Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 132/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 132
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea acțiunilor în anulare, formulate de petentele și, împotriva sentinței arbitrale nr. 39/05.03.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 44/2008, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petenta, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na -, petenta, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, Dl. și intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței faptul că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare la acțiunea în anulare promovată de, iar petenta a depus la dosar o cerere de probe și concluzii scrise.
Apărătorul petentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1.421 lei, precum și timbru judiciar de 5 lei.
Se comunică petentelor câte o copie de pe întâmpinarea formulată de către intimată la acțiunea în anulare depusă de
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii în anulare formulată de către petenta, invocată de intimată, prin întâmpinare.
Apărătoarea intimatei solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în anulare promovate de către, afirmând că aceasta nu se încadrează în nici unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364.proc.civ.
Reprezentanta petentei solicită respingerea excepției inadmisibilității, arătând că în concluziile scrise depuse la data de 06.08.2009, și-a încadrat acțiunea în anulare în dispozițiile art. 364 lit. i) proc.civ.
Apărătorul petentei pune concluzii de respingere a excepției.
Curtea respinge excepția inadmisibilității, apreciind că, în condițiile în care art. 364.proc.civ. recunoaște dreptul părților de a introduce acțiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale, o asemenea acțiune nu poate fi considerată inadmisibilă; încadrarea sau nu a motivelor invocate în cauzele prevăzute de art. 364.proc.civ. urmează să fie examinată pe fondul acțiunii în anulare a
Petenta solicită, în continuare, încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, precizând că dorește ca în cadrul acesteia să se prevaleze de adresa nr. 48/16.03.2008 emisă de AG B, depusă în copie la fila 49 din dosar.
Celelalte părți nu se opun acestei cereri, iar Curtea admite cererea de administrare a probei cu înscrisuri, comunicând părților o copie de pe adresa nr. 48/16.03.2008 a AG.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acțiunilor în anulare.
Reprezentanta petentei solicită admiterea acțiunii sale în anulare, arătând că în mod greșit instanța arbitrală nu i-a acordat penalitățile de întârziere în cuantum de 78.177,08 lei, fiind astfel încălcate prevederile art. 969.civ. în condițiile în care în contractul de antrepriză părțile au stipulat o clauză penală, în cap. 7 pct. 2 lit. b).
Apărătorii celorlalte părți pun concluzii de respingere a acestei acțiuni în anulare, ca neîntemeiată, iar intimata solicită obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul petentei solicită admiterea acțiunii în anulare proprii, afirmând că sentința arbitrală încalcă puterea de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 6677/11.09.2006 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială; în acest sens, reia afirmațiile pe larg prezentate în acțiune. Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea și a acestei acțiuni în anulare, în timp ce reprezentanta lasă soluționarea sa la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin sentința arbitrală nr. 39/05.03.2009, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâtei, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 79.772,63 lei, reprezentând diferență de tarif neplătit și a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor penalități de întârziere, în cuantum de 78.177,08 lei; de asemenea, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantei, obligând-o astfel pe aceasta din urmă la plata sumelor de 15.874,51 lei, reprezentând prețul unor materiale de construcții și 32.951,34 euro, în echivalent în lei la cursul din ziua plății, reprezentând sumă încasată nejustificat de către, respingând pretenția de plată a sumei de 20.053,89 euro, cu titlu de penalități de întârziere; a compensat creanțele reciproce în lei între reclamantă și pârâtă până la concurența celei mai mici; totodată, a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de împotriva chematei în garanție, pe care a obligat-o să plătească suma de 79.772,63 lei, diferență de tarif neplătit.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul arbitral a constatat că între, în calitate de beneficiar și, în calitate de antreprenor general, s-a încheiat contractul de antrepriză generală pentru lucrări de construcții din data de 13.08.2005, având ca obiect construirea în localitatea Câmpulung M, Calea, nr. 50, unui magazin de tip PLUS; de asemenea, a mai constatat că între, în calitate de antreprenor general și, în calitate de subantreprenor, s-a încheiat un contract de subantrepriză, având același obiect ca și contractul de antrepriză generală.
În continuare, instanța arbitrală a mai reținut că, în executarea celor două contracte, în calitate de beneficiar și consultantul său, au predat amplasamentul celorlalte două părți litigante, în jurnalul de șantier din data de 15.08.2005 fiind consemnat că acesta nu era în întregime eliberat. La data de 16.09.2005, în urma constatării că lucrările efectuate de către subantreprenor prezintă deficiențe, consultantul beneficiarului a recomandat sistarea lucrărilor, însă această dispoziție s-a aplicat în fapt începând cu data de 20.10.2005. S-a mai constatat că lucrările nu au fost reluate, iar construcția a fost finalizată de un alt or.
Instanța arbitrală a luat act de faptul că prin sentința comercială nr. 6677/11.09.2006, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a soluționat un litigiu declanșat între beneficiar și antreprenorul general, dispunând rezilierea contractul de antrepriză generală, din culpa ambelor părți și respingând cererea reconvențională a pârâtei-reclamante privind obligarea reclamantei-pârâte la plata contravalorii lucrărilor. În esență, instanța judecătorească a reținut, în considerentele sentinței sale, rămasă irevocabilă, că ambele părți sunt în culpă (pârâta-reclamantă în proporție de 85%, iar reclamanta-pârâtă - de 15%), dar și că probele administrate nu au relevat valoarea lucrărilor de construcții, deși ele fuseseră efectuate.
Din examinarea cererilor de arbitrare, Tribunalul arbitral a constatat că a fost învestit cu soluționarea unei acțiuni prin care reclamanta a solicitat obligarea antreprenorului general la plata cheltuielilor efectuate după sistarea lucrărilor, totalizând 157.949,31 lei, din care 79.772,31 lei reprezintă plata prestației de pază, iar 78.177,08 lei - penalități de întârziere.
În acest context, a observat că în denumirea de "cheltuieli de pază" a inclus atât cheltuielile de pază propriu-zise, aferente perioadei septembrie 2005 - decembrie 2006, în sumă totală de 59.593,63 lei, costul curentului electric din perioada 10.10.2005 - 21.06.2006, în valoare de 6.671,23 lei, cât și chiria pentru două containere, dintre care unul a rămas pe șantier, pe perioada 15.08.2005 - 30.06.2006, în cuantum de 13.507,45 lei.
Instanța arbitrală a evocat clauza 20 din cap. X al contractului de subantrepriză și, constatând că subantreprenorul și-a îndeplinit obligația de asigurare a amplasamentului, care și-a păstrat valabilitatea pe toată durata convenției, a admis cererea sa de obligare a antreprenorului general la plata prestației de pază, în valoare de 59.593,63 lei; totodată, a admis cererea de obligare a aceleiași părți la plata costului curentului electric, în sumă de 6.671,23 lei, reținând că potrivit anexei 1 la contract, cheltuielile cu iluminatul electric în interior și exterior sunt cuprinse în tariful paușal pe care trebuie să-l plătească De asemenea, această parte a fost obligată să plătească și suma de 13.507,45 lei, reprezentând chirie container, instanța arbitrală apreciind că o astfel de cheltuială era necesară în cadrul obligației subantreprenorului de a asigura pe amplasament protecția patrimoniului.
În schimb, Tribunalul arbitral a respins cererea de obligare a la plata sumei de 78.177,08 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Pentru a hotărî astfel, a luat act de clauza VII din contract, potrivit căreia "în caz de întârziere a deconturilor din culpa beneficiarului, acesta este obligat să plătească o penalizare de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea contractului, dar nu mai mult de 15% din valoarea contractului", dar a avut în vedere și faptul că, în conformitate cu art. 1066 și urm. civ. clauza penală devine incidentă când sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale.
În acest context, a notat că întârzierile în decontare și celelalte deficiențe se datorează lanțului de încălcări de către părți a contractelor, astfel încât, constatând culpa lor comună în producerea întârzierilor, instanța arbitrală a respins pretenția de plată a penalităților.
Examinând cererea reconvențională formulată de către, Tribunalul arbitral a constatat că aceasta are ca obiect obligarea la plata sumelor de 15.874,51 lei, reprezentând prețul unor materiale de construcții și 32.951,34 euro, reprezentând sumă încasată nejustificat de către și de 20.053,89 euro - penalități de întârziere.
Prima pretenție, cea de obligare a reclamantei-pârâte la plata sumei de 15.874,51 lei, a fost apreciată ca fiind întemeiată; instanța arbitrală a luat act că această sumă reprezintă contravaloarea unor materiale de construcții, care au fost furnizate de pârâta-reclamantă și încorporate în lucrările efectuate de către
De asemenea, a admis și cererea de obligare a la plata sumei de 32.951,34 euro, în echivalent în lei la cursul din ziua plății, reținând că, în scopul garantării plăților către subantreprenor, a pus la dispoziția celuilalt patru bilete la ordin, fiecare în valoare de 100.000 lei, care au fost încasate. Instanța arbitrală a constatat astfel că a încasat suma de 109.495,65 euro și, în condițiile în care a efectuat lucrări în valoare de 76.544,31 euro, a apreciat că diferența de sumă, de 32.951,34 euro, a fost încasată necuvenit, așa încât a obligat subantreprenorul să o restituie antreprenorului general.
În schimb, a respins pretenția de obligare a la plata penalităților de întârziere, în considerarea acelorași argumente, legate de culpa comună a părților, pe care le-a avut în vedere atunci când a respins cererea similară a subantreprenorului din cadrul acțiunii principale.
Analizând cererea prin care chemat în garanție pe, instanța arbitrală a constatat că aceasta are ca obiect pretenția de plată a sumei de 157.949,31 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor de pază pretinse societății prin acțiunea principală.
Tribunalul arbitral a luat act de faptul că a apreciat că nu mai poate fi obligată la plata unor costuri suplimentare, invocând sentința comercială nr. 6677/11.09.2006, însă a constatat că suma de 79.772,31 lei este datorată de beneficiarul antreprenorului general, în baza clauzei 4 din contractul de antrepriză generală, această sumă nefăcând obiect al judecății în dosarul în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 6677/2006.
Împotriva acestei sentințe arbitrale, atât, cât și au formulat acțiuni în anulare, în termen legal.
Prin acțiunea sa în anulare, a contestat atât dispoziția prin care instanța arbitrală a respins cererea sa de obligare a intimatei la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 78.177,08 lei, cât și pe cea prin care a fost obligată la plata către a sumelor de 15.874,51 lei, reprezentând prețul unor materiale de construcții și 32.951,34 euro, în echivalent în lei la cursul din ziua plății, reprezentând sumă încasată nejustificat.
În motivare, petenta a arătat că acțiunea sa viza cheltuielile de pază, apreciind că, în condițiile în care acestea nu au format obiect al judecății în dosarul în care a fost pronunțată sentința comercială nr. 6677/11.09.2006, instanța arbitrală nu putea să se raporteze la această hotărâre pentru a nu-i acorda penalitățile aferente cheltuielilor de pază, stabilite contractual. Totodată, petenta a afirmat că, în condițiile în care intimata a fost obligată la plata debitului principal, ar fi trebui obligată și la plata accesoriilor.
În ceea ce privește dispoziția prin care Tribunalul arbitral, admițând în parte cererea reconvențională, a obligat la plata sumei de 15.874,51 lei - contravaloare a unor materiale de construcții, petenta a arătat că au fost greșit interpretate probele administrate. Astfel, petenta s-a referit la bonul de consum din data de 02.09.2005 prezentat instanței arbitrale de, pe care scrie "notă de transfer pentru produsul ", pentru a dovedi că i-a furnizat marfă, în condițiile în care semnătura de la rubrica "primitorului" nu aparține vreunui angajat al și, în acest context, a afirmat că Tribunalul arbitral a considerat, în mod eronat, că bonul evocat anterior s-ar constitui într-o notă de transfer făcută de de la depozitul propriu din B la obiectul din Câmpulung
Referindu-se la dispoziția prin care a fost obligată și la plata sumei de 32.951,34 euro, în echivalent în lei la cursul din ziua plății, reprezentând sumă încasată nejustificat, a arătat că, pentru a lua o asemenea hotărâre, instanța arbitrală a avut în vedere doar raportul de expertiză întocmit de către exp., nu și celelalte probe, care relevă că structura metalică în valoare de 48.80,48 euro se regăsește pe șantier.
Pe de altă parte, prin acțiunea sa în anulare, a solicitat anularea sentinței arbitrale atacate și, în rejudecarea fondului, respingerea cererii de chemare în garanție, precum și obligarea intimatelor la plata în solidar a cheltuielilor de judecată.
În motivare, petenta a arătat că sentința arbitrală atacată încalcă ordinea publică, prin ignorarea puterii de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 6677/11.09.2006 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială.
În dezvoltarea acestei afirmații, a precizat că prin hotărârea judecătorească evocată, s-a dispus rezilierea contractului de antrepriză generală, dar șirespingerea cererii reconvenționale formulată de către, prin care se solicitase plata prețului lucrărilor efectuate și a pazei obiectivului.
Așa fiind, petenta-chemată în garanție a susținut că sentința arbitrală încalcă ordinea publică, întrucât dă naștere unor drepturi în conținutul unui raport juridic deja tranșat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
De asemenea, a mai arătat că Tribunalul arbitral a încălcat și dispozițiile imperative ale art. 1201.civ. art. 163.proc.civ. și art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece între cererea reconvențională a, soluționată prin sentința comercială nr. 6677/2006 și cererea de chemare în garanție soluționată de instanța arbitrală există tripla identitate de părți, obiect (plata pazei obiectivului) și cauză la care se referă art. 1201.civ.
Totodată, petenta a mai afirmat că sentința arbitrală aduce o încălcare dreptului la un proces echitabil, transformând sentința nr. 6677/2006 a Tribunalului București într-un act juridic inoperant.
Astfel, a precizat că o hotărâre arbitrală ce face inoperantă o hotărâre judecătorească face ca dreptul la un proces echitabil să devină iluzoriu.
Apreciind, așadar, că sentința arbitrală încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 6677/2006, petenta a solicitat desființarea sa și în rejudecarea fondului - respingerea cererii de chemare în garanție, pentru autoritate de lucru judecat.
Intimata a depus întâmpinări la ambele acțiuni în anulare, solicitând respingerea lor, ca neîntemeiate.
Analizând actele dosarului, precum și sentința arbitrală, prin prisma criticilor petentelor, Curtea reține următoarele:
Ambele petente au invocat prevederile art. 364 lit. i) proc.civ. petenta afirmând că au fost încălcate prevederile art. 969.civ. prin trimitere la clauzele contractuale, iar petenta susținând, în esență, încălcarea art. 1201.civ. art. 163.proc.civ. și art. 6 din, prin pretinsa ignorare a puterii de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 6677/2006 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială.
Curtea subliniază că ipoteza reglementată de art. 364 lit. i) proc.civ. nu permite examinarea temeiniciei hotărârii arbitrale, întrucât competența arbitrajului exclude, pentru litigiul ce face obiectul convenției arbitrale, competența instanțelor judecătorești, potrivit art. 3433alin. 1.proc.civ.
În speță, a formulat acțiunea în anulare ca și când aceasta ar avea efectul devolutiv al apelului, deși controlul efectuat de instanță este unul de legalitate și nu de temeinicie a hotărârii arbitrale.
Astfel, în ceea ce privește cererea petentei, referitoare la penalitățile de întârziere, Curtea ia act că instanța arbitrală a evocat clauza VII din contractul de subantrepriză, potrivit căreia "în caz de întârziere a deconturilor din culpa beneficiarului, acesta este obligat să plătească o penalizare de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea contractului, dar nu mai mult de 15% din valoarea contractului", dar a avut în vedere și faptul că, în conformitate cu art. 1066 și urm. civ. clauza penală devine incidentă când sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale și, în acest context, a notat că întârzierile în decontare și celelalte deficiențe se datorează lanțului de încălcări de către părți a contractelor, astfel încât, constatând culpa lor comună în producerea întârzierilor, a respins pretenția de plată a penalităților.
În această ordine de idei, nu se poate susține că instanța arbitrală a încălcat vreo dispoziție imperativă a legii, iar neacordarea penalităților de întârziere a fost motivată de culpa comună reținută în sarcina părților, ceea ce face ca o analiză a sentinței arbitrale, prin prisma criticilor aduse de către să nu se circumscrie doar cauzelor de nelegalitate, ci să presupună și o evaluare a temeiniciei sale - ceea ce nu este îngăduit.
Considerentele expuse mai sus sunt pe deplin aplicabile și în cazul celorlalte susțineri ale, vizând măsura de obligare la plata către a sumelor de 15.874,51 lei, reprezentând prețul unor materiale de construcții și 32.951,34 euro, în echivalent în lei la cursul din ziua plății, reprezentând sumă încasată nejustificat. Aceasta, deoarece în privința acestor susțineri, petenta nu formulează decât critici legate de modul în care instanța arbitrală a apreciat probele administrate, fără să indice vreun motiv de nelegalitate a sentinței arbitrale.
Din examinarea acțiunii în anulare formulată de, Curtea reține următoarele:
Instanța arbitrală a constatat că cererea prin care a chemat-o în garanție pe are ca obiect pretenția de plată a sumei de 157.949,31 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor de pază pretinse societății prin acțiunea principală.
Tribunalul arbitral a luat act de faptul că a apreciat că nu mai poate fi obligată la plata unor costuri suplimentare, invocând sentința comercială nr. 6677/11.09.2006, însă a constatat că suma de 79.772,31 lei este datorată de beneficiarul antreprenorului general, în baza clauzei 4 din contractul de antrepriză generală, această sumă nefăcând obiect al judecății în dosarul în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 6677/2006.
În același timp, Curtea mai reține că prin sentința comercială nr. 6677/11.09.2006, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a soluționat un litigiu derulat între și, dispunând rezilierea contractului de antrepriză generală din data de 13.08.2005, din culpa ambelor părți și respingând cererea reconvențională a pârâtei,având ca obiect plata contravalorii lucrărilor.
Petenta a arătat că sentința arbitrală încalcă puterea de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 6677/2006 a Tribunalului București și, derivat din aceasta, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 1201.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar, potrivit art. 166.proc.civ. excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu, în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.
Așadar, pentru a se reține autoritatea de lucru judecat, trebuie verificată îndeplinirea triplei identități de elemente la care se referă art. 1201.civ.: de părți, obiect și cauză.
Dacă identitatea de părți nu poate fi pusă la îndoială, întrucât cele două litigii se derulează între aceleași societăți, Curtea constată că nu este întrunită identitatea de obiect.
Astfel, obiectul în dosarul în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 6677/2006 este diferit de cel deferit arbitrajului.
În prima situație, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri de obligare a la plata sumei de 171.980,90 euro, reprezentând plata lucrărilor efectuate, a pazei obiectivului și restituirea unei garanții.
Se cuvine subliniat însă, că prin dispozitiv, Tribunalul Bucureștia respins cererea "având ca obiect plata contravalorii lucrărilor".
Așa fiind, rezultă că instanța judecătorească nu a analizat în mod expres cererea de obligare a la plata contravalorii pazei obiectivului, iar Curtea subliniază că doar aspectele judecate prin dispozitiv se includ în puterea de lucru judecat.
În dosarul instanței arbitrale, sumele la plata cărora chemata în garanție a fost obligată se constituie în contravaloarea unor prestații de pază a obiectivului.
Așa fiind, între cele două pricini nu există identitate de obiect, fiind necesar a se sublinia că Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială nu s-a pronunțat, în mod expres, asupra cererii de obligare a la plata contravalorii prestației de pază a obiectivului.
În sprijinul acestei concluzii, stau și considerentele sentinței comerciale nr. 6677/2006, în care se notează că "deși - pârâta-reclamantă a efectuat unele lucrări de construcții, din probele administrate nu reiese nici valoarea acestora și nici corespondența, în totalitate la nivelul calitativ stabilit prin contract, situație în care cererea de plată a contravalorii lucrărilor va fi respinsă".
Argumentele reținute mai sus sunt suficiente pentru a demonstra lipsa identității de obiect dintre cele două dosare, Curtea luând act și de faptul că instanța arbitrală a apreciat că suma pretinsă de de la nu a format obiect al judecății în dosarul în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 6677/2006.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că toate motivele invocate de petenta vizează netemeinicia pe fond a sentinței arbitrale, iar nu motive de nelegalitate a acesteia, iar motivele invocate de către petenta nu justifică o desființare a sentinței arbitrale, întrucât aceasta nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 6677/11.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, împrejurare în raport de care, în temeiul art. 366.proc.civ. va respinge ambele acțiuni în anulare, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 274 alin. 1.proc.civ. va obliga petenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 4.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiate, acțiunile în anulare, formulate de către petentele, cu sediul în satul, comuna -, jud. B și, cu sediul în B,-, sector 1 - la., împotriva sentinței arbitrale nr. 39/05.03.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 44/2008, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în B,-,.53,. 1,. 1,. 3, sector 3.
Obligă petenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 4.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red. Jud. /5 ex./26.10.2009
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu
