Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3755/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3755/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 20335/197/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3755
Ședința camerei de consiliu din data de 26.03.2014
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
GREFIER: D. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulate de către reclamanta S.C. „R. & R.” S.A. în contradictoriu cu pârâtul A. I..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura fără dezbatere orală, fără citarea părților, conform art.1029 alin.1 N.C.p.c.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procedând la verificarea competenței sale în temeiul art.131 alin.1 N.C.p.c., instanța reține competența materială potrivit art.1027 alin.1 N.C.p.c. și cea teritorială, conform art.107 alin.1 N.C.p.c.
Asupra probei cu interogatoriul de luat pârâtului, instanța reține că partea reclamantă nu a solicitat dezbateri orale. Cum procedura s-a desfășurat fără citarea părților și văzând modalitatea de realizare a comunicărilor cu această parte, respectiv prin publicitate (art.167 alin.3 N.C.p.c.), instanța respinge proba cerută de reclamantă relativ la interogatoriul de luat pârâtului.
Instanța față de actele și lucrările de la dosar, reține cererea spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.08.2013 sub nr._, precizată potrivit celor de la filele 50 dosar, reclamanta S.C. „R. & R.” S.A. prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul A. I. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 343,51 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise în intervalul 21.06.2010 – 20.09.2010, la care se adaugă penalitățile de întârziere de 0,2% începând cu scadența fiecărei facturi și până la data plății efective a debitului principal.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul la data de 08.02.2005, un contract de abonament pentru serviciile R. & R. S.A., prin care s-a obligat să-i presteze servicii de internet și telefonie, contra cost, pentru care a emis facturi fiscale în valoare totală de 343,51 lei. A susținut reclamanta că în conformitate cu art.3.5 și 3.6 din contractul încheiat, pentru sumele neplătite la termen, clientul datorează penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și că nu este exonerat de la plată în ipoteza în care invocă necomunicarea facturii, întrucât în temeiul art.3.4 din contract poate să ceară o copie de pe factură. În final, reclamanta a afirmat că sumele datorate de către pârât în temeiul clauzelor contractuale, reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1025- 1032 N.C.p.c.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Conform art.1029 alin.3 din N.C.p.c., instanța a trimis pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere, a precizării aduse și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Procedura de comunicare cu pârâtul s-a realizat prin publicitate, potrivit art.167 alin.3 N.C.p.c.
Curatorul numit pentru pârât – avocat F. O. D. a remis cauzei întâmpinarea de la fila 54 dosar, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile în cuantum de 105,63 lei, iar pe fond, respingerea cererii reclamantei întrucât pârâtului nu i-au fost comunicate facturile și nici nu a beneficiat de serviciile R. R. în perioada facturată.
Pârâtul nu a depus înscrisuri la dosar.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (filele 58-60 dosar), formulând concluzii scrise asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și atașând înscrisuri în susținerea serviciilor furnizate pârâtului în intervalul de facturare, cât și practică judiciară în materie.
Atașat cererii, reclamanta a depus înscrisurile de la filele 9-29 și 61 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.02.2005, între reclamantă, în calitate de furnizor și pârât, în calitate de abonat s-a încheiat contractul nr._, prin care reclamanta s-a obligat să-i furnizeze pârâtului servicii de internet și acces la rețeaua R., iar acesta urma să achite contravaloarea lor pe baza facturilor emise de reclamantă, în condițiile contractuale.
În baza convenției, reclamanta a emis în intervalul 21.06.2010 – 20.09.2010 facturile scadente la datele de 31.07.2010, 31.08.2010, 30.09.2010 și 31.10.2010 (filele 26-29 dosar) în valoare totală de 343,51 lei.
Deși prestatorul de servicii și-a îndeplinit întocmai obligația asumată (raportul de constatare din 04.07.2013 de la fila 61 dosar), pârâtul nu și-a respectat obligația de plată a facturilor emise până la termenul de scadență înscris în acestea.
Părțile au stipulat și o clauză penală în sarcina abonatului, la art.3.6 din contract, prevăzându-se că în cazul neefectuării plății la termen, reclamanta poate percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei facturate, până la data achitării integrale a sumei restante – fila 18 verso dosar.
Reclamanta a solicitat și penalitățile de întârziere de 0,2%, începând cu scadența fiecărei facturi, respectiv 31.07.2010, 31.08.2010, 30.09.2010 și 31.10.2010 și până la data plății efective a debitului principal.
Pârâtul prin curator a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile în cuantum de 105,63 lei aferente facturii scadente la 31.07.2010, sub motivarea potrivit căreia cererea de chemare în judecată a înregistrată la instanță la 02.08.2013.
Titulara cererii a răspuns asupra excepției potrivit filei 58 dosar.
În aplicarea art.248 alin.1 N.C.p.c., instanța va dispune cu prioritate asupra excepției invocate de către pârât și în soluționarea acesteia va reține că potrivit filei 30 dosar, reclamanta a depus prin poștă cererea de chemare în judecată, la data de 31.07.2013.
În aplicarea art.181 alin.1 lit.c) N.C.p.c., termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art.3 alin.1 din D.nr.167/1958 (incident față de data convenției – 08.02.2005), începe să curgă pentru factura în valoare de 105,63 lei, emisă la 21.06.2010, scadentă la 31.07.2010, chiar de la data scadenței, împlinindu-se la 31.07.2013.
Cum cererea de chemare în judecată a fost remisă instanței prin poștă la data de 31.07.2013, în raport de prevederea art.183 alin.1 N.C.p.c., instanța va reține cererea ca fiind formulată în termenul legal de prescripție mai sus arătat, inclusiv pentru factura scadentă la 31.07.2010.
Față de aceste împrejurări, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile în cuantum de 105,63 lei, invocată de pârâtul A. I., prin curator – avocat F. O. D..
Pe fondul cererii, potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp pârâtul nu dovedește executarea.
În speță, reclamanta a făcut dovada existenței creanței prin contractul nr._ și prin facturile fiscale emise în baza acestuia, în timp ce pârâtul nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată, deși conform regulilor expuse anterior îi incumba sarcina acestei probe.
Pârâtul nu a făcut nicio dovadă a plății, însă prin întâmpinare a arătat că nu i-au fost comunicate facturile și nici notificarea, susținând că nu a beneficiat de serviciile reclamantei în perioada de facturare.
Sub acest din urmă aspect, prin raportul de constatare din 04.07.2013, titulara cererii a combătut apărarea pârâtului, rezultând că în intervalul de facturare nu au fost reclamate nefuncționări de natură tehnică – fila 61 dosar.
În ceea ce privește notificarea, procedura cererii de valoare redusă nu prevede nicio formalitate prealabilă declanșării, iar în temeiul clauzelor contractuale, pârâtului îi revenea obligația de plată a debitului principal la scadență.
Apoi, mai reține instanța și clauza inserată la art.3.4 din contract, rezultând că, în situația în care beneficiarul invocă necomunicarea facturii, nu este exonerat de la plată, întrucât poate să ceară o copie de pe factură.
Cum pârâtul și-a exprimat acordul cu privire la modul de facturare și la data plății prin semnarea contractului, apreciind ca fiind întemeiată pretenția principală, instanța o va admite și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 343,51 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise în intervalul 21.06.2010 – 20.09.2010,
Referitor la pretenția accesorie privind obligarea pârâtului la plata penalităților pentru întârziere în plata facturilor, instanța, constată că în contract la art.3.6 teza I se precizează că pentru sumele neachitate la termen, clientul va plăti penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a sumei restante. Așadar, părțile au stabilit obligația achitării penalităților în caz de întârziere la plată, obligație asumată de către pârât prin semnarea contractului.
Față de cele ce preced, instanța constată că și pretențiile accesorii ale reclamantei sunt întemeiate, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata penalităților de întârziere de 0,2% începând cu scadența fiecărei facturi și până la data plății efective a debitului principal.
Văzând și dispozițiile art.1031 N.C.p.c., va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
În cauză, în aplicarea dispozițiilor art.167 alin.3 raportat la art.58 N.C.p.c., instanța a numit pentru pârât, în calitate de curator, pe d-na avocat F. O. D.. Ca atare, în temeiul art.48 alin.1 și 3 din O.U.G.nr.80/2013, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de contravaloare remunerație către curatorul special ce i-a fost numit în cursul procedurii.
Pendinte de dispoziția de mai sus, se va respinge solicitarea curatorului pârâtului, avocat F. O. D., privind obligarea reclamantei la plata remunerației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile în cuantum de 105,63 lei, invocată de pârâtul A. I., prin curator – avocat F. O. D..
Admite cererea formulată și precizată de reclamanta S.C. „R. & R.” S.A., cu sediul social în București, ..75, Forum 2000 Building, Faza I, sector 5, prin reprezentant legal – administrator I. B. în contradictoriu cu pârâtul A. I., cu ultimul domiciliu cunoscut în B., ., ., ., prin curator numit în condițiile art.167 alin.3 N.C.p.c. – avocat F. O. D., cu adresa de corespondență în B., ..21, ., . și, în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 343,51 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise în intervalul 21.06.2010 – 20.09.2010, la care se adaugă penalitățile de întârziere de 0,2% începând cu scadența fiecărei facturi și până la data plății efective a debitului principal.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Obligă pârâtul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de contravaloare remunerație către curatorul special – avocat F. O. D..
Respinge solicitarea curatorului pârâtului, avocat F. O. D., privind obligarea reclamantei la plata remunerației.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. D. I.
Red./Dact. judecător E.B.
26.03.2014 - 4ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria... → |
|---|
