Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 24792/197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința din camera de consiliu de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. D. - judecător
Grefier: E. A. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâtul M. A., având ca obiect cerere de valoare redusă (art. 1025 și urm. N.C.proc.civ.).
Procedura fără dezbatere orala, fără citarea părților, conform art. 1029 alin 1 Noul Cod de procedura civilă.
Instanța, verificându-și din oficiu competența conform dispozițiilor art. 131 N.C.proc.civ, în temeiul dispozițiilor art. 1027 alin. 1 și 2 C.proc.civ. raportat la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) N. C.proc.civ., constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 258 C.proc.civ rap. la art. 255 C.proc.civ, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri apreciind această probă ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
P. cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.09.2014 sub numărul_, reclamanta .. în contradictoriu cu pârâtul M. A. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1607,73 lei cu titlu de debit principal și facturat și suma de 485,34 lei reprezentând majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că potrivit clauzelor Convenției de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 11/01.01.2011, anexa la contractul de furnizare energie termică nr. 240/26.11.2010, a livrat energie termică în valoarea consemnată în facturile de la dosar, facturi pe care pârâtul nu le-a achitat, ceea ce a generat și aplicarea majorărilor legale de întârziere în temeiul art.21 din Convenția mai sus arătată . Coeficientul de majorare este în cuantum de 0,04% potrivit OUG nr. 88/2010.
În drept au fost invocate prevederile art. 969 C.civ., art. 1025-1032 C.pr.civ, Hot. Nr. 933/2004, Ordinul nr. 438/2008, Legea nr. 325/2006, Legea nr. 51/2006.
În probațiune reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la în copie certificată,următoarele: contract de furnizare a energiei termice, somație, dovada de primire, situația soldului datorat de pârâtă, facturi fiscale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâtul nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.pr.civ.
Instanța, în baza art. 255 C.pr.civ., a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
în fapt, la data de 01.01.2011 părțile au încheiat Convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 11 (f.37), care potrivit art. 25 alin. 2 constituie act adițional la contractul de furnizare energie termică nr. 240/26.11.2010 (f.40-42).
Potrivit art 11 din Convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 11/01.01.2011 condițiile, termenele, modul de facturare și de plată, modul de determinare al cantităților, regularizările și calculul penalizărilor în caz de neplată sunt cele prevăzute în contractul de furnizare a energiei termice.
Potrivit art. 18 alin. 1 din contractul de furnizare energie termică nr. 240/26.11.2010 factura pentru furnizarea energiei termice se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii/consumatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor.
Ulterior, în baza contractului sus-menționat, creditoarea a emis un număr de 14 facturi, aferente perioadei februarie 2013 – martie 2014, scadente în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor, în cuantum de 1607,73 lei.
În drept, în ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art.1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică „atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 1607,73 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
Având în vedere faptul că părțile au încheiat contractul la 01.01.2011, instanța reține că sunt aplicabile prevederile Codului civil de la 1864.
Instanța are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ. contractul are putere de lege între părțile contractante.
Având în vedere toate acestea, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției (prin contractul și facturile susmenționate), moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtului. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba actului juridic al plății (conform art. 1092 C.civ.), a unui alt mod de stingere a obligațiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale (conform art. 1082 C.civ.).
În speță, reclamanta a făcut așadar dovada existenței creanței prin facturile fiscale emise pentru lunile februarie 2013- martie 2014 (f.13-36) care nu sunt semnate de către pârât, dar nici contestate, sub aspectul sumelor de plată și scadenței înscrise pe acestea, în timp ce pârâtul nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 1.025 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1607,73 lei, reprezentând debit restant.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților, instanța are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1.082 din Vechiul Cod civil, debitorul datorează daune-interese în cazul întârzierii în executarea obligației.
Din analiza textelor legale rezultă că reclamanta, suferind o neexecutare a obligației din partea debitorului, beneficiază de dreptul la dezdăunări. Legiuitorul a stabilit o prezumție de culpă în sarcina debitorului.
Întrucât pârâtul nu și-a executat obligația la scadență, instanța consideră că solicitarea de obligare a acestuia la plata unor penalități de întârziere este întemeiată. Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 24 din convenția de facturare individuală a consumurilor de energie electrică nr. 11/01.01.2011 coroborate cu cele ale art. 18 alin.2 din contract, neachitarea facturii în termen de 5 zile de la scadență, atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul facturilor.
Instanța observă că potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală așa cum era în vigoare la data calculării penalităților ,”Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale ”.
În consecință, instanța va admite acțiunea și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 485,34 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada martie 2013- aprilie 2014 conform facturilor de majorări atașate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța, în baza art. 453 C.proc.civ., va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de către reclamanta .., cu sediul în mun. B., .. 25 E, ., având CUI RO_, în contradictoriu cu pârâtul M. A. , având CNP_, cu domiciliul în mun. B., .. 7, ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1607,73 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada februarie 2013- martie 2014 precum și suma de 485,34 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate la debitul principal pentru perioada martie 2013- aprilie 2014.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
Președinte, Grefier,
A. D. A. E. G.
Tehnored: A.D
20.11.2014- 4ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 9818/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
