Pretenţii. Sentința nr. 7954/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7954/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 4726/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7954
Ședința publică din data de 23.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 26.05.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 02.06.2014, pentru data de 10.06.2014, iar ulterior pentru data de 16.06.2014 și 23.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2013 sub dosar nr._, reclamanta S.C. M. S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. G. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1500 euro reprezentând contravaloarea unui autovehicul marca F. Punto distrus prin incendiere, aflat în custodia pârâtei în calitate de transportator, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că a achiziționat din Belgia un autoturism marca F. Punto de la ., conform facturii remise la dosar. Conform înțelegerii, vânzătoarea le-a livrat autoturismul în data de 22.06.2012 prin pârâtă, care este o societate de transport, punctul de încărcare fiind în Belgia, iar punctul de livrare în B., astfel cum reiese din comanda de transport. În timpul transportului a avut loc un incident produs de un scurtcircuit la o altă mașină de pe platforma de transport, în urma căruia au ars mai multe autoturisme, fiind incendiat și autovehicul marca F. Punto. Întrucât societatea de asigurări a refuzat să le plătească contravaloarea autoturismului incendiat, pe motiv că transportatorul trebuia să ia toate măsurile pentru a preîntâmpina vreun incident, au învestit Judecătoria B. cu prezenta cerere, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 euro, în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale întemeiate pe dispozițiile art. 1959, art. 1984, art. 1985, art. 1987 C.civ., art. 274 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1959, art. 1984, art. 1985 C.civ., art. 274 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri( fl. 6-13).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 505,60 lei( fl. 27).
La data de 29.04.2013, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta C. G. S.R.L., a depus întâmpinare( fl. 13), în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., față de prevederile art. 1 paragraf 1 și art. 31 paragraf 1 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele- CMR, care statuează că” pentru toate litigiile decurgând din transporturile supuse prezentei convenții, reclamantul poate să sesizeze, în afara organelor de jurisdicție ale statelor contractante, desemnate de comun acord de către părți, organele de jurisdicție din țara pe teritoriul căreia se află reședința obișnuită a pârâtului, sediul principal sau sucursala ori agenția prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat sau este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor și nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicție” și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. În susținerea acestei excepții, a afirmat că nu a încheiat contract de transport cu reclamanta, că S.C. M. A. SPRL AV.JOLE25” din Bruxelles le-a transmis o comandă prin care le-a solicitat să le transporte din Belgia în România două autoturisme, printre care și un F. Punto cu descărcarea la B., dar nu se menționează că aceste autoturisme ar aparține vreunei persoane din România, respectiv reclamantei. Din scrisoarea de transport CMR rezultă că destinatarul celor două autoturisme menționate în această scrisoare este numita Martius N. din România care a semnat la data de 29.06.2012 de primirea autoturismelor în starea în care i s-au predat, și a aplicat ștampila S.C. M. S. S.R.L. B..
Pe fondul cauzei, a precizat că autoturismul indicat de reclamantă, marca F. Punto a fost încărcat din Belgia pe autotransportorul ce le aparține, potrivit comenzii ce li s-a transmis de către .. În timp ce autotransportul staționa în parcarea de lungă durată Shell Autohof, Suben, s-a produs un incendiu în spațiul motor al autovehiculului VW B. care se afla pe platforma autotransportorului și care a ars total. De la acest incendiu au suferit avarii alte 5 autovehicule. A afirmat că este exonerată de răspundere potrivit dispozițiilor art. 17 paragraf 2 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele- CMR, care prevede că” transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dint-o culpă a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanțe pe care transportatorul nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni.”
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1959 alin.1, art. 1991 alin. 1 lit. i din Legea nr. 287/2009 N.C.civ., art. 17 paragraf 2 din Convenția CMR, art. 1955 din Legea nr. 287/2009, art. 5, art. 7, art. 159 alin.1 pct. 2 C.pr.civ., art. 31 paragraf 1 lit. a din Convenția CMR.
În apărare, au fost depuse înscrisuri( fl. 17- 22).
La data de 29.05.2013, prin serviciul Registratură al instanței, reclamanta a adus modificări la cererea de chemare în judecată, în sensul că reclamantă în prezenta cauză este și M. A. SPRL( fl. 33), instanța luând act de modificarea de cerere.
La data de 14.10.2013, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta a depus completare la întâmpinare( fl. 50) prin care a precizat că își menține apărările din cuprinsul întâmpinării.
Totodată, pârâta a depus cerere de chemare în garanție a terțului S.C. Asigurare-Reasigurare A. Asigurări S.A. ( fl. 56).
În susținerea cererii de chemare în garanție, a afirmat că a încheiat cu societatea de asigurare reasigurare A. Asigurări S.A., un contract de asigurare internațional de mărfuri - polița de asigurare PG_/25.08.2011- cu valabilitate pentru perioada 28.08._12, pentru autotransportorul_, precum și polița de asigurare PG11_ pentru același autotransportor și pentru aceeași perioadă de valabilitate pentru parcursul intern. Cu referire la producerea evenimentului asigurat, a anunțat asigurătorul în vederea întocmirii dosarului de daună și după caz, pentru plata indemnizației cuvenite pentru autovehiculele aflate pe autotransportor, inclusiv pentru autoturismul F. Punto. În considerarea faptului că a încheiat contract de asigurare cu S.C. Asigurare - Reasigurare A. Asigurări S.A. a solicitat obligarea acesteia către reclamantă, la plata despăgubirilor și la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea cererii, a atașat înscrisuri( fl. 60- 67).
Cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60-63 N.C.pr.civ.
Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată cu suma de 437,30 lei( fl. 59).
La termenul de judecată din data de 21.10.2013, reclamantele au depus răspuns la întâmpinare( fl. 68), prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
La termenul de judecată din data de 18.11.2013, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale invocate prin întâmpinare, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de ședință și a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. M. S. S.R.L., invocată prin întâmpinare, cu fondul cauzei( fl. 84).
În temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsul la interogatoriu fiind atașat la fila 99, iar pentru pârâtă și chemata în garanție, proba cu înscrisuri.
De asemenea, a fost atașat de către chemata în garanție S.C. Asigurare-Reasigurare A. Asigurări S.A. dosarul de daune( fl. 113- 160, 171- 215).
Analizând, în baza art. 137 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. M. S. S.R.L, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Calitatea procesuală activă, condiție de exercitare a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecății.
Probele administrate în cauză dovedesc, faptul că între reclamantă și pârâtă s-a legat un raport juridic care să o îndreptățească pe S.C. M. S. S.R.L. să stea în proces în calitate de reclamantă. În acest sens, instanța reține că față de contractul de transport încheiat între M. A. SPRL și S.C. C. G. S.R.L., reclamanta are calitatea de destinatar, această calitate conferindu-i legitimarea procesuală activă de a solicita, pe temei contractual, plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit ca urmare a avarierii autoturismului F. Punto, ce nu i-a mai fost livrat conform contractului de transport.
Din actele dosarului rezultă faptul că pârâta a avut cunoștință de calitatea de destinatar a reclamantei. Nu poate fi primită motivarea acesteia în sensul că „din scrisoarea de transport CMR rezultă că destinatarul celor două autoturisme menționate în această scrisoare este numita Martius N. (...)”, atâta vreme cât înscrisul de la fila nr.18 din dosar este semnat de Martius N., însă este parafat cu ștampila reclamantei. Instanța va corobora acest înscris cu cel de la filele nr.72 și nr.73, din care rezultă că, comanda față de M. A. SPRL pentru achiziționarea autoturismului marca F. Punto și plata reprezentând contravaloarea autoturismului au fost făcute de reclamantă.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Între S.C. M. S. S.R.L. și M. A. SPRL s-a încheiat un contract denumit„ Comandă – înțelegere de transport”( fila nr.72 din dosar), având ca obiect transportul din Belgia în România a unui autoturism marca F. Punto, fiind emisă și factura nr. 318 din data de 22.06 2012.
Între M. A. SPRL și S.C. C. G. S.R.L. s-a încheiat contractul de transport denumit„ Comanda de transport”, prin care pârâta s-a angajat să livreze în B. sediul Volvo – Iatsa (Dârste) două autoturisme, F. Punto și, respectiv, Ford Focus.
În timpul efectuării transportului, în urma unui incendiu s-a produs avarierea mai multor autoturisme, printre care și a autoturismului marca F. Punto.
Întrucât acest autoturism nu a mai fost livrat la destinație, reclamanta, în calitate de destinatar al transportului, a formulat cererea care formează obiectul prezentului dosar, solicitând obligarea pârâtei, în calitate de transportator, la plata sumei de 1500 de Euro, ca echivalent al prejudiciului suferit.
Pornind de la această stare de fapt, instanța apreciază după cum urmează:
Între reclamanta M. A. SPRL și pârâtă a fost încheiat un contract de transport denumit„Comanda de transport”, prin care pârâta, în calitate de transportator, se angaja să transporte la locul de descărcare situat în B., sediul Volvo – Iatsa (Dârste) două autoturisme, intre care și cel cu marca F. Punto, pentru un preț de 700 de Euro.
Conform clauzei prevăzute în„ Nota” din contract: ”După ce a luat marfa de la expeditor, transportatorul poartă răspunderea materială pentru ea până la livrarea acesteia la adresa de descărcare indicată în acest document”. Această clauză privitoare la condițiile angajării răspunderii transportatorului urmează a se completa cu dispozițiile Noului Cod Civil, Capitolul VIII, aplicabile contractului de transport și cu cele din Capitolul IV privind răspunderea transportatorului din Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR*)
Conform art.1955/Noul Cod Civil:“Prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul și locul convenite”.
Conform art.1968/Noul Cod Civil: „Transportatorul are obligația de a transporta bunurile predate pentru transport până la destinație”.
Conform art.1984/Noul Cod Civil: „Transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totală ori parțială a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenită pe parcursul transportului, sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 1.959, precum și prin întârzierea livrării bunurilor”
Aplicând aceste dispoziții legale la situația din speță, instanța constată îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii contractuale a pârâtei în calitatea sa de transportator, cu privire la fapta ilicită, culpă, prejudiciu și legătura de cauzalitate.
Astfel, în ce privește fapta ilicită, în materia răspunderii contractuale, fapta ilicită săvârșită de debitorul contractual constă în încălcarea dreptului celeilalte părți prin neexecutarea obligațiilor contractuale.
În speță, pârâta a fost debitoarea unei obligații de rezultat, de a livra la destinația convenită prin contract autoturismul F. Punto. Prin probele administrate a fost dovedit faptul neexecutării obligației, rezultatul la care pârâta debitoare s-a îndatorat nefiind obținut.
În ce privește culpa sau vinovăția pârâtei în calitatea sa de debitor contractual, în speță obligația debitorului fiind una de rezultat, culpa acestuia este prezumată. Această prezumție, relativă, operează de îndată ce debitorul nu a realizat sau obținut rezultatul la care s-a obligat, fapt probat în speță de reclamantă în calitatea sa de destinatar – creditor.
În ce privește prejudiciul, acesta constă în consecințele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de creanță aparținând creditorului contractual prin neexecutarea prestației la care s-a îndatorat. În speță, pârâta în calitatea sa de debitor contractual a produs un prejudiciu reclamantei, în calitatea sa de destinatar – creditor prin neexecutarea obligației contractuale de a-i livra autoturismul F. Punto. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat, ca echivalent al prejudiciului suferit, suma de 1500 de Euro, reprezentând costul de achiziție al autoturismului F. Punto. Instanța apreciază caracterul cert al prejudiciului reclamat, în ce privește existența și întinderea lui, în condițiile în care însăși pârâta, prin răspunsul la interogatoriul luat de reclamantă și din înscrisul depus la fila 108 din dosar, recunoaște că aducerea autoturismului F. Punto„ în starea de dinaintea incendiului implică costuri care depășesc valoarea de achiziționarea a acestuia”.
În ce privește raportul de cauzalitate, pârâta nu a probat existența unei cauze care să excludă existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită constând în neexecutarea obligației de a livra autoturismul la destinație și prejudiciul suferit de reclamanta. Art. 1991 din Noul cod civil și art.17 punct.2 și 4 din Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR*) reglementează cauzele de înlăturare a răspunderii transportatorului.
Astfel, conform art. 1991 din Noul Cod Civil:” (1) Transportatorul nu răspunde dacă pierderea totală ori parțială sau, după caz, alterarea ori deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unor fapte în legătură cu încărcarea sau descărcarea bunului, dacă această operațiune s-a efectuat de către expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozității ambalajului, dacă după aspectul exterior nu putea fi observată la primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzătoare, inexactă ori incompletă a unor bunuri excluse de la transport sau admise la transport numai sub anumite condiții, precum și a nerespectării de către expeditor a măsurilor de siguranță prevăzute pentru acestea din urmă;
d) unor evenimente naturale inerente transportului în vehicule deschise, dacă, potrivit dispozițiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel;
e) naturii bunului transportat, dacă aceasta îl expune pierderii sau stricăciunii prin sfărâmare, spargere, ruginire, alterare interioară spontană și altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanța parcursă, dacă și în măsura în care bunul transportat este dintre acelea care prin natura lor suferă, obișnuit, prin simplul fapt al transportului, o asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului că prepusul expeditorului, care însoțește bunul în cursul transportului, nu a luat măsurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricărei alte împrejurări prevăzute prin lege specială.
(2) Dacă se constată că pierderea sau deteriorarea ori alterarea a putut surveni din una dintre cauzele prevăzute la alin. (1), se prezumă că paguba a fost produsă din acea cauză.
(3) Transportatorul este, de asemenea, exonerat de răspundere, dacă dovedește că pierderea totală sau parțială ori alterarea sau deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unei alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), săvârșită cu intenție ori din culpă de către expeditor sau destinatar, ori a instrucțiunilor date de către unul dintre aceștia;
b) forței majore sau faptei unui terț pentru care transportatorul nu este ținut să răspundă.”
De asemenea potrivit art.17 punct.2 și 4 din Convenția:”Transportatorul este exonerat de aceasta răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispună de marfa, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanțe pe care transportatorul nu putea sa le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni”.
“ 4. Ținând cont de articolul 18 paragrafele 2 pana la 5, transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria rezulta din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre următoarele fapte:
a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă aceasta folosire a fost convenită într-un mod expres și menționată în scrisoarea de trasura;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni sau avarie, cînd aceste mărfuri nu sînt ambalate sau sînt rau ambalate;
c) manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar sau de către persoane care acționează în contul expeditorului sau al destinatarului;
d) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente insesi naturii lor, fie la pierderea totală sau parțială, fie la avarie în special prin spargere, rugina, deteriorare interna și spontana, uscare, curgere, pierdere normală sau prin acțiunea insectelor sau a rozatoarelor;
e) insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
f) transportul de animale vii”.
Conform art.18 punct 1 din Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR*): ”Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberării a avut drept cauza unul dintre factorii prevăzuți în articolul 17 paragraful 2 incumba transportatorului”.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere că pârâta în calitate de transportator nu a făcut dovada exonerării sale de răspundere, instanța apreciază că acțiunea reclamantelor, astfel cum aceasta a fost modificată, este întemeiată, astfel că urmează a o admite. Prin urmare, va obligă pe pârâta C. G. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. M. S. S.R.L., suma de 1500 euro, reprezentând despăgubiri, echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, văzând și dispozițiile art. 274 C.pr.civ., va obligă pe pe pârâta C. G. S.R.L., ca parte căzută în pretenții să plătească reclamantei S.C. M. S. S.R.L., suma de 506,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 506 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Societatea de Asigurare-Reasigurare A. Asigurări S.A. instanța reține că potrivit art.60 partea poate chema în garanție o altă persoana împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri. În cauză, pârâta deținea polița de asigurare nr. PG_/25.08.2011 cu valabilitate de la 28.08.2011 până la 27.08.2012. În baza acestei polițe, pârâta a formulat o cerere de despăgubire înregistrată cu nr.3790/06.07.2012 (fila nr.115 din dosar), solicitând despăgubiri ca urmare a evenimentului produs în data de 24.06.2012, din care a rezultat avarierea autoturismului marca F. Punto. Urmare a acestei cereri, chemata în garanție a deschis dosarul de daună BN1012PG000636 și urmare a verificărilor efectuate în acest dosar, a emis refuzul de plată a despăgubirilor.
Potrivit art. 50 alin.1 din același act normativ“ Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”
Totodată, art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995„ Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.”
Din dispozițiile legale mai sus reproduse, se desprinde obligația asigurătorului de a plăti despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite.
Instanța reține că în cazul asigurării privind răspunderea transportatorului pentru marfa transportată, al cărei titular este transportatorul, riscul asigurat este răspunderea transportatorului pentru pagubele produse mărfurilor transportate, însă numai în situația în care există o culpă a transportatorului.
Potrivit dispozițiilor art. 17 pct. 1 din Convenția CMR de la Geneva„ transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, cât și pentru întârzierea în eliberare”.
Dispozițiile art. 17 pct. 2 din Capitolul IV Răspunderea transportatorului, din Convenția CMR de la Geneva, prevăd că transportatorul este exonerat de această răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpă a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanțe pe care transportatorul nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni. Polița de asigurare CMR are ca obiect asigurat răspunderea transportatorului pentru pagube produse mărfurilor transportate intern și/sau internațional cu vehicule menționate expres în polița de asigurare.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării se obligă să plătească o primă asigurătorului, acesta obligându-se ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării ori terțului păgubit despăgubirile.
În speță, marfa transportată de pârâtă a fost avariată, răspunderea pentru prejudiciul produs fiind stabilită în sarcina pârâtei în condițiile în care nu a fost dovedită prezența unei situații de exonerare de răspundere a acestuia, astfel că asigurătorul este obligat, în temeiul contractului de asigurare pentru răspunderea transportatorului, să plătească acestuia despăgubirea.
În consecință, instanța reține ca întemeiată cererea de chemare în garanție, chemata în garanție, în calitate de asigurător, fiind ținută să-i plătească pârâtei, în baza contractului de asigurare, despăgubirile pe care aceasta le datorează reclamantei, urmând să fie admisă cererea de chemare în garanție. Pe cale de consecință, va obligă chemata în garanție S.C. A. ASIGURĂRI S.A., să plătească pârâtei C. G. S.R.L. suma de 1500 euro, reprezentând despăgubiri, echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR.
Pârâta căzând în pretenții în prezenta cauză și având în vedere că a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de aceasta, instanța o va obliga pe chemata în garanție S.C. A. ASIGURĂRI S.A., să plătească pârâtei suma de suma de 506,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 506 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei.
De asemenea, va obliga pe chemata în garanție S.C. A. ASIGURĂRI S.A., să plătească pârâtei suma 437,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru, aferentă cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. M. S. S.R.L., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. B., . nr. 5, ., la Cabinet de Avocat Botoradu C., invocată prin întâmpinare de pârâta C. G. SRL, prin reprezentant legal Sigartau P., cu sediul în mun. Bistrița Năsăud, .. 9, jud. Bistrița Năsăud.
Admite cererea formulată de reclamantele S.C. M. S. S.R.L. și M.C.P.A. SPRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. B., . nr. 5, ., la Cabinet de Avocat Botoradu C., în contradictoriu cu pârâta C. G. S.R.L.
Obligă pârâta C. G. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. M. S. S.R.L., suma de 1500 euro, reprezentând despăgubiri, echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR.
Admite cererea de chemare în garanție a Societății de Asigurare - Reasigurare A. S.A. prin reprezentant legal, înregistrată la ORC sub nr. J/_, având CUI RO_, cu sediul în mun. București, .. 3, l. M 101, sector 3, formulată de pârâta C. G. SRL.
Obligă chemata în garanție Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A. să plătească pârâtei C. G. SRL suma de 1500 euro, reprezentând despăgubiri, echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR.
Obligă pârâta C. G. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. M. S. S.R.L., suma de 506,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 506 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei.
Obligă chemata în garanție Societatea de Asigurare - Reasigurare A. S.A. să plătească pârâtei suma de 506,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 506 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei.
Obligă chemata în garanție Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A. să plătească pârâtei suma 437,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în garanție.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
17.09.2014, 6 ex.
| ← Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 5818/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
