Alte cereri. Sentința nr. 6399/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6399/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 25800/197/2013
ROMANIA
JUDECATORIA B.
JUDETUL BRASOV
DOSAR Civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6399
Ședința publică din 20.05. 2014
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER: D. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind petentul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., intimata R. B. SA, fiind citați și S. I. având ca obiect „ clauze abuzive „.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 05.05.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a se pronunța în cauză, a amânat pronunțarea pentru data de 12.05.2014, 20.05.2014 .
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față ,instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /03.10.2013
Petentul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. a depus, în baza art. 12 din Legea nr. 193/2000 rep. procesul verbal de constatare nr._/12.07.2013 întocmit operatorului R. B. SA. Prin Precizarea depusă ( f 29-34) s-a arătat că, dată fiind data întocmirii procesului verbal se aplică Legea nr. 193/2000 în forma în vigoare la data întocmirii acestuia, ca atare competența materială aparține Judecătoriei B.; pe fond s-a solicitat admiterea cererii și constatarea ca fiind abuzive a clauzelor indicate în procesul verbal.
Intimata R. B. SA a formulat întâmpinare ( f 56-69) solicitând respingerea cererii. Asupra excepției de necompetență materială intimata prin consilier a pus concluzii de admitere, iar în ceea ce privește excepția de necompetență teritorială a arătat că este competent Tribunalul B. .
La termenul de judecată din data de 05.05.2014 instanța a pus în discuție din oficiu excepția de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei B. .
Asupra excepției necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei B. instanța reține următoarele.
La data de 12.07.2013 ANPC –CRPC REGIUNEA B. a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care a constatat că mai multe clauze din contractul de credit nr. RF_/09.05.2006 sunt abuzive .
Din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. RF_/09.05.2006 reiese că sediul intimatei este la București, însă contractul a fost încheiat prin Agenția B..
La data de 03.10.2013 reclamantul ANPC –CRPC REGIUNEA CENTRU B. a înaintat, în baza art. 12 din Legea nr. 193/2000, spre soluționare procesul verbal de constatare a contravenției nr._/12.07.2013 .
Legea nr. 193/2000 nu prevedea nici în forma de dinainte de 01.10.2013 și nici în forma actuală un termen în care trebuia transmis procesul verbal, însă față de dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 raportate la dispozițiile art. 13 alin. 1, se puteau transmite ( și se pot în continuare ) procesele verbale în termen de 6 luni de la săvârșirea faptei .
La data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 12 din Legea nr. 193/2000 în forma în vigoare la acea dată, instanța competentă a soluționa cererea era Judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau judecătoria de la sediul sau domiciliul contravenientului, adică Judecătoria B. .
Prin art. 38 din Legea nr. 76/2012 s-au modificat dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000, astfel conform dispozițiilor legale modificate organele de control prevăzute la art. 8 sesizează Tribunalul de la domiciliul sau sediul profesionistului, iar la cererea de chemare în judecată „ va fi anexat procesul verbal întocmit potrivit art. 11” fiind astfel instituită o competență materială și teritorială absolută cu privire la cererile făcute de organele de control prevăzute la art. 8 din Legea 193/2000 și care au încheiat procesele verbale ( de constatare a contravenției ) prevăzute la art. 11 .
Normele cuprinse în art. 12 și 13 din legea nr. 193/2000 modificată prin art. 38 din Legea nr. 72/2012 privind instanța competentă, procedura de judecată, sunt norme de procedură, de imediată aplicare .
În cauza dedusă judecății, organul de control, petentul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. a sesizat Judecătoria B. la data de 03.10.2013, dată la care instanța nu mai era competentă material și nici teritorial să judece prezenta cerere.
Instanța își verifică competența la data sesizării și nu raportat la o dată anterioară, nefiind vorba despre un proces în curs de judecată și care să rămână să fie judecat sub imperiul legii vechi ci, la data sesizării instanței, Legea nr.193/2000 era deja modificată, iar modificarea a intrat în vigoare începând cu data de 01.10.2013.
Legea nr. 72/2012 care prin art. 38 a modificat art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000 nu cuprinde norme de tranziție, ca atare dispozițiile sunt de aplicare imediată.
Instanța reține că legiuitorul a calificat faptele descrise în Legea nr. 193/2000 ca fiind fapte contravenționale, a stabilit organul constatator, procedura de sancționare și instanța care aplică amenda și deși, în materie contravențională norma generală din OG nr. 2/2000 a stabilit că, acolo unde legea nu dispune altfel este competentă Judecătoria de la locul săvârșirii faptei contravenționale, în cauza dedusă judecății, Legea nr. 193/2000 reprezintă o lege specială, care are întâietate față de aceea generală, cu care se completează acolo unde legea specială nu prevede. Ori, legea specială, în forma în vigoare la data sesizării instanței stabilește că instanța care analizează cererea organului abilitat de control arătata la art. 8 și care dacă constată existența clauzelor abuzive, pe lângă faptul că obligă profesionistul să își modifice contractele de adeziune în curs de executare și să elimine clauzele abuzive, va aplica și amenda contravențională prevăzută la art. 16, este Tribunalul de la sediul profesionistului, în speță Tribunalul București.
A aprecia că doar pentru acțiunile colective ar fi competent Tribunalul, este greșit, în opinia instanței, chiar dacă legiuitorul a folosit pluralul când a făcut referire la clauzele abuzive din „ contractele de adeziune „, întrucât din dispozițiile Legii nr. 193/2000 nu reiese că organele de control nu ar putea încheia procese verbale pentru un singur contract de adeziune, în acest sens tinzând și interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 în vigoare la data sesizării instanței, unde se prevede că „Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract „ va obliga profesionistul să modifice toate contractele .
În concluzie instanța reține că:
- faptele din Legea nr. 193/2000 au fost calificate ca fiind contravenționale ;
- articolul 38 din Legea nr. 76/2012 ( intrat în vigoare la data de 01.10.2013, conform art. 82 din Legea nr. 76/2012) cuprinde norme de competență materială și teritorială derogatorii de la dispozițiile OG nr. 2/2001 și norme de procedură de imediată aplicare nefiind incident principiul tempus regit actum care privește aplicarea legii materiale ;
- instanța își verifică competența materială și teritorială la primul termen de judecată când părțile sunt legal citate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 131 alin. 1 din NCPC, adică după sesizarea instanței, fiind neîntemeiate susținerile părților că se aplică dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000 în forma în vigoare la data constatării faptelor, neexistând dispoziții legale în acest sens nici în Legea nr. 193/2000 și nici în OG nr. 2/2001 ;
- se aplică normele speciale de competență stabilite în art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000 în forma în vigoare la data sesizării instanței, în acest sens fiind și dispozițiile art. 24 din NCPC și cele ale art. 25 alin. 2 din NCPC interpretate per a contrario .
În ceea ce privește competența teritorială instanța reține că art. 12 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 vorbește despre competența care aparține Tribunalului de la sediul profesionistului, ori intimata are sediul la București, Agenția B. fiind o entitate lipsită de personalitate juridică care a încheiat actul în numele societății mamă, aceasta din urmă fiind titulară de drepturi și obligații.
În drept, conform art. 131 alin. 1, a art. 129 alin. 2 pct. 2 și 3 din NCP necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, precum și în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive .
Față de toate considerente de fapt și de drept, instanța în baza art. 129 alin. 1 pct. 2 și 3, a art. 12și 13 din Legea nr. 193/2000 modificată prin Legea nr. 76/2012, a art. 132 alin. 3 din NCPC va admite excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei B. și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei B. invocată din oficiu și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate petentul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. cu sediul în B. ., nr. 12, jud. B., intimată fiind R. B. SA cu sediul în București, Piața Charles de Goulle, nr. 15, sector 1, fiind citată și S. I. domiciliată în B., ., jud. B. în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac .
Pronunțată în ședința publică azi, 20.05.2014.
Președinte, Grefier,
L. S. D. C.
Red./Dact. LS – 06.06.2013
5ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2633/2014. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
