Pretenţii. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 2146/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.09.2014
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
GREFIER: D. I.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut pe excepție în ședința publică din data de 16.09.2014, când s-a constatat lipsa părților, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.396 alin.1 N.C.p.c., a amânat pronunțarea pentru data de azi, 23.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată depusă la dosar, prin registratura instanței la datele de 18.09.2014 și de 22.09.2014, originalul „cererii precizatoare”, ce a fost transmisă prin fax pentru termenul din 16.09.2014. Atașează dovada transmiterii prin fax, cât și înscrisuri anexă.
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la 29.01.2014 sub nr._, reclamanta S.C. „M. ROMÂNIA” S.R.L., prin reprezentant legal – administrator R. Dusceag în contradictoriu cu pârâta S.C. „REPARAȚII L. C.F.R. . – S.C.R.L. B.” S.A., prin reprezentant legal – director I. B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8.893,92 lei, reprezentând diferența rămasă neachitată din factura fiscală nr._/09.12.2012.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, reclamanta arată că debitul provine din factura emisă la 09.12.2012 sub nr._, în valoare de 11.832,84 lei, factură ce atestă relațiile comerciale ce s-au derulat între pârâtă și societatea PRISTA OIL S.R.L.
La 01.11.2010, între societatea reclamantă și PRISTA OIL S.R.L. a intervenit un contract de cesiune de creanță în baza căruia a fost preluată și creanța atestată de factura mai sus arătată.
Pârâta debitoare a făcut o plată parțială, context în care a rămas neachitat debitul de 8.893,92 lei.
Reclamanta a comunicat pârâtei o informare pentru mediere, fără însă ca datoria să fie stinsă pe această cale.
Prin precizarea adusă stării de fapt (fila 71-72 dosar), reclamanta mai arată și că prin contractul de cesiune încheiat cu PRISTA OIL S.R.L. a fost cedată creanța pe care această societate o datora reclamantei. În același timp, PRISTA OIL S.R.L. avea de recuperat de la pârâtă suma ce face obiectul cauzei. Între reclamantă și PRISTA OIL S.R.L. a avut loc o compensare, urmând ca reclamanta să recupereze suma de la pârâtă.
Ca urmare, reclamanta a învestit Judecătoria B. cu o primă cerere în pretenții.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1170, art.1270-1271, art.1561 și urm. N.C.C., art.223 N.C.p.c.
Cererea reclamantei este timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 549,69 lei (fila 5 dosar).
Pârâta a depus întâmpinare în condițiile art.201 alin.1 N.C.p.c. (filele 46-47 dosar), solicitând respingerea cererii reclamantei. Astfel, creanța pretinsă este prescrisă, față de dispoziția art.2501 N.C.C. și față de faptul că factura a fost emisă la 09.12.2009, iar nu la 09.12.2012, cum a indicat reclamanta.
Pe fond, pârâta a susținut și că a achitat creditoarei sale sumele datorate. În concret, prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria B. la 31.10.2011 (dosar civil nr._/197/2011), suma de 11.823,84 lei atestată de factura nr._/09.12.2009 a fost respinsă, instanța apreciind că natura creanței nu este certă. Însă, astfel cum actele dosarului execuțional nr.516/2012 al B.E.J. „M. M. I.” o atestă, pârâta a achitat întreaga datorie, respectiv suma de 14.825,58 lei, compusă din 12.948,15 lei creanță și 1.877,43 lei, cheltuieli de executare.
Fără cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.2501, art.2515, art.2517 N.C.C. și art.223 N.C.p.c. pentru judecarea în lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinare de la filele 56-57 dosar, reclamanta a formulat concluzii de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocând plata parțială în cuantum de 2.929,92 lei, făcută de pârâtă în contul facturii în valoare totală de 11.832,84 lei. Într-adevăr, în dosarul civil nr._/197/2011 al Judecătoriei B., instanța nu a admis somația de plată și pentru suma de 8.893,92 lei, apreciind că nu are un caracter cert. A mai susținut reclamanta și că în suma de 14.825,58 lei, achitată de către pârâtă în urma executării silite nu a fost inclusă și creanța pretinsă prin prezenta procedură.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus la dosar în copie conformă cu originalul, înscrisurile de la filele 5-8, 16-17, 19-21 și 73-83, iar pârâta, înscrisurile de la filele 49-53.
La termenul din 03.06.2014 – fila 67 dosar, în temeiul art.248 alin.1 N.C.p.c., instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamantei, invocată de partea pârâtă prin întâmpinare și în temeiul alin.3 al art.248 N.C.p.c., a citat reclamanta cu mențiunea de a face dovada că a preluat creanța dovedită de factura fiscală . nr._ din 09.12.2009 (pentru care a acționat partea pârâtă în instanță) în baza contractului de cesiune încheiat la 01.11.2010, cât și dovada plății parțiale pe care pârâta ar fi făcut-o în contul facturii debit în procedură.
Reclamanta a răspuns prin „precizarea adusă în fapt” cererii de chemare în judecată (filele 71-72 dosar), atașând copia contractului de vânzare cumpărare din 01.11.2010 încheiat cu PRISTA OIL S.R.L., copia documentului „transfer active” din 01.11.2010, copia contractului de cesiune și anexa la acesta, copia extrasului de cont din 26.04.2013.
Față de înscrisurile remise cauzei, la termenul de judecată din 16.09.2014, instanța a reținut spre soluționare excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Fiind obligată a soluționa cu prioritate excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, astfel cum dispune art.248 alin.1 N.C.p.c., instanța va reține dispozițiile art.1 alin.1 și ale art.3 alin.1 din D.nr.167/1958 (aplicabile față de data raportului juridic dintre părți, anume 09.12.2009 – data facturii nr._ și 01.11.2010 – data contractului de cesiune de creanță).
Împrejurarea că părțile au invocat prevederile Noului Cod Civil, în vigoare din 01.10.2011, nu leagă instanța căci, potrivit art.6 alin.2 „actele sau faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
În raport de această dispoziție și de art.102 alin.1 din L.nr.71/2011, legea aplicabilă este cea reglementată de Codul civil de la 1864, având în vedere că raporturile dintre părți s-au născut sub imperiul acestei reglementări, iar nu sub incidența N.C.C.
Corespunzător dispozițiilor cuprinse în D.nr.167/1958, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege; termenul de prescripție este de trei ani”.
Apoi, în condițiile art.16 alin.1 lit.b) din actul normativ mai sus evocat „prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent”, pentru ca la alin.2 să se dispună că „prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Cauzele de întrerupere astfel enunțate sunt legale și produc efecte de drept, instanța fiind chemată doar să constate producerea lor.
În cauză, reclamanta a solicitat pretențiile în valoare de 8.893,92 lei, invocând o factură emisă la 09.12.2012, cât și preluarea creanței ce o atestă în urma convenție de cesiune încheiată la 01.11.2010 cu PRISTA OIL S.R.L.
Cu toate acestea, singura factură remisă cauzei este cea de la fila 5 și 21 dosar, factură ce a fost emisă la 09.12.2009, scadentă la 24.01.2010, respectiv în 45 de zile calendaristice.
Calculat de la scadența mai sus arătată, termenul de trei ani pentru promovarea cererii cu obiect patrimonial, s-a împlinit la data de 24.01.2013 (art.181 alin.1 pct.3 N.C.p.c.).
Apoi, în dovedirea raporturilor dintre reclamantă și PRISTA OIL S.R.L., instanța va avea în vedere atât contractul de vânzare cumpărare din 01.11.2010 de la filele 73-76 dosar, cât și convenția de cesiune de creanță intervenită în aceeași zi (filele 6-8 și 78-82 dosar). Corespunzător ultimul înscris și anexei la acesta (depusă în copie lizibilă după închiderea dezbaterilor), rezultă că reclamanta a preluat de la PRISTA OIL S.R.L., datoria de 11.823,94 lei, atestată de factura nr._ din 09.12.2009, pe care pârâta o avea la această societate.
Totodată, corespunzător filei 53 dosar, în termenul de prescripție de trei ani, reclamanta a promovat în anul 2011 o cerere având ca obiect emiterea somației de plată și pentru suma debit în procedură.
Statuând asupra acestei cereri, instanța pronunță la data de 31.10.2011 sentința civilă nr._, prin care a respins cu titlu irevocabil, emiterea somației de plată pentru suma de 11.823,84 lei, apreciind că factura nr._ din 09.12.2009 nu atestă o creanță certă.
Ulterior, pentru creanța stabilită prin sentința civilă mai sus arătată s-a demarat procedura executării silite, context în care s-a format dosarul execuțional nr.516/2012 al B.E.J. „M. M. I.”.
În raport de înscrisurile de la filele 50-52, 49, 40 și 19 dosar, instanța constată că în urma acestei executări silite a fost recuperată creanța în valoare de 14.825,58 lei, din care 12.984,15 lei a reprezentat debit principal și dobândă legală, fără însă ca în cuprinsul acestuia să fie inclusă și valoarea atestată de factura pe care reclamanta își întemeiază prezenta cerere (suma nefiind prevăzută în sentința civilă ce a constituit titlu executoriu).
Față de cele mai sus reținute, instanța constată că mențiunea făcută în cuprinsul fișei de cont de la fila 20 (39) dosar, anume că la data de 26.04.2013 s-a încasat parțial suma de 2.929,92 lei din factura nr._ prin intermediul executorului judecătoresc, nu poate să aibă o acoperire reală și legală.
Nu mai puțin, mai sus evocata plată s-a făcut după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, pentru a se putea aprecia că dispoziția art.16 alin.1 lit.c) din D.nr.167/1958 poate fi incidentă, după cum plata făcută în urma unei executări silite nu poate fi apreciată ca reprezentând o plată benevolă/voluntară, prin voința debitoarei.
Apoi, pendinte de prevederea art.16 alin.2 din D.nr.167/1958, prin respingerea cererii pentru emiterea somației de plată aferentă debitului atestat de factura mai sus arătată (sentința civilă nr._ din 31.10.2011 a Judecătoriei B.), întreruperea cursului prescripției nu a operat. D. în ipoteza în care ar fi intervenit întreruperea cursului prescripției, după încetarea cauzei de întrerupere ar fi început să curgă un nou termen de 3 ani.
Față de aceste împrejurări, instanța va admite excepția invocată de partea pârâtă și va respinge ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamantă pentru pretențiile în cuantum de 8.893,92 lei.
Cheltuielile de judecată făcute pentru prezenta procedură, având un caracter accesoriu și fiind circumscrise culpei procesuale, vor rămâne în sarcina reclamantei, ca parte căzută în propriile-i pretenții prin respingerea cererii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S.C. „REPARAȚII L. C.F.R. – S.C.R.L. B.” S.A., prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. „M. ROMÂNIA” S.R.L., cu sediul procesual ales în București, Preciziei Business Center, ., ., la „U. și Asociații”, prin reprezentant legal – administrator R. Dusceag în contradictoriu cu pârâta S.C. „REPARAȚII L. C.F.R. . – S.C.R.L. B.” S.A., cu sediul în B., ..2, jud. B., prin reprezentant legal – director I. B., privind pretenții în cuantum de 8.893,92 lei, cât și cheltuieli de judecată.
Ia act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. D. I.
Red./Dact. judecător E.B.
23.04.2015 - 4ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4863/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1166/2014. Judecătoria... → |
|---|
