Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 5818/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5818/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 29504/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5818
Ședința publică din data de 09.05.2014
Președinte: D. - I. M. – judecător
Judecător: M. - I. L.
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 02.04.2014, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24.04.2014 respectiv 09.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . solicitat anularea sentința civilă nr._/16 09 2013 a Judecătoriei B..
În motivarea acțiunii, în esență, reclamanta a afirmat că prima instanță în mod greșit a considerat că un contract în formă simplificată nu presupune și asumarea unei clauze penale, cu toate că factura fiscală fiind acceptată la plată prin semnarea ei în mod evident înseamnă că nu doar recunoscut primirea produselor în cantitatea și calitatea descrisă în factură, dar reprezintă și acceptul pentru plata prețului și modalitățile de plată ce includ și calcularea de penalități de întârziere în cazul în care termenul scadent este depășit.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare.
În motivare, în esență, s-a apreciat că în mod legal s-a pronunțat soluția primei instanțe în sensul că penalități de întârziere nu sunt datorate, deoarece mențiunea reclamantei creditoare pe facturi cu privire la penalitățile de întârziere constituie o manifestare unilaterală de voință, care nu are valoarea unei convenții deoarece nu a fost negociată de părți ,și nu poate produce efecte juridice.
S-a mai susținut că persoana care a semnat facturile pentru societate nu figurează în evidențele sale ca și angajat al societății, în prezent sau anterior.
În probațiune ambele părți au administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv în dosarul civil nr._/197/2013, în care s-a pronunțat ordonanța contestată în cauză.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
P. sentința civilă nr._/16 09 2013, a fost respinsă cererea formulată de creditorul . în contradictoriu cu debitorul . a se emite o ordonanță de plată împotriva acestuia din urmă pentru suma de 17.477,86 lei, reprezentând penalități aferente debitului principal achitat de debitor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între părți au avut loc raporturi comerciale, în baza cărora creditorul a emis facturile fiscale depuse la dosar la filele 8-21 și că potrivit dispozițiilor art. 1.013 NCPC procedura ordonanței de plată se aplică în ce privește creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă din contracte civile, or în ceea ce privesc penalitățile de întârziere pretinse la plată nu a fost încheiat un contract prin care să fie reglementate raporturile dintre părți sub toate aspectele în acest sens. S-a reținut că o clauză penală trebuie stabilită convențional, obligatoriu cu acordul expres al debitorului, iar simpla specificare pe factură a cuantumului penalităților în caz de întârziere nu poate conduce la concluzia că debitorul a asumat o asemenea obligație contractuală.
Se constată că hotărârea judecătorească contestată este temeinică și legală.
În considerarea art. 1538 al.1 coroborat cu art. 1270 NCCiv., sub incidența cărora s-a născut raportul juridic dintre părți conform facturile fiscale ce constituie cauza cererii de emiterii a ordonanței de plată, în conformitate cu principiul libertății contractuale, se reține că plata penalităților de întârziere poate fi pretinsă numai dacă a fost încheiat un contract, indiferent de natura acestuia, dar prin care părțile contractante au stabilit de comun acord asupra tuturor clauzelor contractuale prin urmare și cu privire la penalitățile de întârziere. Altfel menționarea lor pe factură în mod unilateral nu este de natură să producă efecte juridice, neexistând acordul debitului prin care să fi asumat o asemenea obligație, iar un contract se modifică sau încetează numai prin acordul părților potrivit art. 1270 al.2 NCCiv.
Totodată factura fiscală este un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, care nu ține loc de contract, nici chiar în cazul în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată constând din comandă urmată de executare.
P. urmare, față de cele expuse va dispune conform cu dispozitivul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anularea a ordonanței de plată conținută de sentința civilă nr._/16 09 2013 a Judecătoriei B., formulată de reclamanta . sediul în B., .,.,. cu pârâta . sediul în B., .,.+B .
Definitivă. 5818
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 05 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. - I. M. M. I. L.
RED./DACT:DIM15 01 2015
. GREFIER
A. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7954/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
