Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1446/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1446/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 30270/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1446
Ședința publică din: 12.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. - judecător
GREFIER: A. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 03.02.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2014, iar ulterior pentru data de 12.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, în data de 18.11.2013, creditoarea C. de A. B. S.A., a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată privind creanța pe care o are asupra debitoarei ASOCIAȚIA DE proprietari LĂMÂIȚA și anume suma de_,57 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate și suma de 7907,35 reprezentând penalități de întârziere și plata acestora de la data de 04.09.2013 până la data plății efective, fără a se depăși debitul principal, dar și suma de_,68 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente facturilor achitate cu întârziere. De asemenea, creditoare a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că între cele două părți s-a încheiat contractul cu nr. 422/31.05.2012 de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Deși creditoarea și-a îndeplinit obligațiile contractuale, debitoarea nu a înțeles să respecte dispozițiile contractului, neachitând în termen facturile emise de creditoare în perioada februarie 2011-septembrie 2013.
Cu privire la penalitățile de întârziere, creditoarea a arătat că acestea sunt calculate conform art. 31 alin. (7) din Legea nr. 241/2006, cor. cu prev. art. 120 alin. (7) C.proc.fis., prin aplicarea unui procent de 0,04% pe zi de întârziere.
În plus, creditoarea a mai arătat că a îndeplinit procedura prealabilă prev. de art. 1014 C.proc.civ,
Creditoarea a mai susținut că aceasta deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă și că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege.
În drept, au fost invocate disp. art. 1013 și urm. din C.proc.civ, Legea nr. 241/2006, Or. Nr. 88/2007.
Cererea a fost legal timbrată, conform disp. art. 6 alin. (2) din OUG nr. 80/2013 cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei.
În ceea ce privește pe debitoare, aceasta a depus întâmpinare la data de 16.01.2014 prin Serviciul Registratură, prin care a arătat că a achitat o parte din debitul solicitat de creditoare și că face eforturi pentru plata debitului, întrucât, la rândul său, acționează în judecată proprietarii restanțieri.
În cauză, instanța încuviințat și a administrat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanțe reține următoarea situație de fapt:
După cum reiese din înscrisul depus la dosarul cauzei, între creditoare și debitoare s-au desfășurat relații profesionale în baza cărora creditoarea s-a obligat la furnizarea/prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare, iar debitoarea și-a asumat obligația de a plăti contravaloarea acestor servicii în termen de 30 de zile de la emiterea facturii. De asemenea, la art. 13 alin. (2) lit. a), părțile au convenit ca în caz de întârziere la plată, beneficiarul datorează dobânda fiscală, iar conform lit. c), valoarea totală penalităților nu poate depăși cuantumul debitului.
În urma prestării de servicii menționate mai sus, creditoarea a emis facturile aferente perioadei iulie 2012-septembrie 2013 (filele 35-51).
La aceaste facturi, instanța reține că creditoarea a calculat penalități de întârziere la plată în cuantum de 7907,35 lei pentru debitul datorat, în baza art. 31 alin. (7) din Legea nr. 241/2006, cor. cu prev. art. 120 alin. (7) C.proc.fis., prin aplicarea unui procent de 0,04% pe zi de întârziere.
Pe de altă parte, în perioada septembri 2011 – iunie 2012 (filele 18-34), creditoarea a emis facturi ce au fost achitate cu întârziere, astfel cum reiese din extrasele de cont de la filele 12-15, pentru ale căror întârzieri de plata, debitoarei i-au fost calculate penalități de întârziere în valoare de_,68 lei.
Prin întâmpinarea depusă, debitoarea a arătat că a achitat debitul reprezentând contravaloarea facturii pentru luna iulie 2012, august 2012 și parțial, seprembrie 2012 (rest de plată – 2014,77 lei), în valoare totală de_,94 lei.
De asemenea, debitoarea a achitat suma de 881,88 lei, cu titlu de penalități pentru facturi achitate cu întârziere, astfel cum le-a solicitat creditoarea, rămânând un rest de 9782,33 lei de plată.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a procedurii speciale a ordonanței de plata, instanța reține că se aceasta se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța reține că facturile sus-menționată și contractul încheiat au valoarea unor înscrisuri însușite de debitoare conform art. 1013 alin. (1) C.proc.civ.
Prin urmare, instanța apreciază în continuare că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1013 C.proc.civ. în ceea ce privește creanța reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de creditoare, precum și penalitățile de întârziere aferente acestei facturi, având caracter cert – întrucât rezultă din facturile depuse și însușite de debitoare prin semnarea contractului, lichid – cuantumul ei fiind determinat în cuprinsul înscrisurilor menționate și exigibil – întrucât obligația debitoarei este ajunsă la scadență.
În aceste condiții, instanța are în vedere că potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea. În speță, creditoarea a făcut așadar dovada existenței creanței prin înscrisurile mai sus arătate, în timp ce debitoarea nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată, deși conform regulilor expuse anterior și disp. art. 249 C.proc.civ., ei îi incumbă sarcina acestei probe.
Față de considerentele mai sus expuse și de disp. art. 1270 C.civ. (potrivit cărora obligațiile legal asumate au putere de lege între părțile contractante) și ținând cont de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de disp. art. 1014 C.proc.civ., instanța apreciază că pretențiile creditoarei sunt în privința sumelor neachitate în mod evident întemeiate.
Cu toate acestea, în ceea ce privește sumele achitate prin chitanțele depuse de debitoare la filele 63-35, instanța constată că acestea au fost achitate cu titlu de plată parțială, fiind imputate conform voinței debitoarei și că pretențiile creditoarei asupra acestor sume au rămas fără obiect, penalitățile calculate până la data de 11.11.2013 asupra lor, fiind, în mod evident calculate corect, dar asupra cărora debitoarea datorează în continuare penalități doar până la data achitării lor, conform chitanțelor emise de la creditoare.
Prin urmare, instanța va admite în parte cererea de emitere a unei ordonanțe de plată către debitoare referitoare la debitul principal în cuantum de_,59 lei (perioada septembrie 2012 parțial – septembrie 2013) și la plata penalităților de întârziere în cuantum 7907,35 lei și în continuare de la data de 12.11.2013, un procent de 0,04% pe zi de întârziere pentru debitul principal, până la data plății efective a debitului solicitat inițial, fără a se putea depăși.
Având în vedere și disp. art. 453 alin. (1) C.proc.civ., instanța constată că debitoarea se află în culpă procesuală și astfel o va obliga la plata sumei de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de către creditoare.
Pe cale de consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea C. A. B. S.A. cu sediul în mun. B., .. 13, jud. B. în contradictoriu cu debitoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI LAMÂIȚA, cu sediul în B., ., ., . și, în consecință:
Ordonă debitoarei ca în termen de 10 zile de la comunicare să plătească creditoarei:
- suma de_,59 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, precum și penalități de întârziere în valoare de 7905,35 lei, calculate până la data de 11.11.2013 și acordarea lor în continuare, în procent de 0,04% pe zi de întârziere pentru debitul inițial, corespunzător fiecărei facturi în parte, de la data de 12.11.2013 și până la data achitării acestuia, fără a putea fi depășit.
- suma de 9782,33 lei cu titlu de penalități pentru facturi achitate cu întârziere.
Respinge restul pretențiilor formulate în cauză de către creditoare ca rămase fără obiect.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru ambele părți în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MAGDAȘANGELA M.
Red. /Dact. judecător A.M.
05.03.2014 – 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9006/2014. Judecătoria... | Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 9697/2014.... → |
|---|
