Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 161/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 161/F-COM
Ședința publică din 09 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea, în primă instanță, a acțiunii formulată de reclamanta - UNIVERSAL SRL, cu sediul în comuna Rucăr, județul A, privind anularea Hotărârii arbitrale nr. 1 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie A, intimată fiind ASOCIAȚIA OBȘTEA DRAGOSLĂVENI, cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică,au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea asupra acțiunii s-a amânat la data de 09.10.2009, când în urma deliberării, s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra acțiunii de față,
Prin cererea înregistrată sub nr.255/7.04.2008, la Camera de Comerț și Industrie A pentru Curtea de Arbitraj, reclamanta Asociația Obștea Dragoslăveni a solicitat, inițial, pronunțarea unei hotărâri arbitrale prin care să fie obligată pârâta Universal la plata sumei de 132.861,81 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului adus din exploatarea masei lemnoase, determinat conform Contractului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr.1048/14.10.2006, la plata dobânzii legale, până la data achitării integrale a creanței și la plata cheltuielilor arbitrale.
Obiectul cererii a fost precizat de către reclamantă înaintea primului termen de judecată, prin cererea nr.75/17.06.2008, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie A pentru Curtea de Arbitraj cu nr.457/18.06.2008, în sensul că pretinde: 1) obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 132.861,81 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului adus din exploatarea masei lemnoase, determinat conform contractului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr.1048/14.12.2006; 2) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale.
Deși prevederea imperativă a art.7201din Codul d e procedură civilă vizează numai procesele comerciale judiciare și nu litigiile comerciale arbitrale cum este și cel de față, reclamanta a recurs, dar fără un rezultat favorabil, și la procedura încercării de conciliere directă cu pârâta, prealabilă introducerii acțiunii.
În temeiul prevederilor art.11 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții, s-a încercat și pe parcursul procesului arbitral rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, părțile alegând, însă, varianta continuării procesului.
Prin încheierea de ședință din 10.10.2008, tribunalul arbitral a încuviințat, la cererea apărătorului pârâtei, proba cu relații de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, județul A, în vederea pronunțării asupra cererii de suspendare a judecății arbitrale formulată de către aceasta, relații transmise cu adresa nr.484/P/2008 din 30.10.2008.
Prin încheierea de ședință din 21.11.2008, cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art.244(1) pct.2 din Codul d e procedură civilă, a fost respinsă.
Prin încheierea de ședință din 19.12.2008, tribunalul arbitral a mai încuviințat, tot la cererea pârâtei, proba cu interogatoriul luat reclamantei, la care aceasta a răspuns în scris și proba cu verificarea de scripte.
Apărătorul reclamantei a depus la dosar un răspuns la întâmpinarea pârâtei și concluzii scrise, iar apărătorul pârâtei a depus concluzii scrise, toate acestea fiind examinate, coroborate cu pozițiile și susținerile orale ale părților și valorificate de tribunalul arbitral în pronunțarea hotărârii.
Prin hotărârea arbitrală nr.1/13.02.2009, Tribunalul Arbitral al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Aaa dmis cererea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i plătească acesteia suma de 132.861,81 lei reprezentând contravaloarea prejudiciul adus din exploatarea masei lemnoase, determinat conform contractului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr.1048/14.12.2006, suma de 6.937 lei, reprezentând cheltuieli cu taxa arbitrală, precum și suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Între reclamanta-vânzătoare și pârâta-cumpărătoare s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr.1048/14.12.2006. În conformitate cu dispozițiile art.56 din Regulile de procedură ale Curții, temeiul soluționării litigiului este dat de acest contract și de normele de drept aplicabile. Contractul prevede, în sarcina reclamantei, livrarea către pârâtă a unui volum de 1.389 mc. de fag din producția anului 2007, aceasta din urmă obligându-se la plata unui preț total de 100.008 lei, fără TVA (art.1 și art.5).
În baza contractului de mai sus, pârâta a primit de la Ocolul Silvic autorizația nr.272/8.01.2007 de exploatare a masei lemnoase din partida 214 - Hotarului, UP 1, pentru un volum brut de 1.389 mc. corespunzător unui număr de 791 arbori marcați, autorizație cu valabilitate până la data de 31.10.2007. Prin aceeași autorizație au fost delimitate postatele (adică porțiunile de tăiere a pădurii) și termenele de recoltare și colectare a materialului lemnos, stabilindu-se în sarcina pârâtei și răspunderea în cazul nerespectării regulilor de exploatare.
Pârâta a primit autorizația de mediu nr.76/12.03.2007 de la Agenția pentru Protecția Mediului A "numai pentru cantitatea de masă lemnoasă și zona supusă exploatării", prin care s-a stabilit și faptul că este "direct răspunzătoare pentru daunele cauzate fondului forestier".
Predarea-primirea spre exploatare a parchetului de către Ocolul Silvic către pârâtă s-a făcut prin procesul verbal din 10.01.2007, înregistrat cu nr.40/25.01.2007.
Controlul efectuat la data de 24.01.2008 de Ocolul Silvic asupra modului în care pârâta a exploatat parchetul, consemnat în procesul verbal semnat și ștampilat din partea pârâtei, a relevat faptul că "în anul 2008, lucrările s-au efectuat fără a avea autorizație de exploatare", constatându-se "un număr de 466 arbori tăiați proaspăt". În continuarea acestui document, a fost întocmit procesul-verbal de control al exploatării din 24.01.2008, înregistrat la Ocolul Silvic cu nr.51/25.01.2008, la rândul său însușit prin semnătură și ștampilă de către pârâtă, identificându-se în parchetul încredințat acesteia spre gestionare "un număr de 466 arbori tăiați ilegal", "cu un volum de 615,101 mc.", calculat conform nr.OUG85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara pădurilor, față de care s-a calculat un prejudiciu adus reclamantei de 132.286,81 lei. Așadar, nu prețul materialului lemnos exploatat efectiv de către pârâtă constituie obiectul litigiului de față, ci acest prejudiciu, a cărui valoare este considerată de tribunalul arbitral ca fiind corect determinată, după cum reiese din procesul verbal de control "conform art.21 din Contractul de vânzare-cumpărare nr.1048/14.12.2006", respectiv: "615,101x72x3=132.861,81 lei". Volumul de 615,101 mc. al celor 466 arbori tăiați nemarcați din parchetul gestionat de pârâtă este calculat și redat în fișa întocmită de Ocolul Silvic, fiind justificat prin carnetele de inventar al materialului lemnos. Prețul de 72 lei/mc. de material lemnos este corect, fiind cel care se poate deduce din factura fiscală nr.-/30.10.2007 și din art.5 din contractul de vânzare-cumpărare semnat de părțile în litigiu, ele însele convenind în art.21 din acest contract și modalitatea de dezdăunare a reclamantei de către pârâtă pentru tăierea de arbori nemarcați, respectiv prin plata acelui volum "la nivelul de trei ori valoarea de cumpărare a masei lemnoase".
Prejudiciul suferit de reclamantă este confirmat și prin nota de constatare nr.2365/11.03.2008, întocmită de Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare P la sesizarea Inspectoratului de Poliție Câmpulung, în care se arată că, față de inventarul din partida 214 și față de centralizatorul avizelor de expediție întocmit de pârâtă, " Universal a comercializat, pe baza unui număr de 245 avize de însoțire material lemnos, cantitatea de 1.723,15 mc. din specia fag, rezultând faptul că a comercializat în plus față de prevederile (actul de punere în valoare) nr.214 Hotarului cantitatea de 615,10 mc. din specia fag, fără proveniență legală".
Procesul verbal de inventariere întocmit la 11.03.2008, cu acest prilej, în partida 214 predată pârâtei, pe care și întemeiază nota de constatare invocată, este însușit prin semnătură de către și "din partea Universal". Și exploatarea de material lemnos de către pârâtă după expirarea autorizației de exploatare, este dovedită prin procesele verbale de constatare a contravențiilor silvice, întocmite de Ocolul Silvic la datele de 14, 19 și 22.02.2008.
Apărarea pârâtei nu vizează, însă, fondul acestor constatări explicite ale autorităților din domeniul silvic, ci se rezumă doar la negarea calității persoanelor care au semnat și ștampilat în numele său documentele de constatare, de autorizare a exploatării ori de primire a parchetului.
O asemenea apărare a fost înlăturată, reținându-se că actele de natura celor invocate de pârâtă nu impietează asupra contractului în sine și asupra angajamentelor și răspunderilor conținute de acest contract, asumat valabil prin administratorul/reprezentantul său legal. Aceste acte subsidiare, aflate însă în deplină legătură cu operațiunile concrete de executare a contractului (primirea autorizației de exploatare, primirea parchetului etc.), chiar dacă sunt semnate de prepuși ai pârâtei, cărora ea însăși le-a încredințat ștampila proprie, nu sunt de natură să justifice respingerea acțiunii reclamantei, câtă vreme pârâta a beneficiat în mod real de efectele acestor acte, prin exploatarea efectivă a fondului forestier primit, urmată chiar de comercializarea materialului lemnos obținut din această exploatare.
Deși tinde, într-un caz de nerecunoaștere a autorizației de exploatare emisă la 8.01.2007 și semnată/ștampilată de primire de prepusul, pârâta a solicitat la 21.02.2008, prin administratorul, prelungirea aceleiași autorizații, fără a mai pune în discuție calitatea semnatarului.
În aceste condiții, nu s-a putut accepta ca, pe considerentul lipsei calității de administrator a semnatarilor, ori, de exemplu, actele subsecvente contractului, prin care pârâtei i se stabilesc răspunderi, să fie considerate viciate, iar cele pe care înțelege să le invoce în favoarea sa, deși și acestea sunt semnate tot de către alte persoane decât administratorul/reprezentantul, să fie apreciate ca valabile.
În această din urmă situație se află și procesul verbal nr.883/23.11.2007, întocmit de Ocolul Silvic, semnat și ștampilat pentru aceasta tot de și nu de administratorul legal, pe care, în mod eronat, pârâta îl consideră a fi un act de reprimire a parchetului, după încheierea căruia nu ar mai funcționa răspunderea sa pentru gestiunea parchetului și, implicit, pentru prejudiciul adus reclamantei.
În consens și cu poziția exprimată de reclamantă, prin răspunsul dat la întrebările 5 și 6 din interogatoriul luat de pârâtă, tribunalul arbitral a apreciat că acest proces verbal, deși este un formulat comun, utilizabil atât pentru controlul exploatării, cât și pentru reprimirea parchetului, el nu face, în realitate, dovada reprimirii la data de 23.11.2007 a parchetului de către ocolul silvic și, în consecință, nu marchează încetarea, la acea dată, a răspunderii gestionare speciale a pârâtei.
S-a apreciat că acest act a fost întocmit într-o operațiune de control, astfel cum reiese chiar din conținutul său ("La data controlului, am găsit."), fără ca la rubrica "reprimirea parchetului" să se fi completat ceva specific acestei din urmă operațiuni.
La pct.4 și 5 din autorizația de exploatare, se prevede că "parchetul se va exploata în termenele de recoltare și colectare de la 15.01.2007 până la 15.04.2007 și apoi de la 15.09.2007 până la 31.10.2007" și că "reprimirea parchetului se va face la data de 31.10.2007".
Tribunalul arbitral a reținut că, întrucât, nici pentru data de 31.10.2007, dar nici măcar pentru perioadele de restricție la exploatare, nu s-a făcut dovada de reprimire a parchetului de către reclamantă, nu i se poate transfera acesteia nici răspunderea, nici riscul și nici suportarea prejudiciului de 132.861,81 lei, determinat în condițiile contractuale.
Tribunalul arbitral a înlăturat și apărarea pârâtei întemeiată pe rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 8.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung în dosarul penal nr.484/P/2008, prin care se încerca a se demonstra că, deși prejudiciul suferit de reclamantă este real, el nu a fost produs prin fapte de natură infracțională săvârșite de pârâtă ori de prepuși ai acesteia.
Pentru aceleași argumente, pentru care prin încheierea de ședință din 21.11.2008, a fost respinsă solicitarea pârâtei de suspendare a judecății arbitrale până la soluționarea cauzei penale, aprecierea tribunalului arbitral asupra cererii arbitrale s-a întemeiat nu pe consecințele unor pretinse infracțiuni la regimul silvic ale persoanelor enumerate în rezoluția parchetului, ori pe poziția organului de urmărire penală față de acestea, ci pe contractul comercial care face arbitrabil acest litigiu.
Așadar, raportul juridic comercial în funcție de care tribunalul arbitral a analizat și a admis cererea reclamantei a fost generat de acest contract dintre părțile litigante, care, la art.21 au convenit modalitatea prin care reclamanta va fi dezdăunată de către pârâtă, adică din plata volumului de masă lemnoasă lipsă (tăiată în afara marcajului și a autorizațiilor de exploatare) "la nivelul de trei ori valoarea de cumpărare".
Răspunderea pârâtei a fost angajată prin prisma acestei clauze contractuale, dar și potrivit prevederilor art.45(2) din Codul silvic al României (Legea nr.26/1996, în prezent abrogată, dar care era în vigoare în perioada semnării și derulării contractului comercial analizat), în sensul că, "pentru parchetele primite spre exploatare, titularii lor răspund pe toată durata exploatării de la primire până la predare, pentru daunele cauzate fondului forestier".
Este de observat că acest act normativ, care devine premisa legală a răspunderii pârâtei, a fost invocat și de părți în art.29 din contract, în sensul că vine să completeze prevederile contractuale.
Parchetul conținând 791 de arbori marcați, i-a fost predat efectiv pârâtei pentru exploatare, așa cum reiese din Procesul verbal înregistrat cu nr.40/25.01.2007, iar prin acest act pârâta a dobândit calitatea de "gestionar al parchetului", calitate care a devenit premisa de fapt a angajării răspunderii sale față de reclamantă.
Și noul Cod silvic (Legea nr.46/2008) consacră, în art.65(2), chiar dacă în termeni relativ diferiți, același gen de răspundere: "titularii autorizațiilor de exploatare răspund pe toată durata exploatării pentru prejudiciile produse în cuprinsul parchetului și drumurilor forestiere pe care circulă".
Pretinsa autoritate de lucru judecat a rezoluției parchetului de neîncepere/scoatere de sub urmărire penală, invocată de pârâtă în baza art.22(1) din Codul d e procedură penală, nu poate fi luată în considerare în cauza arbitrală de față.
Art.22(1) din Codul d e procedură penală se referă la o eventuală hotărâre definitivă a instanței penale și nicidecum la o rezoluție a parchetului.
Oricum, în speță chiar și rezoluția parchetului, referitoare la fapte de natură penală, săvârșite în spațiul cu regim silvic încredințat spre exploatare pârâtei, se află în stadiul de soluționare a plângerii formulate împotriva sa de către reclamanta de față.
Mai mult, autoritatea de lucru judecat reglementată de textul legal invocat privește doar existența/inexistența faptei penale și vinovăția/nevinovăția persoanelor cercetate penal, fără ca aceasta să poată afecta în vreun fel hotărârea tribunalului arbitral asupra raportului dintre părțile litigiului comercial și asupra răspunderii civile a pârâtei față de reclamantă.
Nu a fost primită nici apărarea pârâtei, în sensul că nu poate fi stabilită răspunderea sa pentru prejudiciul suferit de reclamantă, deoarece nu a fost respectată clauza contractuală de predare eșalonată a parchetului "pe postate" (porțiuni de tăiere a pădurii), ci s-a recurs la predarea integrală, astfel cum reiese din Procesul verbal nr.40/25.01.2007.
Prin art.8 din contract, s-a prevăzut predarea postatelor "pe măsură ce s-a terminat exploatarea celei precedente și s-a achitat rata de plată a acesteia, conform eșalonării din contract".
Acest procedeu de lucru nu a fost însă convenit sub nici o sancțiune contractuală și, cu atât mai mult, nu ar putea fi acceptat ca argument pentru exonerarea pârâtei de suportarea prejudiciului suferit de reclamantă, prin tăierea de arbori nemarcați, prejudiciu determinat în condițiile prevăzute la art.21 din contract.
Din probatoriu a reieșit că parchetul s-a predat întreg și nu împărțit pe postate, dar nu s-a dovedit în nici un fel că pârâta ar fi fost tulburată, din această cauză, prin fapta reclamantei, în exploatarea efectivă a parchetului primit, cu toate că art.8 din contract stabilirea că "exploatarea se face numai după predarea fiecărei postate bine delimitate în teren". Așadar, predarea integrală și nu "pe postate" a parchetului către pârâtă, nu este de natură a limita și nici de a înlătura răspunderea gestionară a acesteia, reglementată la art.21 din contractul părților.
Față de aceste argumente, tribunalul arbitral a admis în întregime capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 132.861,81 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului adus din exploatarea masei lemnoase, determinat conform contractului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr.1048/14.12.2006. Au fost aplicate și dispozițiile art.13(1) din Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale ale Curții, potrivit cărora, taxele și cheltuielile arbitrale se suportă integral de partea care a pierdut litigiul, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate, astfel că, a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de 6.937 lei, reprezentând taxa arbitrală și 1.000 lei onorariu de avocat.
Împotriva hotărârii arbitrale nr.1/13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie A, în termen legal, a formulat acțiune în anulare Universal Rucăr, acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art.364 lit.a, b, f, i Cod procedură civilă.
În motivarea acțiunii în anulare, reclamanta a susținut că hotărârea este nelegală pentru următoarele motive:
- tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale, alăturată întâmpinării și care a fost reluată prin concluziile scrise depuse în vederea pronunțării, cerere prin care se solicita obligarea Obștii Dragoslăveni de a elibera autorizație de exploatare pentru materialul lemnos rămas pe picior, 167 arbori marcați, neexploatați și care constituie obiectul contractului supus controlului judecătoresc;
- nu întreg obiectul cauzei, sub aspectul întinderii prejudiciului, face obiectul convenției arbitrale, aspect invocat la primul termen de judecată, când părțile au fost legal citate, sens în care a solicitat proba cu expertiză tehnică, prin care urma să se identifice dacă arborii precizați de reclamantă se regăsesc în parcela UP I UA 108, ce face obiectul contractului din litigiu și evident al convenției arbitrale, sau se regăsesc în afara parchetului respectiv, prin expertiză dovedindu-se și vechimea cioatelor; reclamanta susține că proba i-a fost respinsă, cu motivarea că tribunalul arbitral a fost investit doar cu verificarea obligațiilor ce revin părților potrivit contractului din litigiu și care face obiectul convenției arbitrale;
- în cursul judecății, a folosit ca probatoriu și rezoluția nr.484/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, care reține că din cei 466 arbori ce fac obiectul acțiunii, un număr de 145 arbori se situează în afara parchetului, deci nu reprezintă un prejudiciu în parcela ce face obiectul contractului din litigiu și drept urmare, nici a convenției arbitrale;
- tribunalul arbitral extinde clauza de la art.21 din contract și asupra prejudiciului din afara parcelei ce face obiectul contractului, deci extinde greșit convenția arbitrală și asupra unui prejudiciu ce nu poate fi interpretat potrivit clauzelor contractuale, ci era supus doar regulilor civile sau penale de drept comun, interpretându-se greșit și dispozițiile art.45 (2) din Codul silvic, potrivit cărora "pentru parchetele primite spre exploatare, titularii răspund pe toată durata exploatării de la primire până la predare, pentru daunele cauzate fondului forestier", fără ca tribunalul arbitral să observe că data săvârșirii prejudiciului se situează ulterior datei de 21.11.2007, când parchetul deținut în exploatare a fost predat Obștii Dragoslăveni și ocolului silvic, prin procesul verbal de reprimire a parchetului, depus la fila 60 din dosar, prejudiciul nefiind însușit de reprezentantul reclamantei și situându-se în afara perioadei în care a deținut paza juridică a parchetului; singurele probe invocate de reclamantă în susținerea acțiunii sunt procesele verbale încheiate la o dată ce excede perioadei de derulare a contractului și nu sunt semnate de reprezentantul societății pârâte ( 78-79).
Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii în anulare, anularea hotărârii arbitrale atacate, iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea în anulare formulată de Universal Rucăr este fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive: a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului; b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante; c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală; d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533; f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitrii; h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire; i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
Din modul de redactare al textului de lege mai sus menționat, rezultă că enumerarea motivelor este limitativă, iar incidența în cauză a uneia sau a unora dintre situațiile la care se referă, trebuie verificată, fără a se face o extindere la cazuri din afara normei juridice enunțate.
Hotărârea arbitrală atacată în speță, încalcă dispoziții imperative ale legii (art.364 pct.i Cod procedură civilă), privind răspunderea civilă, tribunalul arbitral angajând greșit răspunderea contractuală a Universal Rucăr, pentru un prejudiciu ce provine dintr-un delict, ce atrage răspunderea civilă delictuală.
Ambele răspunderi sunt forme ale răspunderii civile, fiind dominate de ideea fundamentală a reparării unui prejudiciu patrimonial prin fapta ilicită și culpabilă a unei persoane, dar între cele două forme de răspundere există unele deosebiri, răspunderea civilă delictuală alcătuind dreptul comun al răspunderii civile, pe câtă vreme, răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator, astfel că, ori de câte ori nu avem de a face cu o răspundere contractuală, obligatoriu se aplică regulile privitoare la răspunderea civilă delictuală.
În speță, tribunalul arbitral angajează răspunderea civilă contractuală a Universal Rucăr, invocând art.21 din contractul încheiat între părți nr.1048/14.12.2006 (filele 4-5 din dosarul arbitral), potrivit căruia, pentru tăierea arborilor nemarcați și prejudicierea nejustificată a acestora, cumpărătorul va plăti volumul respectiv la nivelul de trei ori valoarea de cumpărare a masei lemnoase din partida respectivă, precum și dispozițiile art.45 (2) din Codul silvic (Legea nr.26/1996, în prezent abrogată, dar care era în vigoare în perioada semnării și derulării contractului), conform cărora, pentru parchetele primite spre exploatare, titularii lor răspund pe toată durata exploatării, de la primire până la predare, pentru daunele cauzate fondului forestier, dar nu are în vedere procesul verbal de care s-a prevalat Universal Rucăr, proces verbal încheiat la data de 20.11.2007 și înregistrat sub nr.883/23.11.2007 la Ocolul Silvic, prin care parchetul primit spre exploatare de - Universal SRL Rucăr, a fost reprimit de către Ocolul Silvic, constatându-se că în parchetul respectiv au fost găsiți doar 9 arbori prejudiciați prin lucrările de exploatare, dar aceștia au fost prejudiciați în mod inevitabil, dispunându-se unele măsuri pentru curățarea corespunzătoare a suprafeței exploatate, de resturile de exploatare. Tribunalul arbitral nu a observat că data săvârșirii prejudiciului se situează ulterior datei de 21.11.2007, când parchetul fusese deja predat Obștii Dragoslăveni și ocolului silvic, - Universal SRL Rucăr nemaiavând paza juridică a parchetului. Probele invocate de Obștea Dragoslăveni, în susținerea acțiunii, sunt procesul verbal nr.51/25.01.2008 (fila 8), nota de constatare nr.2365/11.03.2008 (fila 10), procesul verbal de inventariere din 11.03.2009 (fila 58), toate fiind încheiate după data reprimirii parchetului, când reclamanta din acțiunea în anulare nu mai avea paza juridică a acestuia, astfel că nu putea să răspundă material potrivit art.21 din contract (pentru tăierea arborilor nemarcați și prejudicierea nejustificată a acestora), dar nici conform art.45 (2) din Codul silvic (pentru parchetele primite spre exploatare, titularii lor răspund pe toată durata exploatării, de la primire până la predare, pentru daunele cauzate fondului forestier).
De asemenea, tribunalul arbitral nu are în vedere nici rezoluția nr.484/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, din care rezultă că din cei 466 de arbori ce fac obiectul acțiunii, un număr de 145 arbori se situează în afara parchetului ce a făcut obiectul contractului din litigiu.
Prin hotărârea atacată, tribunalul arbitral încalcă dispozițiile imperative ale legii cu privire la răspunderea civilă, înlocuind greșit răspunderea civilă delictuală ce se impunea a fi antrenată în cauză, pentru delictele civile săvârșite în afara parchetului ce a făcut obiectul contractului dintre părți, precum și după expirarea perioadei de timp pentru care a fost încheiat contractul, cu răspunderea civilă contractuală, răspundere ce trebuia angajată numai pentru neîndeplinirea ori pentru îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligații contractuale.
În cazul răspunderii delictuale, obligația încălcată este o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor, respectiv obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, iar în cazul răspunderii contractuale, obligația încălcată este o obligație concretă, stabilită prin contractul încheiat între cele două subiecte ale răspunderii.
Celelalte motive invocate în acțiunea în anulare formulată de - Universal SRL Rucăr, nu pot fi primite, deoarece:
a) - litigiul a fost susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, conform clauzei compromisorii cuprinsă în art.25 din Contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr.1048 din 14.12.2006, contract de care s-a prevalat Obștea Dragoslăveni în formularea acțiunii inițiale;
b) - tribunalul arbitral a soluționat litigiul în baza convenției arbitrale menționată mai sus;
f) - nu poate fi primită nici critica, potrivit căreia tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale formulată de către - Universal SRL Rucăr, deoarece această cerere urmează a fi soluționată de tribunalul arbitral, - Universal SRL Rucăr, formulând cerere de completare a hotărârii, potrivit disp. art.362 (1) Cod procedură civilă (161 din dosarul arbitral).
Față de aceste considerente, urmează să se admită acțiunea în anulare, să se desființeze hotărârea nr.1 din 13.02.2009 a Tribunalului Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă A, iar pe fond, să se respingă acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Potrivit disp. art.274 Cod procedură civilă, Obștea Dragoslăveni va fi obligată să plătească - Universal SRL Rucăr suma de 9481,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând: 2.000 lei onorar avocațial la tribunalul arbitral, 4.000 lei onorar avocațial pentru acțiunea în anulare, 3.481,3 lei taxă timbru pentru acțiunea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta UNIVERSAL, cu sediul în comuna Rucăr, județul A, privind anularea Hotărârii arbitrale nr.1/13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie A, intimată fiind ASOCIAȚIA OBȘTEA DRAGOSLĂVENI, cu sediul în comuna, județul
Desființează hotărârea nr.1 din 13 februarie 2009 Tribunalului Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie A, iar pe fond, respinge acțiunea ASOCIAȚIEI OBȘTEA DRAGOSLĂVENI, ca nefondată.
Obligă Obștea Dragoslăveni să plătească - Universal SRL Rucăr suma de 9.481,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Judecător,
,
Grefier,
Red./05.11.2009
GM//4 ex.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță
