04.2008.
De asemenea, instanța va reține că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul G. V. M., CNP_, cu dom. procesual ales în mun. B., .. 43, cam. 419, jud. B., la Cabinet de Avocat L. G.E., în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul în mun. B., ., jud. B., înregistrată la ORC sub nr. J_, C._, prin reprezentant legal.
Constată caracterul abuziv al clauzei stipulate în convenția de credit nr. C_ /23.04.2008 încheiată între O. B. ROMÂNIA S.A., Sucursala B. B., în calitate de bancă și G. V. M., în calitate de împrumutat respectiv:
- clauza referitoare la dobândă prevăzută la art. 5.2, conform căreia dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii; dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământul clientului; noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de Bancă; modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate;
Înlătură din convenția de credit nr. C_ /23.04.2008 încheiată între O. B. ROMÂNIA S.A., Sucursala B. B., în calitate de bancă și G. V. M., în calitate de împrumutat, clauza mai sus evocată.
Respinge petitul formulat de reclamant privind restituirea sumelor încasate fără temei legal de pârâtă, ca neîntemeiat.
Respinge cererea formulată de pârâta reclamantă reconvențional O. B. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional G. V. M..
Admite în parte petitul formulat de reclamant privind cheltuielile de judecată și obligă pe pârâtă la plata sumei de 500 lei cu titlu de onorariu apărător ales conform chitanței nr. 3/0710.2013.
Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată, în ceea ce o privește pe pârâtă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
07.04.2015, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6771/2014. Judecătoria BRAŞOV | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria... → |
|---|
