Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 8965/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8965/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 14-07-2014 în dosarul nr. 33903/197/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
DECIZIE Nr. 8965/2014
Ședința publică de la
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe
reclamant . PRIN AGENTIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE BRASOV, PRIN REP. LEGAL
și pe pârât ., PRIN REP. LEGAL, având ca obiect
cerere de valoare redusă
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- pârât - ., PRIN REP. LEGAL
- reclamant - . PRIN AGENTIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE BRASOV, PRIN REP. LEGAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva ... constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la
I.V. 28 Aprilie 2015 ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR .8965
Ședința Camerei de Consiliu din data de 14.07. 2014
PREȘEDINTE I. V. Judecător
GREFIER S. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii având ca obiect ”cerere de valoare redusă” formulate de reclamanta .-A.F.E.E. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterea orală a avut loc în ședința Camerei de Consiliu din data de 02.06.2014 când instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea conform art.1030 NCPC.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusa înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.12.2013, sub nr._, reclamanta ., PRIN AFEE B. a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 452,3 lei către reclamantă, reprezentând preț al serviciilor prestate, la plata sumei de 40,1 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere, a sumei de 425,53 lei reprezentând :contravaloarea taxei radio, a penalităților la taxa radio, a taxei TV, a penalităților la taxa TV, cheltuieli efectuate cu debranșarea pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în temeiul Regulamentului de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG 1007/2004 și a Contractului de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr._-3/13.09.2010, reclamanta a furnizat energie electrică la locul de consum situat în B., ., . jud. B.. Pentru serviciile prestate, au fost emise facturile fiscale nr._/22.02.2013, nr._/22.03.2013 și nr._/22.04.2013. În considerarea faptului că pârâta este rău-platnică, a fost debranșată de la rețeaua de energie electrică, în acest sens fiind emisă factura nr._/08.05.2013.Totodată, au fost calculate majorări de întârziere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ., 969 C.civ., HG 1007/2004, Lg. 123/2012, HG 978/2003, HG 977/2003.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 OUG 80/2013.
Conform art.1029 alin 3 din Noul Cod de Procedura civila, după primirea formularului de cerere completat corect, instanța a trimis pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Pârâta a formulat întâmpinare (f.46) prin care a solicitat respingerea cererii arătând în esență că reclamanta a facturat în plus 204 Kwh, pe baza consumului estimat, consumul real declarat fiind de 399 Kw și că nu a beneficiat de televizor sau radio, motiv pentru care a solicitat scoaterea din factură a acestor sume, astfel că înțelege să conteste corectitudinea facturii fiscale nr._/15.07.2013.
Pârâta a mai arătat că a achitat din suma restantă suma de 300 lei.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.51-53) prin care a reiterat susținerile din acțiune, arătându-se că pârâta nu a contestat nicio factură emisă pentru serviciile prestate în termenul de 15 zile prevăzut de art. 16 alin 1 din contractul de furnizare.
S-a mai arătat că potrivit contractului pârâta a fost de acord cu citirea echipamentelor de măsură,adică cu estimare lunară și regularizare la 3 luni, facturile fiind emise în baza consumului mediu al ultimului an. Clientul putea solicita schimbarea convenției de consum în cazul în care nu era de acord cu facturile de estimat emise. Regularizarea consumului s-a făcut la demontarea contorului, adică la data de 15.07.2013, bonul de mișcare contor fiind semnat de către reprezentantul pârâtei, totalul consumului fiind de 1462 Kwh. Factura restantă achitată parțial este cea cu ., nr._, emisă la data de 22.02.2013, din care s-a achitat parțial suma de 209,11 lei, la data de 22.08.2013,anterior introducerii cererii și suma de 100 lei ulterior acestui moment.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu a formulat nicio cerere privind scutirea de plata taxei radio și tv și nici un refuz de plată.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat raporturi civile. Reclamanta a prestat servicii pârâtei în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr._-3/13.09.2010 (f. 9-16 ). Pentru serviciile prestate la locul de consum situat în B., ., ., reclamanta a emis facturile fiscale nr._/22.02.2013, nr._/22.03.2013 și nr._/22.04.2013. Prin factura fiscală nr._ au fost facturate si penalitățile datorate de debitor, potrivit Anexei penalități la factura fiscala (f. 31-33. Totodată, a fost emisă factura fiscală nr._(f.30) pentru deconectarea branșamentului.
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil, instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Având în vedere că încheierea contractului a avut loc înainte de data intrării în vigoare a Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 1864 și legislația conexă.
Astfel, sunt aplicabile prevederile art. 969 C.civ. 1864 potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și art. 1.073 C.civ.1864 conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare”.
În ceea ce privește capătul principal de cerere, în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu dispozițiile art. 1.025 C.p.c. această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat rezultă că pentru stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul a prevăzut, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța consideră că cererea formulată de către reclamant îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
În materie de răspundere contractuală creditorul este ținut să probeze existența unei obligații derivând dintr-un contract, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi stingerea sau inexistența obligației.
În măsura în care creditorul demonstrează existența relației sale contractuale cu debitorul și existența obligației debitorului, atunci fapta ilicită a neexecutării obligației și vinovăția debitorului se prezumă până la dovada contrară.
Analizând condițiile răspunderii civile contractuale, instanța reține că între cele două părți a fost încheiat un contract, prin care pârâtul și-a asumat o obligație constând în plata unei sume de bani cu titlu de preț al contraprestației reclamantului. În aceste condiții, neexecutarea obligației de către pârât se prezumă.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din contractul de furnizare a energiei electrice, debitorul are obligația de a achita facturile în termenele stabilite.
Instanța reține că, deși susține că a existat un consum de energie electrică mai mic decât facturat, pârâta nu a contestat facturile emise în termenul prevăzut de art. 16 din contract.
În plus, la data de 15.07.2013, când a avut loc deconectarea branșamentului, reprezentantul legal al pârâtei a semnat bonul de mișcare contor, Regularizarea consumului s-a făcut la demontarea contorului, adică la data de 15.07.2013, la aceeași dată constatându-se că totalul consumului a fost de 1462 Kwh.
Având în vedere cele expuse instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței debitului solicitat.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 1.025 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 352,3 lei, reprezentând preț al serviciilor prestate .
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților, instanța are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1.082 din Vechiul Cod civil, debitorul datorează daune-interese în cazul întârzierii în executarea obligației.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1.088 din Vechiul Cod civil „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut de a justifica despre vreo pagubă.”
Din analiza textelor legale rezultă că reclamantul, suferind o neexecutare a obligației din partea debitorului, beneficiază de dreptul la dezdăunări. Legiuitorul a stabilit o prezumție de culpă în sarcina debitorului.
Întrucât pârâta nu și-a executat obligația la scadență, instanța consideră că solicitarea de obligare a acesteia la plata unor penalități de întârziere este întemeiată. Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 3 din Contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr._-3/13.09.2010, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la emiterea ei atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor fata de bugetul de stat.
Totodată, instanța reține că în temeiul art.1,5 și 6 din HG nr.977/2003 și a art.1,5 și 6 din HG nr.978/2003, pârâta datorează taxele de radio și TV. Taxa de debranșare este datorată în baza facturii fiscale nr._/08.05.2013 emise în temeiul contractului valabil încheiat.
Față de considerentele expuse, instanța va admite acțiunea formulată, va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 352,3 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate și neachitate, a sumei de 40,1 lei reprezentând penalități de întârziere, a sumei de 125,04 lei reprezentând taxa radio si penalități, a sumei de 208,42 lei reprezentând taxa TV și penalități și a sumei de 92,07 lei reprezentând taxă debranșare.
Referitor la cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 și cu cele ale art. 1.031 din Codul de procedură civilă, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Rând culpa procesuală a pârâtului, instanța va dispune obligarea acestuia la plata către reclamanta a sumei de 50 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta S.C. E. F. S.A. – A.F.E.E. B., cu sediul în Mun. B., .. 25, . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., .,., ., jud. B. și în consecință
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 352,3 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate și neachitate, suma de 40,1 lei reprezentând penalități de întârziere, suma de 125,04 lei reprezentând taxa radio si penalități, suma de 208,42 lei reprezentând taxa TV și penalități și suma de 92,07 lei reprezentând taxă debranșare.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei, reprezentând contravaloare taxă judiciara de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 14.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V., ex.4
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2485/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria... → |
|---|
