Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3164/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3164/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 29384/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3164
Ședința publică din data de 14.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: S. V. - I.
Grefier: G. E. - A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ,,ordonanță de plată” formulată de creditoarea, S.C. A. I. S.R.L., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu debitoarea, S.C. P. S.A., prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 07.03.2014, respectiv 14.03.2014, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2013 înregistrată sub numărul de dosar_, creditoarea S.C. A. I. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. P. S.A. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei totale de 5.864,47 lei și la plata dobânzii legale până la încasarea debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că în urma unei comenzi telefonice în luna martie a anului 2013 a vândut către S.C. P. S.A. fitinguri și conexiuni pvc pe care le-a montat și asamblat, pentru care a emis facturi. Creditoarea a învederat că facturile nu au fost plătite de debitoare.
Creditoarea a mai arătat că la data de 08.10.2013 a emis somația de plată nr. 1155/08.10.2013 transmisă debitoarei prin scrisoare recomandată cu conținut declarat prin care i-a solicitat acesteia din urmă să achite debitul principal restant, precum și 1.104,11 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Societatea creditoare a învederat că are o creanță certa, lichidă și exigibilă.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1013 și următoarele C. pr. Civ..
Reclamanta creditoare a solicitat incuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în fotocopii următoarele înscrisuri: facturi fiscale, certificat constatator ORC nr._/05.11.2013 privind dovada calității de administrator a lui A. I., extras de cont nr. 1196/05.11.2013, somație nr. 1155/08.10.2013 și dovada comunicării.
S-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 de lei potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Debitoarea pârâtă, legal citată a depus la data de 18.12.2013 întâmpinare, în care solicită instanței respingerea cererii formulată de creditoare ca rămasă fără obiect ca urmare a achitării în întregime a debitului pretins.
Debitoarea a depus la dosarul cauzei copie a ordinului de plată nr._/17.12.2013 prin care a efectuat plata debitului principal față de societatea creditoare.
La data de 14 februarie 2014 creditoarea a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care solicită instanței acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 1.230,47 lei calculate până la data de 18.01.2014, precum și dobânda legală calculată de la data scadenței facturilor și până la încasarea efectivă a contravalorii acestora și anume 18.01.2014, anexând cererii și tabelul de calcul al penalităților solicitate.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Între părți au avut loc relații contractuale, creditoarea emițând următoarele facturi: . nr. 350/18.03.2013 scadentă la data de 25.03.2013, . nr. 346/15.03.2013 scadentă la data de 22.03.2013, . nr. 342/11.03.2013 scadentă la data de 18.03.2013, . nr. 341/08.03.2013 scadentă la data de 15.03.2013, . nr. 713/06.03.2013 scadentă la data de 13.03.2013, suma totală a facturilor fiind de 5.864,47 lei.
P. ordinul de plată nr._ din data de 17.12.2103 debitoarea a achitat suma de 5.864,47 lei reprezentând facturile de mai sus.
P. precizarea acțiunii, reclamanta creditoare a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată și obligarea debitoarei la plata sumei de 1.230,47 lei reprezentând penalități de întârziere precum și obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data scadenței facturilor și până la încasarea efectivăă a contravalorii acestora.
Instanța constată că în speță, legea aplicabilă, potrivit art. 6 alin. 2 din N. C. civ. și art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 este Noul cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011, având în vedere că facturile au fost emise după această dată.
Potrivit dispozițiilor art. 1013 C. pr. civ., procedura ordonanței de plată se aplică în ce privește creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă din contracte civile.
O primă condiție de admisibilitate este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că societatea creditoare a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea penalităților și a dobânzii legale.
Față de dispozițiile art. 662 alin. 2 Cpr.civ., instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii de titluri executorii. În măsura în care creditorii ar dispune ab initio de titluri executorii, atunci aceștia nu ar mai avea interes pentru a promova cereri de emitere a ordonanței de plată. Totodată, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care are titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor sus-menționate este respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca lipsite de interes. Având în vedere că aceasta conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, atunci dispozițiile art. 662 alin. 2 C.pr.civ. trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. P. urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V-a. Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.
Instanța reține că facturile de la dosar au fost semnate de primire de un reprezentant al debitoarei. De asemenea debitoarea a recunoscut și a plătit sumele din facturi.
În ceea ce privește penalitățile solicitate de creditoare, în sumă totală de 1.230,47 lei, și calculate în procent de 0,1 % pe zi asupra sumei neachitate aferente fiecărei facturi, de la data scadenței și până la data plății creanței principale, instanța consideră că o clauză penală trebuie stabilită convențional, fiind obligatoriu acordul debitoarei. Simpla mențiune pe factură că ,,Pentru neplata la scadență, furnizorul va calcula penalități de 0,1% pe zi de întârziere”, nu atrage concluzia că debitoarea a aceptat această prevedere contractuală.
Facturile reprezintă mijloace de probă, în măsura în care acestea au fost acceptate la plată de către debitor. Acceptarea la plată nu poate proba decât ceea ce în mod standardizat și general cuprinde o factură, respectiv marfa și prețul. De plano, nu poate fi exclusă și posibilitatea existenței altor clauze, însă pentru validitatea acestora trebuie să se probeze acordul de voință neîndoielnic al celui îndreptățit să angajeze pe debitorul prețului.
Astfel, în speță, acceptarea facturilor nu are altă semnificație decât confirmarea primirii produselor în cantitatea și calitatea descrisă în factură, fără a putea fi extrapolată și la penalități.
În consecința instanța constată că societatea creditoare nu are o creanță certă în privința penalităților de întârziere solicitate și va respinge acest capăt de cerere.
În privința dobânzii legale,solicitate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 18.01.2014, potrivit 1535 alin. 1 N. C. Civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
După cum rezultă din ordinul de plată nr._ prin care debitoarea a achitat suma de 5.864,47 lei reprezentând facturile . nr. 350/18.03.2013 scadentă la data de 25.03.2013, . nr. 346/15.03.2013 scadentă la data de 22.03.2013, . nr. 342/11.03.2013 scadentă la data de 18.03.2013, . nr. 341/08.03.2013 scadentă la data de 15.03.2013, . nr. 713/06.03.2013 scadentă la data de 13.03.2013, data plății a fost 17.12.2103 și nu data de 18.01.2014 așa cum a precizat creditoarea.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d) N.C.civ., debitorul se afla de drept în întârziere, astfel încât instanța constată că datorează dobânda legală calculată de la data exigibilității fiecărei facturi, și până la data plății efective a obligației principale, respectiv 17.12.2013.
Se reține deci că este întemeiat capătul de cerere formulat de creditoare privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale aferente sumelor din facturi, în această privință creditoarea având o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În consecință, instanța urmează a admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a ordona debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, dobânda legală calculată de la data scadenței facturilor . nr. 350/18.03.2013, pentru suma de 761,91 lei, scadentă la data de 25.03.2013, . nr. 346/15.03.2013, pentru suma de 1797,06 lei, scadentă la data de 22.03.2013, . nr. 342/11.03.2013, pentru suma de 1488,12 lei, scadentă la data de 18.03.2013, . nr. 341/08.03.2013, pentru suma de 1.420,92 lei, scadentă la data de 15.03.2013 și . nr. 713/06.03.2013, pentru suma de 396,46 lei, scadentă la data de 13.03.2013, și până la data plății, respectiv 17.12.2013.
Reținând culpa procesuală a debitoarei, în temeiul art. 453 alin. 1 C., instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditoare, în valoare de 200 lei, constând în taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea astfel cum a fost precizată de creditoarea .. cu sediul social în B. –_, ., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. sub nr. J_, având CUI RO_, COD IBAN: RO06 RNCB 0053 O_ deschis la BCR B., în contradictoriu cu debitoarea S.C. P. S.A. cu sediul social în B., .. 5, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. sub nr. J_, având CUI RO_, COD IBAN RNCB_ deschis la BCR B..
Ordonă debitoarei ca, în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei dobânda legală calculată de la data scadenței facturilor . nr. 350/18.03.2013, pentru suma de 761,91 lei, scadentă la data de 25.03.2013, . nr. 346/15.03.2013, pentru suma de 1797,06 lei, scadentă la data de 22.03.2013, . nr. 342/11.03.2013, pentru suma de 1488,12 lei, scadentă la data de 18.03.2013, . nr. 341/08.03.2013, pentru suma de 1.420,92 lei, scadentă la data de 15.03.2013 și . nr. 713/06.03.2013, pentru suma de 396,46 lei, scadentă la data de 13.03.2013, și până la data plății acestora, respectiv 17.12.2013.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la cerere în anulare pentru ambele părți în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. V.-I. G. E. - A.
Red./Dact. S.V.I.
14.03.2014– 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6144/2014. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
