Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 101/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr.101
Sedinta publica din 02.07.2008.
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea acțiunii în anulare a sentinței arbitrale formulată de petenta SC SRL, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA COMPANIILOR SRL împotriva sentinței arbitrale nr. 269/10.12.2007 a Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.215/2007.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică de la 27.06.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 02.07.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii în anulare de față;
Pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost înregistrată, sub nr.393 din 29 iunie 2007, acțiunea în evacuare formulată de reclamanta SOCIETATEA COMPANIILOR (în continuare ), împotriva pârâtei (în continuare ). Pe baza acestei cereri s-a constituit dosarul nr. 215/2007.
Prin cererea de arbitrare - acțiune în evacuare -, reclamanta a solicitat ca tribunalul arbitral să dispună următoarele: 1. evacuarea de urgență și fără trecerea vreunui termen a pârâtei, precum și a oricăror alte persoane fizice și juridice din spațiul pe care îl ocupă potrivit contractului semnat la data de 01.04.2002, spațiu situat în incinta imobilului care găzduiește hotelul JW, având o suprafață de 29,51 mp și aflat la parterul imobilului din B, 13 nr. 90, Sectorul 5, axele B-C/7 -8, iar pârâta să fie obligată să predea reclamantei spațiul astfel individualizat. Obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de această procedură arbitrală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat, la 01.04.2002, un contract de închiriere pentru un spațiu aflat la parterul imobilului proprietatea sa. Contractul a fost completat ulterior, la data de 20.11.2003, printr-un act adițional, iar pârâta urma să desfășoare în acest spațiu activități specifice obiectului său de activitate, respectiv: "comercializarea de articole din piele (ex. genți, pantofi, haine de piele) de foarte bună calitate". Durata închirierii a fost de cinci ani, până la 31.03.2007. Reclamanta a mai precizat că, potrivit art. 7.2 din contract, durata acestuia "se va prelungi automat pentru o perioadă de cinci ani, în cazul în care nici una dintre părți nu trimite celeilalte părți nici o notificare, prin care să îi comunice intenția sa de a rezilia prezentul contract de închiriere la sfârșitul perioadei de 5 (cinci) ani, conform celor definite în art. 7.1 de mai sus. O astfel de notificare va trebui să fie formulată în scris și trimisă celeilalte părți prin scrisoare recomandată cu cel puțin șase luni înainte de expirarea duratei de închiriere inițiale de 5 (cinci) ani". Având în vedere o serie de dificultăți apărute pe perioada executării contractului, reclamanta a notificat pârâta la 23.02.2006 în legătură cu intenția sa de a nu-l mai prelungi la momentul expirării sale, adică la 31.03.2007. Așa fiind, întrucât nu a putut ajunge la o înțelegere cu pârâta, reclamanta a formulat acțiune în evacuare. De asemenea, reclamanta a adăugat că nu a mai facturat chiria pârâtei începând cu luna iunie 2007, nefiind de acord cu tacita relocațiune.
Ulterior, la 15.08.2007, reclamanta a mai depus notificarea adresată pârâtei la data de 05.07.2007, prin care a denunțat unilateral contractul de închiriere, cu motivarea că aceasta nu comercializează produse din piele, ci jucării, confirmarea primirii acestei notificări, precum și sentința comercială nr. 9293 din 01.11.2006, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul București.
La data de 20.09.2007, reclamanta a depus o precizare a acțiunii introductive, prin care a arătat că se impune evacuarea pârâtei, deoarece, la data de 05.07.2007, a "reziliat" unilateral contractul de închiriere, potrivit art. 19.2 din contract, datorită faptului că nu a respectat obligația contractuală de a comercializa articole din piele, ci a comercializat jucării, nerespectând, în acest fel, art. 5.1 din contract.
Prin încheierea din 6 noiembrie 2007 pronunțată în prezența reclamantei și în absența pârâtei, legal citate, tribunalul arbitral, după ascultarea concluziilor reclamantei, a reținut cauza în pronunțare, pe care a amânat-o la 20 noiembrie 2007.
În aceeași zi, după dezbateri, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport cu sentința arbitrală nr. 149/27.06.2007, prin care a fost respinsă o cerere similară de evacuare, formulată de aceeași reclamantă împotriva aceleiași pârâte, solicitând respingerea acțiunii pe acest temei.
Față de această împrejurare, tribunalul arbitral a repus cauza pe rol, prin încheierea din 20 noiembrie 2007 potrivit art. 61 din Regulile de procedură arbitrală ().
La ultimul termen de judecată - 30 noiembrie 2007 - s-a prezentat numai reclamanta, deși pârâta a fost legal citată. Tribunalul arbitral a unit excepția ridicată de pârâtă prin întâmpinare (autoritatea de lucru judecat) cu fondul, iar reclamanta a reiterat concluziile prezentate la termenul anterior, după care cauza a fost reținută în pronunțare.
În sfârșit, după acest termen, pârâta a depus "note scrise" la 3.12.2007, invocând și excepția de prematuritate a acțiunii, față de cele statuate în sentința arbitrală nr. 149/27.06.2007, precum și față de prevederile contractului de închiriere, deoarece notificarea privind încetarea contractului nu a îndeplinit condițiile de formă și de fond prevăzute de contract.
Prin sentința arbitrală nr. 269/10.12.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s- respins excepția autorității de lucru judecat și excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâta și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta dispunându-se evacuarea de îndată a pârâtei din spațiul de 29,51 mp, aflat la parterul imobilului situat în B, 13 nr. 90, Sectorul 5, axele B-C/7-8. fost obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 30595 lei, cu titlul de cheltuieli arbitrale.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul arbitral a reținut că, față de lipsa de identitate a cauzei între prezenta cerere și sentința nr.149/27.06.2007 nu sunt întrunite condițiile articolului 1201 Cod civil, iar excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii și aceasta a fost respinsă întrucât reclamanta și-a modificat temeiul evacuării. Astfel, inițial acțiunea în evacuare întemeiată pe expirarea termenului contractului de închiriere a fost modificată, arătându-se ca a notificat pârâtei rezilierea contractului potrivit pactului comisoriu conținut de articolul 19.2 din contract, datorită nerespectării obligației prevăzute de articolul 5.1. din contract.
Față de împrejurarea că pârâta a luat cunoștință de notificarea reclamantei privind rezilierea contractului prin intervenția pactului comisoriu de gradul IV, tribunalul arbitral a respins și excepția prematurității acțiunii.
Pe fondul cauzei tribunalul arbitral a reținut refuzul pârâtei la soluționarea pe fond cererii de evacuare.
În acest sens s-a arătat că acțiunea în evacuare urmează a fi admisă întrucât reclamanta a expediat notificarea la 5.07.2007, cerându-i acesteia să părăsească spațiul întrucât a intervenit rezilierea contractului de închiriere. S-a arătat că pârâta nu și- îndeplinit obligația prevăzută de articolul 5.1. din contract, de a comercializa în acel spațiu articole de piele ci a comercializat jucării.
Cum pârâta nu a respectat destinația spațiului prevăzut la articolului 5.1. din contract și a fost notificată asupra rezilierii contractului, tribunalul arbitral a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare petenta SC SRL criticând-o prin prisma dispozițiilor articolului 364 lit. 1 Cod procedură civilă pentru motivele precizate la 28.03.2008, astfel:
Hotărârea arbitrala nr. 269/10 decembrie 2007 de pe lângă încalcă principiile fundamentale ale litigiului arbitral astfel cum sunt enunțate de articolul 358 Cod procedură civilă care stipulează că " în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității".
Astfel, s-a arătat că reprezentantului pârâtei și apărătorul acestuia nu au avut acces în sala de ședință, nici la data de 6 noiembrie 2007, data la care s-au primit concluziile reclamantei și nici la data de 30 noiembrie 2007, după repunerea cauzei pe rol.
Consideră ca neasigurarea unor condiții de desfășurare activității arbitrare, în condițiile principiilor expuse de articolul 358 Cod procedură civilă, de către tribunalul arbitral, constituie o violare a dreptului la apărare.
S-a mai arătat că față de împrejurarea că reclamanta din litigiul arbitral și-a modificat cererea introductivă, iar tribunalul arbitral s-a pronunțat în fond pe o modificare a cererii inițiale constituie o violare a dispozițiilor imperative a legii.
Având în vedere ca în Cartea IV "Despre arbitraj", capitolul IV și capitolul V din Codul d e procedură civilă sunt reglementate sesizarea tribunalului arbitral, cuprinsul cererii de arbitrare, întampinarea, cererea reconvențională și procedura arbitrală - norme imperative și faptul că între aceste dispoziții nu este prevăzută și posibilitatea acordată reclamantului de modificare a cererii arbitrale duce la teza încălcării dispozițiilor imperative ale legii.
Totodată s-a arătat că Tribunalul arbitral l-a pus în imposibilitate, de a expune oral în fața sa necesitatea administrării unor probe.
Astfel consideră ca se impunea a se administra și alte înscrisuri precum și proba testimoniala.
Pentru a soluționa pe fond cererea de evacuare, tribunalul a reținut din analiza probelor dosarului că la data de 05.07.2007, reclamanta a expediat o notificare, comunicată pârâtei la aceeași dată, prin care i-a cerut celei din urma să părăsească spațiul în litigiu, arătându-i că a înțeles să reziliere contractul de închiriere, potrivit art. 19.2 din contract, deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligația, prevăzută de articolul 5.1 din contract, de comercializa în acel spațiu articole de piele, ci comercializează jucării.
Consideră că în baza voinței interne interpretarea ce se poate aduce contractului, respectiv a articolului 5.1 este că a avut în vedere comercializarea produselor pe care le importă și pe care intenționa să le comercialize în vederea obținerii de profit.
De altfel persoana care a semnat contractul de închiriere în calitate de reprezentant al în epoca poate confirma acest aspect.
Fața de aceste aspecte a solicitat admiterea cererii de anulare a hotărârii arbitrale și pe fond respingerea cererii de evacuare SC SRL.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prima motivelor invocate urmează respinge acțiunea în anulare ca nefondată.
Prima acțiune aflată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a avut ca obiect evacuare și ca temei expirarea duratei contractului prin ajungere la termen.
Prin hotărârea pronunțată în acest prim dosar s-a stabilit că a operat prelungirea automată a contractului pe o perioadă de 5 ani.
Cea de-a doua acțiune a avut ca obiect evacuare însă întemeiată pe faptul că a operat pactul comisoriu inserat în contract prin notificarea comunicată petentei.
Această acțiune a avut în vedere faptul că potrivit primei sentințe arbitrare, contractul de închiriere era în derulare și motivul pentru care a fost desființat contractul a fost acela că SC SRL desfășura în spațiul închiriat de reclamantă un alt gen de comerț, decât cel prevăzut în contract.
Ca urmare, deși exista identitate de părți și obiect nu a existat identitate de cauză, fapt stabilit în mod corect de tribunalul arbitral când a respins excepția autorității de lucru judecat.
Întrucât la fondul cauzei s-a dovedit comunicarea notificării către chiriașă, tribunalul arbitral a respins și excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă.
Cu privire la critica din cererea precizatoare a petentei și anume faptul că nu s-au respectat principiile fundamentale ale litigiului arbitral, în referire la asigurarea egalității de tratament, respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictoriatății, Curtea urmează a reține că în derularea procedurii la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-au respectat principiile sus-menționate.
Astfel, primul termen de judecată a fost la data de 06.11.2007, dată la care SC SRL, deși legal citată a lipsit.
Al doilea termen de judecată a fost la data de 30.11.2007, fiind acordat special pentru a se asigura respectarea principiului arătat de petentă, acesta fiind singurul motiv de amânare a cauzei pentru acest termen.
Și la acest termen, SC SRL, deși legal citată, a lipsit.
Cauza a rămas în pronunțare la data de 30.11.2007, amânându-se pronunțarea pentru data de 05.12.2007 și apoi 10.12.2007.
În acest context afirmațiile petentei sunt nefondate.
La ambele termene de judecată din 6.11.2007 și 30.11.2007 pârâta nu s-a prezentat, astfel încât nu se poate susține că a fost împiedicată în a-și formula și susține apărările.
În ceea ce privește modificarea cererii introductive, Curtea reține că, Tribunalul arbitral, la cererea reclamantei, a făcut aplicarea prevederilor codului d e procedură civilă, în ceea ce privește dreptul comun în materie.
Cartea a IV a "Despre arbitraj" nu acoperă toate incidentele procedurale posibile, acestea fiind reglementate ca regula generală de Codul d e procedură civilă în integralitatea sa.
Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, nu a încălcat nici o dispoziție legală, în acest sens.
Reclamanta avea posibilitatea modificării cererii introductive până la prima zi de înfățișare, ceea ce rezultă prin analogie și din prevederile articolului 35812Cod procedură civilă.
Așa cum s-a arătat petenta din prezenta cauză a avut posibilitatea de a expuse oral, în fața tribunalului arbitral necesitatea administrării unor probe însă a ignorat această posibilitate.
Dreptul la apărare a fost asigurat, iar tribunalul arbitral a oferit suficiente șanse petentei de a se prezenta și de a-și formula apărarea prin amânarea judecării cauzei și amânarea pronunțării.
Petenta a invocat în susținerea cererii sale prevederile articolului 364 lit. i Cod procedură civilă, însă nu a arătat expres ce a încălcat hotărârea arbitrală: "ordinea publică, bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii".
În cauză nu există nici un argument pentru a considera că este încălcată ordinea publică, bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii, așa încât Curtea va respinge acțiunea în anulare, ca nefondată.
Potrivit articolului 274 Cod procedură civilă, petenta va fi obligată la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în anulare a sentinței arbitrale formulată de petenta SC SRL cu sediul în B. nr. 71, sector 5, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA COMPANIILOR SRL cu sediul în B 13 nr. 90, sector 5, împotriva sentinței arbitrale nr.269/10.12.2007 a Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.215/2007.
Obligă petenta SC SRL la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SOCIETATEA COMPANIILOR SRL.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 2.07.2008.
PREȘEDINTE,
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda
