Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.110
Ședința Publică de la 25.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 3: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de - SRL împotriva sentinței comerciale nr.8744 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care s-a învederat atașarea dosarului arbitral nr.148/2008.
Curtea constatând că intimata pârâtă a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 8744/063.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ca nefondată. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, urmare a admiterii excepției de necompetență funcțională a Secției a III-a Civilă a Tribunalului București, pe rolul Secției a VI-a Comercială a aceleiași instanțe s-a înregistrat sub nr-, la data de 17.02.2009, cererea reclamantei prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, desființarea sentinței arbitrale nr. 223/21.11.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Românei și obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală și cu prevederile art. 364 lit. c pr.civ. deoarece persoanele nominalizate de pârâtă drept arbitru și respectiv, arbitru supleant, au ales supraarbitrul care a condus întreaga desfășurare a procesului arbitral. Reclamanta a mai arătat că hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533- 364 lit. e pr.civ. tribunalul arbitral pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut, procedând la calificarea naturii juridice a contractului nr. 217/09.01.2007. Instanța arbitrală a depășit limitele indicate în contract, acordând putere probatorie unui înscris căruia îi lipsea acest atribut prin prisma voinței emitentului înscrisului și nu a observat că pârâta avea obligația respectării unui termen de predare a obiectului contractului. În drept au fost invocate prevederile art. 364 și următoarele pr.civ.
S-a mai arătat că, prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, arătând că tribunalul arbitral a fost constituit conform regulilor de procedură ale Curții, că acesta s-a pronunțat în termenul legal de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral și că nici cu privire la fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, tribunalul a reținut că prin sentința arbitrală nr. 223/21.11.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr. 148/2008 reclamantei i-a fost respinsă acțiunea prin care a solicitat obligarea societății pârâte la plata sumei de 6046,87 lei și a penalităților de întârziere în cuantum de 3537,30 lei și cheltuieli arbitrale.
S-a considerat că sentința arbitrală a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale ale art. 364 lit. c, e și f pr.civ.
Astfel, s-a arătat că primul motiv invocat de reclamantă cu privire la neconstituirea tribunalului arbitral conform de procedură ale Curții nu este întemeiat. Reclamanta nu a nominalizat un arbitru pentru soluționarea litigiului, motiv pentru care acesta a fost numit de Președintele Camerei Naționale, în calitate de autoritate de nominare, în persoana domnului, supleant fiind doamna Leaua. Societatea pârâtă a nominalizat la rândul ei un arbitru în persoana domnului, supleant fiind domnul. Cei doi au ales ca supraarbitru pe domnul, care devenind indisponibil, a fost ales domnul.
S-a reținut că nici al doilea motiv invocat referitor la faptul că tribunalul arbitral nu s-ar fi pronunțat în termen nu este întemeiat. Tribunalul arbitral s-a pronunțat în termen de 5 luni de la data constituirii lui, în conformitate cu art. 33 și art. 35 din Regulile de procedură arbitrală, respectiv la data de 21.11.2008. În aceste condiții, s-a menționat că susținerea reclamantei potrivit căreia tribunalul arbitral s-a constituit anterior datei de 10.07.2008 nu este întemeiată, deoarece până la această dată pârâtei i s-a solicitat numirea arbitrilor, cu atât mai mult cu cât susținerea că nu a fost citată și că nu i s-a adus la cunoștință acceptarea însărcinării de arbitru nu au fost probate conform art. 1169.civ.
Nici cel de-al treilea motiv invocat de reclamantă pentru anularea sentinței arbitrale nu a fost apreciat ca fiind întemeiat. Instanța arbitrală s-a pronunțat asupra a ceea ce a cerut reclamanta, iar faptul că instanța arbitrală a procedat la calificarea naturii juridice a contractului încheiat între părți nu echivalează cu o pronunțare asupra unor lucruri care nu au fost cerute, în condițiile în care această calificare era o chestiune prealabilă prin prisma căreia urmau a fi analizate pretențiile reclamantei. Instanța a analizat contractul dintre părți prin raportare la dispozițiile art. 977.civ. fără ca această analiză să încalce principiul disponibilității procesuale garantat părților.
Față de acestea, a fost respinsă acțiunea.
Împotriva sentinței comerciale nr. 8744/063.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel Aceasta a criticat hotărârea pentru următoarele motive:
1) Tribunalul nu a fost investit în conformitate cu convenția arbitrală și cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 364 lit. c pr.civ. Persoana care a condus, în calitate de supraarbitru, întreaga desfășurare a procesului arbitral, a fost ales, de fapt, de către persoanele nominalizate de către intimata-pârâtă drept arbitru, respectiv arbitru supleant. S-au încălcat astfel art. 19 alin. 2 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional. Deoarece tribunalul arbitral a fost constituit din membrii nominalizați de către intimată, i s-a încălcat dreptul de a beneficia de o procedură arbitrală condusă de un complet legal constituit, independent și imparțial.
2) Hotărârea nu a fost pronunțată înăuntrul termenului prevăzut de art. 3533.pr.civ. fiind îndeplinite condițiile art. 364 lit. e pr.civ. În cuprinsul sentinței atacate nu există nici o referire cu privire la data constituirii tribunalului arbitral. Nu se poate determina cu exactitate respectarea sau nerespectarea termenului legal de 5 luni, mai ales în condițiile în care în dosarul arbitral nu există nici o dovadă de îndeplinire a obligației ce îi revenea acestei instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 349 și art. 350.pr.civ. Cu toate acestea, instanța a motivat respingerea motivului referitor la lipsa citării și la lipsa comunicării însărcinării de arbitru prin faptul că nu au fost probate conform art. 1169.pr.civ.
3) Greșit cel de-al treilea motiv al contestației a fost înlăturat ca neîntemeiat, cu motivarea că instanța arbitrală s-a pronunțat exclusiv asupra a ceea ce s-a cerut. Instanța nu a luat în considerare un mijloc de probă administrat, respectiv declarația martorului, prin care acesta atesta că site-ul ce face obiectul litigiului a fost creat de el însuși și nicidecum de Tribunalul arbitral și-a motivat hotărârea de respingere a cererii pe faptul că ambele părți au furnizat un probatoriu incomplet și incoerent, cu mențiunea că în favoarea intimatei-pârâte funcționează prezumția absolută a realizării site-ului. Persoana care a realizat în fapt site-ul a dat declarația depusă în cadrul dosarului de contestație în anulare, dar instanța a ignorat această declarație, deși era importantă pentru soluționarea cauzei.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului. A arătat că tribunalul arbitral a fost constituit în conformitate cu Regulile de procedură ale Curții. Întrucât reclamanta nu a nominalizat un arbitru pe care înțelegea să îl desemneze pentru soluționarea acestui litigiu, acesta a fost numit de Președintele Camerei Naționale, în calitate de autoritate de nominare. Nici cel de-al doilea motiv nu este întemeiat, deoarece tribunalul arbitral s-a pronunțat la data de 21.11.2008, în termenul legal de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral, în conformitate cu art. 33 și art. 35 din Regulile de procedură arbitrală. De asemenea, nici al treilea motiv nu poate fi reținut.
În ședința publică din data de 14.12.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a calificat calea de atac ca fiind recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Primul motiv de recurs se referă la greșita considerare de către instanța de fond a îndeplinirii prevederilor art. 364 lit. c pr.civ. privind constituirea tribunalului arbitral în conformitate cu convenția arbitrală și cu dispozițiile legale.
Referitor la acesta, în contractul de prestări servicii nr. 217/09.01.2007 în temeiul căruia a fost promovată acțiunea arbitrală, s-a inserat o clauză compromisorie, potrivit art. 3431.pr.civ. Conform acesteia (art. 10.2 din contract) "orice neînțelegere între părți datorată interpretării, neexecutării sau executării necorespunzătoare a acestui contract sau în legătură cu acesta și care nu poate fi rezolvată pe cale amiabilă, se va supune spre soluționare la Curtea de Arbitraj Comercial, ce funcționează pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în conformitate cu regulile ei de organizare și funcționare".
Deoarece prin clauza compromisorie părțile nu au stabilit nici numărul arbitrilor, nici numele lor și nici modalitatea lor de numire, devin aplicabile prevederile art. 345 alin. 2.pr.civ. care dispun: "dacă părțile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de trei arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părți, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei doi arbitri" și cele ale art. 347 alin. 2 și 3.pr.civ. conform cărora: "când arbitrul unic sau după caz, arbitrii nu au fost numiți prin convenția arbitrală și nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj invită cealaltă parte, în scris, să procedeze la numirea lor" și "în comunicare se arată numele, domiciliul și, pe cât posibil, datele personale sau profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să recurgă la arbitraj, precum și enunțarea succintă a pretențiilor și a temeiului lor". Art. 348.pr.civ. prevede că "partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, domiciliul și, pe cât posibil, datele personale și profesionale ale arbitrului desemnat de ea".
Se deduce că, în situația în care părțile nu au stabilit numărul, numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor, numărul acestora este de trei, doi numiți de către fiecare parte și unul - supraarbitrul - numit de ceilalți doi. În acest sens sunt și dispozițiile art. 19 alin. 2 din Regulile de procedură arbitrală emise de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Totodată, conform art. 347 alin. 2 și 3 și art. 348.pr.civ. partea care vrea să recurgă la arbitraj are obligația de a desemna propriul arbitru și de a invita cealaltă parte să-și desemneze și ea propriul arbitru, specificând numele arbitrului său.
Art. 22 din Regulile de procedură arbitrală dispune că atunci "când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiți prin convenție arbitrală, nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire a lor și nici nu s-a recurs la procedura prevăzută deart. 347și348din Codul d e procedură civilă, constituirea tribunalului arbitral se face după cum urmează:
a) prin cererea de arbitrare reclamantul va numi un arbitru sau va propune ca litigiul să fie soluționat de un arbitru unic, arătând numele acestuia;
b) prin întâmpinare sau prin înștiințare separată adresată Curții de Arbitraj, în termen de cel mult 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va numi un arbitru arătând numele acestuia sau, după caz, va răspunde la propunerea reclamantului privind soluționarea litigiului de un arbitru unic precum și la persoana acestuia.
(2) Se recomandă părților ca o dată cu numirea unui arbitru să numească și un arbitru supleant.
(3) În cazul în care arbitrul numit nu figurează pe lista de arbitri, partea va indica, în afară de nume, pe cât posibil, și datele prevăzute deart. 17(2) ale arbitrului numit de ea ca și ale supleantului, dacă acesta a fost numit.
(4) La cererea părții, arbitrul și supleantul sunt desemnați de președintele Curții de Arbitraj."
Recurenta, în calitate de parte care a înțeles să formuleze cererea de arbitrare, avea obligația de a-și desemna propriul arbitru, chiar prin cererea de arbitrare, potrivit art. 36 lit. f din Regulile de procedură arbitrală. Pentru că nu a numit un arbitru prin cerere, a fost înștiințată cu scrisoarea recomandată din data de 14.05.2008 să desemneze un arbitru titular și un arbitru supleant, în termen de 19 zile de la primirea acestei scrisori, invocându-se art. 38 (1) din Regulile de procedură arbitrale referitoare la completarea cererii de arbitrare.
În referatul întocmit de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional la data de 30.06.2008, întrucât reclamanta nu a înțeles să-și nominalizeze propriul arbitru, s-a arătat că se face aplicarea art. 20 alin. 1 din Regulile de procedură arbitrală privind nominalizarea arbitrului de către autoritatea de nominare - Președintele Camerei Naționale. Această nominalizare este în concordanță și cu prevederile art. 22 alin. 4 din Regulile de procedură conform cărora "la cererea părții, arbitrul și supleantul sunt desemnați de Președintele Curții de Arbitraj".
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 351 alin. 1.pr.civ. care prevăd că "în caz de neînțelegere între părți cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numește arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanței judecătorești să procedeze la numirea arbitrului sau, după caz, a supraarbitrului". Aceasta deoarece, în cauză, partea care nu a numit arbitrul, deși avea această obligație și i s-a solicitat de către Curtea de Arbitraj, este tocmai partea care vrea să recurgă la arbitraj, adică recurenta-reclamantă.
De altfel, reclamanta a fost înștiințată prin citația primită la data de 25.07.2008, despre componența tribunalului arbitral, iar la primul termen din data de 19.09.2008, fiind reprezentată de avocat ales, a arătat că nu are obiecțiuni în legătură cu competența, constituirea și compunerea Tribunalului arbitral.
Se constată că nu este întemeiat acest motiv de recurs, iar instanța de fond a reținut corect că nu sunt îndeplinite condițiile art. 364 lit. c pr.civ. mai ales că prin invocarea acestei cauze de desființare a hotărârii arbitrale, recurenta -reclamantă își invocă de fapt propria culpă de a nu fi respectat obligația prevăzută de art. 347 alin. 3.pr.civ. de a desemna propriul arbitru.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat. Art. 3533alin. 1.pr.civ. prevede că "dacă părțile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale".
Art. 3532.pr.civ. dispune că: " (1) tribunalul arbitral se consideră constituit pe data ultimei acceptări a însărcinării de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic. (2) data acceptării este cea a expedierii prin poștă a comunicării prevăzute de art. 349", respectiv a comunicării acceptării însărcinării de arbitru.
În cauză, potrivit procesului verbal din 07.07.2008, la această dată s-a constituit tribunalul arbitral, prin desemnarea supraarbitrului care a semnat angajamentul și deci a acceptat însărcinarea de arbitru.
Față de data pronunțării sentinței arbitrale nr. 223/21.11.2008, se constată că prima instanță a apreciat corect că a fost respectat de către tribunalul arbitral termenul de 5 luni de soluționare a cererii de arbitrare și că nu sunt întrunite condițiile art. 364 lit. e pr.civ.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei - reclamante în sensul că nu i-a fost comunicată înștiințarea de numire a arbitrului, pe motiv că nu a semnat dovada de confirmare a primirii scrisorii recomandate. Aceasta întrucât prin această scrisoare recomandată i se comunica și cuantumul taxei arbitrale provizorii, iar reclamanta a achitat, prin reprezentant, această taxă, ceea ce înseamnă că a primit scrisoarea din data de 14.05.2008. Chiar în condițiile în care nu ar fi primit această scrisoare, recurenta-reclamantă nu poate invoca necunoașterea dispozițiilor art. 347 alin. 2 și 3.pr.civ. referitore la obligația de a desemna arbitru.
Referitor la legala citare a recurentei-reclamante, se constată că această parte a fost reprezentată prin avocat ales, potrivit delegației avocațiale (fila nr. 10) depusă la dosar, astfel acoperindu-se vreun eventual viciu al procedurii de citare.
În cadrul celui de-al treilea motiv de recurs, se invocă dispozițiile art. 364 lit. f pr.civ. privind pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori nepronunțarea asupra unui lucru cerut ori faptul că s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Așa cum a reținut și prima instanță, tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra a ceea s-a cerut prin acțiunea arbitrală, iar modul de analizare și interpretare a probatoriilor administrate de către acesta nu se încadrează în prevederile art. 364 lit. f pr.civ.
Pentru aceste motive, constatându-se legală și temeinică sentința atacată, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
În temeiul art. 316, art. 398 și art. 274.pr.civ. recurenta va fi obligată la plata către intimată a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.8744 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
Obligă pe recurentă la plata către intimată a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /23.02.2010
Președinte:Izabela DolacheJudecători:Izabela Dolache, Alina Pănescu, Iulia Prelipcean
