Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 1548/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1548/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 20829/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1548
Ședința publică din: 14.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D. T.
JUDECĂTOR: L. S.
GREFIER: C. BURGUȘ
Pe rol este soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „cerere în anulare”, formulată de reclamanta-debitoare ., cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Mun. B., ., . la Cabinet de avocat I. R. B. în contradictoriu cu pârâta-creditoare ., cu sediul în B., ., județul B..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 13.02.2014, respectiv astăzi, 14.02.2014 când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /09.08.2013 debitoarea . a solicitat în contradictoriu cu creditoarea . anularea sentinței civile nr. 9979/17.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ precum și suspendarea executării ordonanței în timpul judecării cererii.
În motivare a arătat că înțelege să invoce inadmisibilitatea acțiunii, ca apărare de fond, deoarece, față de circumstanțele speței, nu este suficient administrarea unui probatoriu sumar, cum este cel prevăzut de procedura ordonanței de plată fiind necesare probe mai complexe, respectiv expertiza tehnică specialitate construcții, expertiza contabilă, întrucât contestă atât debitul cât și faptul că a fost efectuată lucrarea la care se referă creditoarea în acțiune, interogatoriul creditoarei, cercetare locală, audierea unor martori (muncitori angajați ai firmei noastre și care au executat efectiv lucrarea) și care cunosc starea de fapt ce a fost descrisă prin întâmpinare. S-a mai precizat că între părți s-a încheiat Contractul de asociere nr. 316/12.10.2012 prin care părțile s-au înțeles să efectueze împreună, în asociere lucrări de construcții, debitoarea furnizând materiale, iar creditoarea forță de muncă, beneficiarul fiind ., lucrare ce trebuia executată la punctul de lucru din Hoghiz ; că, creditoarea a propus ca o parte din valoare să fie facturată pe . pentru diferență să se încheie un contract cu o altă parte firmă din grupul SCALA, cu care a încheiat contractul nr. 10/07.01.2013, obiectul contractului fiind același, de executare lucrări pe platforma Hoghiz . Ca și modalitate de plată, s-a arătat că urma să se facă o compensare cu produse de la beneficiar, toate societățile implicate fiind consumatoare de ciment. Debitoarea a arătat că deși la dosar au fost depuse o situație de plată parțială și factura fiscală, semnate și ștampilate de reprezentantul legal al ., aceasta a semnat doar de primire acele documente, iar nu le-a acceptat la plată. Mai mult, a arătat că, acestea au fost emise în avans, fără a se efectua lucrarea de construcții, în condițiile în care plata urma să se facă prin compensare iar circuitul de compensare era unul greoi și birocratic. A menționat că între părți s-a purtat corespondență, s-au executat o parte din lucrări anterioare, în cursul anului 2012, care s-au și achitat, fie prin sume de bani, fie prin compensare dar nu s-a finalizat lucrarea Platformă Betonată, lucrarea nu a fost executată nici de Scala nici de F. ci de către S. I., după ce constructorul inițial, a părăsit șantierul. A arătat că are adrese de la beneficiarul final al lucrării Lafarge România SA, din care rezultă că debitoarea a efectuat lucrările, în perioada 11.01._13, iar lucrările pentru platforma betonată au început la data de 19.02.2013 și s-au finalizat în luna aprilie 2013, lucrările fiind executate de către debitoarea. A menționat că facturile au fost emise de către creditoare în avans și au fost refuzate la plată de către debitoare.
În ceea ce privește motivele cererii în anulare a arătat că instanța avea obligația să verifice cumulativ dacă cererea se circumscrie dispozițiilor art. 1013 pct. 1 NCPC, adică dacă debitul este cert, lichid și exigibil și să verifice dacă este necesară administrarea unor probe suplimentare, altele decât proba cu înscrisuri . De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de fond, în principal adresa către AFP B., adresa de la beneficiarul final care a precizat că lucrarea a fost executată de S. I. și finalizată în cursul lunii aprilie și a interpretate greșit adresa transmisă de Lafarge. A mai precizat că instanța de fond nu a avut rol activ, nu a respectat și aplicat corect prevederile art. 1020 pct.1, nu a cerut explicații și lămuriri, cu atât mai mult cu cât materialul probator depus era destul de vast pentru a trage un semnal de alarmă, încălcându-se drepturile procedurale ale debitoarei. În drept a invocat disp.art.1023 C..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei iar cererea de suspendare cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În probațiune a depus înscrisuri .
La data de 08.10.2013 creditoarea . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că potrivit art. 1023 alin.3 C. prin cerere în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute pentru emiterea ordonanței de plată precum și cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. A precizat că cererea în anulare nu cuprinde critici cu privire la neîndeplinirea cerințelor prevăzute pentru emiterea ordonanței de plată și nici cauze de stingere a obligației ulterioare pronunțării hotărârii. A învederat că toate înscrisurile depuse în această fază procesuală sunt străine de raportul contractual din litigiu. A mai arătat că prima instanță a reținut în mod corect că debitoarea nu a refuzat la plată factura emisă în baza acestui contract, refuzul de plată învederat privind un alt raport contractual încheiat cu . B. și cu creditoarea și că nu există refuz de plată și nici o contestare a sumelor pretinse, debitoarea confirmând atât factura cât și situația de lucrări precum și că între părți a intervenit o compensare parțială de plată, poziție din care debitoarea a recunoscut datoria față de creditoare.
Instanța a încuviințat pentru debitoare proba cu înscrisuri. La dosar a fost atașat și dosarul nr._ în cadrul căruia a fost pronunțată Sentința civilă nr. 9979/17.06.2013.
Prin Încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 12.11.2013 instanța a dispus suspendarea executării ordonanței de plată pentru motivele reținute în încheiere.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ creditoarea . SA a solicitat obligarea debitoarei . la plata sumei de 57.807,75 lei reprezentând debit restant, rest din factura FIBV_/04.01.2013.
Prin Sentința civilă nr. 9979/17.06.2013 Judecătoria B. a admis cererea creditoarei și a ordonat debitoarei să plătească creditoarei suma de 57.8707,75 lei reprezentând rest neachitat din factura nr._/04.01.2013, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În motivarea sentinței s-a reținut că, între părți a fost semnat contractul de asociere nr. 316/12.10.2012 în baza căruia creditoarea ., în calitate de asociat secund, a executat în comun cu debitoarea, ., în calitate de asociat principal, lucrări de construcție pentru beneficiarul LAFARGE ROMÂNIA – PUNCTUL DE LUCRU HOGHIZ. Potrivit dispozițiilor art. 5.3 din contractul încheiat, plata lucrărilor executate intra în obligația asociatului principal, în baza situațiilor de lucrări confirmate, dintre care și situația de lucrări din 21.12.2012, care este confirmată prin semnătură și ștampilă de debitoare. Valoare lucrărilor executate și confirmate a fost de 74.565,55 lei, conform facturii nr. FIBV_/04.01.2013, confirmată de debitoare, sumă din care părțile au compensat suma de 16.756,80 lei, rămânând de achita suma de 57.807,75 lei. Instanța a reținut că creditoarea și-a dovedit pretențiile, debitoarea nefăcând dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere. Instanța a reținut că atât factura ._/04.01.2013, cât și situația de plată din data de 21.12.2012 în baza căreia aceasta a fost emisă, au fost semnate de către reprezentantul debitoarei, aspect necontestat de către acesta din urmă. S-a mai reținut că, potrivit contractului de asociere nr. 316/12.10.2012, părțile au stabilit la punctul 5.3.2 că beneficiarul este obligat „să plătească la termenele și în condițiile prevăzute în contract prețul lucrărilor conform situațiilor de lucrări confirmate de beneficiar…”, iar situația de lucrări din data de 21.12.2012 a fost semnată de către reprezentantul creditoarei și al debitoarei, acesta din urmă în calitate de beneficiar, la fel și factura ._/04.01.2013, cu atât mai mult cu cât o parte din obligația de plată cuprinsă în factură a fost stinsă prin compensare, aspect necontestat de către debitoare. În ceea ce privește susținerile debitoarei potrivit cu care aceasta a refuzat la plată factura ._/04.01.2013, s-a reținut că adresa de refuz a facturii a fost emisă după ce debitoarea a fost somată de către creditoare potrivit dispozițiilor art. 1014 cod procedură civilă, iar la dosarul cauzei nu s-a depus niciun fel de dovadă din care să reiasă debitoarea a contestat factura ._/04.01.2013 și situația de lucrări din data de 21.12.2012 până la data emiterii somației de către creditoare. Instanța a arătat că, deși debitoarea a menționat în acțiune că în cauză ar trebui administrate probe cu expertiza de specialitate, interogatoriu, martori, din susținerile acesteia nu reiese care ar fi teza probatorie cu privire la necesitatea administrării unor asemenea probe în condițiile în care din înscrisurile de la dosar reiese că reprezentanții acesteia au recunoscut prin semnare situația de lucrări din data de 21.12.2012 și factura ._/04.01.2013 și au fost de acord cu stingerea a unei părți din datoria menționată în acea factură prin compensare.
Împotriva acestei ordonanțe, debitoarea a formulat cerere în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 1023 alin.1 C., invocând în primul rând inadmisibilitatea cererii de emitere a ordonanței de plată întrucât în cauză nu este suficient administrarea unui probatoriu sumar, fiind necesare probe mai complexe și că creanța nu este certă, lichidă.
Instanța reține că cererea în anulare este neîntemeiată, iar sentința atacată legală și temeinică, susținută de probele administrate în cauză pentru următoarele:
La data de 10.10.2012 între debitoare și . ) SA s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 634/10.10.2012 prin care ., ÎN CALITATE DE PRESTATOR, se obliga să execute lucrările conform COMENZII DE ACHIZIȚII NR._/OP/09.10.2012 și Oferta comercială nr. 306/05.10.2012 .
Între creditoare, în calitate de constructor, și debitoare, în calitate de beneficiar, s-au derulat raporturi comerciale în baza Contractului de asociere nr. 316/12.10.2012 în baza căruia creditoarea ., în calitate de asociat secund, a executat în comun cu debitoarea, ., în calitate de asociat principal, lucrări de construcție pentru beneficiarul LAFARGE ROMÂNIA – PUNCTUL DE LUCRU HOGHIZ. Potrivit contractului asociații s-au obligat să execute în comun lucrările pentru LAFARGE ROMÂNIA – PUNCTUL DE LUCRU HOGHIZ, iar conform dispozițiilor art. 5.3 din contractul încheiat, plata lucrărilor executate intra în obligația asociatului principal, în baza situațiilor de lucrări confirmate .
La data de 21.12.2012 se întocmește situația de lucrări parțială ( f 110- dosar fond ) în valoare totală de_,55 lei, situație de lucrări semnată de ambele părți, în baza căreia s-a emis factura . nr._/04.01.2013 în valoare de_,55 lei, factură acceptată la plată prin semnătură ( f 109-dos. fond) . Adresa de refuz la plată a facturii . nr._/04.01.2013 emisă de debitoare nu poartă data întocmirii ( f 33-dos. fond ), însă a fost depusă la poștă la data de 10.04.2013 și comunicată creditoarei la data de 11.04.2013 ( f 36-37 dos. fond ), după data la care debitoarea a primit notificarea emisă în baza art. art. 1014 NCPC ( f 6-dos.fond ) astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Ca atare, refuzul facturii a fost pro causa, adică tocmai cu intenția de a încerca să dovedească un refuz care nu a existat la data primirii facturii, ba mai mult, debitoarea a executat parțial factura prin compensarea sumei 16.756,80 lei, rămânând un rest neachitat în valoare de 57.807,75 lei
Potrivit art. 1013 alin.1 C., prevederile privind procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În cauza de față, instanța constată că instanța de fond în mod corect a reținut caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în cuantum de 57.807,75 lei, existența ei rezultând din factura fiscală . nr._/04.01.2013 și situația de lucrări parțiale din data de 21.12.2012, însușite de debitoare prin semnătură și ștampilă.
Nu poate fi reținută apărarea debitoarei conform căreia semnarea facturii fiscale nr. . nr._/04.01.2013 nu reprezintă o acceptare a acesteia ci doar o dovadă a primirii acesteia, întrucât avându-se în vedere calitatea debitoarei de profesionist, se presupune că aceasta cunoaște semnificația semnării unei facturi în care este atestată o obligație de plată în sarcina sa. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada unui refuz real la plată a facturii arătate refuzul comunicat la data de 10.04.2013, după compensarea parțială a contravalorii facturii fiind pro causa .
În același timp, în cauză, în mod corect instanța de fond nu a dat eficiență disp.art. 1020 alin.2 C. având în vedere că din probele propuse de creditoare (respectiv contract de execuție lucrări, situație lucrări și factură fiscală toate acceptate de către debitoare) a rezultat în mod neîndoielnic existența creanței invocate, astfel încât administrarea probelor invocate de către debitoare (expertiză contabilă, expertiză construcții, proba testimonială etc.) nu își avea rostul. De altfel, din întâmpinarea depusă la fond reiese că debitoarea nici nu a solicitat decât proba cu înscrisuri ( f 31), însă indică în cuprinsul cererii în anulare necesitatea unui probatoriu complex și critică instanța de fond pentru lipsa de rol activ, fără a indica în ce trebuia să constea rolul activ al instanței, în condițiile în care părțile au fost asistate de avocați, au pus concluzii și administrat probe asistate de avocați.
Pe de altă parte, deși debitoarea a contestat realizarea lucrărilor de către creditoare, care fac obiectul prezentului litigiu, instanța reține că simpla atitudine a debitoarei, care contestă executarea obligațiilor de către creditoare nu este de natură să facă inaplicabilă procedura ordonanței de plată, de vreme ce a recunoscut existența și întinderea acesteia, în condițiile art. 1013 alin.1 C., potrivit celor anterior expuse.
Debitoarea a invocat existența unor relații contractuale mai complexe existente între ., . . și și-a întemeiat apărarea pe înscrisuri care privesc relațiile contractuale ale debitoarei cu ., și ., deci nu doar cu societatea creditoare.
Debitoarea a arătat că beneficiarul lucrărilor din situația de lucrări din data de 21.12.2012 era . care a emis o adresă în care precizează că lucrările au fost efectuate de societatea debitoare.
În această privință, instanța reține că contractul de prestări servicii nr. 634/10.10.2012 cu .) SA pentru executarea de lucrări de construcție nu este opozabil creditoarei în calitate de subcontractant, raporturile contractuale asumate de debitoare fiind diferite în funcție de partea cu care a contractat, inclusiv cu . faptul că . confirmă efectuarea unora dintre lucrările contractate de către . înseamnă că aceste lucrări nu au fost efectuate de către subcontractanta acestei societăți, respectiv creditoarea de față .
În ceea ce privește împrejurarea că creditoarea și-ar fi concediat toți angajații în perioada în discuție, nu are nici un efect asupra obligației asumate de către debitoare prin înscrisurile arătate mai sus și însușite de către aceasta la plată.
În concluzie, instanța reține că înscrisurile depuse de către debitoare nu dovedesc împrejurarea că creditoarea nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contract, motiv pentru care va respinge cererea în anulare formulată ca fiind neîntemeiată.
Reținând culpa procesuală a debitoarei, instanța în baza art. 453 alin.1 C. urmează să o oblige la plata cheltuielilor de judecată către creditoare, constând în onorariu de avocat . Din copia chitanței nr._/06.09.2013 reiese că onorariul achitat avocatului de către intimata creditoare a fost de 2000 lei .
Instanța reține că potrivit art. 451 alin.1 C. instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. In cauza de față, creditoarea solicită obligarea debitoarei la plata sumei de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat. Având în vedere faptul că prezenta cauză are un grad de complexitate relativ redus, fiind soluționată la al doilea termen de judecată, unica probă administrata fiind înscrisurile, instanța apreciază că suma de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat este disproporționată, motiv pentru care instanța va reduce suma cuvenita reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat la 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de debitoarea ., înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la adresa împuternicitului Avocat I. R. B. situat în B., ., ., în contradictoriu cu creditoarea ., cu sediul în B., ., județul B., înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI_, împotriva ordonanței de plată constând în Sentința civilă nr. 9979 pronunțată de Judecătoria B. la data de 17.06.2013 în Dosar nr._, ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus în condițiile art. 451 alin 2 NCPC.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2014.
P., JUDECĂTOR
C. D. T. L. S.
GREFIER
C. BURGUȘ
Red. / Tehnored. LS-25.10.2014
4 ex., 2 .>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9/2014. Judecătoria BRAŞOV | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria... → |
|---|
