Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 927/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 927/R-COM
Ședința publică din 09 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, judecător
-, judecător
-, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.171,.7,.1.32, județul V, împotriva sentinței nr.995 din 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, -.3,.4,.38, sector 4.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat pentru astăzi, 9 octombrie 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 15 iunie 2009, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA Rm. V, a formulat cerere de ordonanță președințială, prin care a solicitat suspendarea executării hotărârii nr. 2/01.04.2009, prin care s-a decis majorarea capitalului social al SC SA, înscrierea unei mențiuni în acest sens la Registrul Comerțului și publicarea în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, a sentinței care se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este acționar la SC SA și a atacat cu acțiune în nulitatea absolută hotărârea nr. 2/01.04.2009, de majorare a capitalului social al societății, operațiune fondată pe cauză ilicită, cu încălcarea unor drepturi intangibile ale acționarilor minoritari și cu nerespectarea unor hotărâri judecătorești anterioare. Legiuitorul a creat și pus la îndemâna celor interesați un mijloc procesual adecvat - ordonanța președințială - art. 144 din Legea nr. 31/1990, pentru a stopa, cel puțin temporar, executarea unei hotărâri AGA nule sau anulabile. Întrucât legea face trimitere la ordonanța președințială, art. 133 din Legea nr. 31/1990, legiuitorul a înțeles să prezume existența condițiilor de admisibilitate a luării unei măsuri pe cale de ordonanță președințială. Prin această operațiune de majorare se urmărește, în realitate, diminuarea ponderii acționarilor minoritari, prin obligarea la prestații suplimentare nejustificate în scopul de a obține în mod fraudulos sume de bani de la acționari, pentru a putea fi folosiți de acționarul majoritar în alte societăți în care are interes. Este evidentă urgența soluționării prezentei cauze, majorarea inițiată prin hotărârea nr. 2/20.04.2009 are loc intempestiv și nu este justificată de nici o necesitate economică sau juridică, societatea nefiind deloc într-o situație economică precară, care să justifice o majorare de capital de o asemenea anvergură și în consecință, obligarea acționarilor minoritari la prestații suplimentare. Măsura solicitată are caracter vremelnic, operând până la soluționarea irevocabilă a acțiunii principale.
În drept, cererea a fost întemeiază pe disp.art.133 din Legea nr.31/1990
În dovedirea cererii, s-au depus înscrisuri.
La filele 58-63 din dosar, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca fiind lipsită de interes, iar pe fond, ca neîntemeiată.
Pârâta arată că majorarea capitalului social nu prejudiciază drepturile reclamantului, nefiind indicat prejudiciul iminent pe care dorește să-l evite, mai ales în condițiile în care, prin această majorare, reclamantul a avut un câștig semnificativ.
În plus, se menționează că procedura de majorare a capitalului social a fost finalizată la data de 22.08.2008, prin înregistrarea capitalului majorat în evidențele registrului comerțului, acțiunile nou emise fiind achitate de acționarii subscriitori, printre care se numără și reclamantul.
Prin urmare, pârâta solicită admiterea excepției lipsei interesului reclamantului în promovarea cererii de suspendare.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată-fila 61 dosar, nefiind îndeplinite condițiile art.581 Cod procedură civilă. Pârâta susține că dispozițiile art.133 din Legea nr.31/1990 nu instituie o prezumție privitoare la condițiile de încuviințare a unei asemenea suspendări, având în vedere trimiterea legiuitorului la instituția ordonanței președințiale.
De asemenea, se arată că prezumția invocată de reclamantă ar conduce la ideea unei proceduri necontencioase, ori textul art.133 trimite în mod evident la procedura contencioasă.
Referitor la condițiile art.581 Cod procedură civilă, pârâta menționează că nu este vorba de o prejudiciere a intereselor reclamantului, deoarece prin majorarea capitalului social, reclamantul a avut de câștigat, acțiunile sale fiind majorate de la 354.025, la 878.506.
Cu privire la starea incertă a structurii acționariatului invocată de reclamant, pârâta precizează că prima majorare a capitalului social, atacată de reclamant, a fost înregistrată în registrul comerțului la data de 18 iunie 2008, iar suspendarea invocată de reclamant a avut loc după executarea primei hotărâri de majorare.
În plus, succesiunea majorărilor de capital nu conduce la ideea că cea de-a doua majorare este "urmarea" primei majorări, simpla succesiune în timp nefiind suficientă pentru a stabili o legătură de cauzalitate între cele două hotărâri.
În legătură cu prejudicierea acționarilor subscriitori, pârâta arată că în cazul anulării hotărârii, aceștia își vor primi banii înapoi, plus dobânda legală, în conformitate cu legislația în vigoare.
În privința terților despre care face vorbire reclamantul, pârâta precizează că aceștia nu există, atâta timp cât la majorarea capitalului au participat numi acționarii.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile art.581 Cod procedură civilă se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
În final, este invocat caracterul șicanatoriu al prezentei cereri, având în vedere cele peste 60 de cereri de chemare în judecată formulate, dintre care 25 dosare au fost finalizate prin renunțarea la judecată a reclamantului.
Cu privire la celelalte capete de cerere, se solicită respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece înscrierea acestei mențiuni în registrul comerțului nu poate fi dispusă în lipsa unei reglementări legale,Legea nr.31/1990 menționând expres situațiile în care instanța de judecată poate dispune efectuarea anumitor înregistrări în registrul comerțului.
De asemenea, și cel de-al treilea capăt de cerere apare ca inadmisibil, pentru aceleași considerente, prevederile derogatorii fiind de strictă interpretare, prevederile art.132 alin.10 din neputând fi extinse și la speța de față.
În subsidiar, se solicită, în caz de admitere a cererii, limitarea în timp a suspendării, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare, cu plata unei cauțiuni de 20% din valoarea majorării capitalului social.
În ședința publică din data de 07.07.2009, instanța a pus în discuția părții prezente excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare.
Prin sentința nr.995 din 8 iulie 2009, Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâta SC SA. A admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA. Rm. V și a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 2/01.04.2009, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr-. A dispus înscrierea mențiunii în Registrul Comerțului A respins cererea privind publicarea în Monitorul Oficial al României. Pârâta a fost obligată la plata sumei de 1010,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, s-a reținut că una din condițiile pentru promovarea unei cereri de chemare în judecată rezidă în justificarea unui interes legitim. În speță, s-a apreciat că această cerință este îndeplinită, interesul reclamantului rezultând din faptul că are calitatea de acționar al societății pârâte, iar printr-o majorare a capitalului social ar fi prejudiciat, fiind modificată situația acționarilor minoritari, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, s-a reținut că, potrivit disp.art.133 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990 " o dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate." Semnificația reglementării legale a suspendării hotărârii atacate, în condițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, printr-o dispoziție cu caracter special față de reglementarea comună conținută de art. 581 din Codul d e procedură civilă, este aceea că legiuitorul a înțeles să prezume legal urgența luării unei astfel de măsuri atunci când, până la soluționarea acțiunii de drept comun în anulare, efectele actului contestat ar putea produce consecințe ireversibile în desfășurarea activităților societății, sau în modalitatea în care persoana juridică acționează în câmpul vieții civile cu o voință al cărei mecanism de formare sau exercitare este viciat.
Din cuprinsul disp.art.581 pr.civ. rezultă că instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Dispozițiile legale menționate stabilesc două condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, anume: urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge și oat reia condiție, și anume, ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Cele trei condiții trebuie să fie întrunite cumulativ; în speță, aceste condiții sunt îndeplinite, vremelnicia constând în faptul că măsura solicitată este limitată în timp până la soluționarea dosarului de fond nr-, având ca obiect constatare nulitate hotărâre nr.2/01.04.2009, iar urgența rezidă în împrejurarea că prin majorările succesive realizate de către societatea pârâtă, este lezat interesul acționarilor minoritari cum este cazul reclamantului, care deține 24,95% din acțiuni.
De asemenea, s-a reținut că măsura solicitată a se lua, nu conduce la prejudecarea fondului cauzei, întrucât la o simplă analiză a motivelor invocate, se observă că majorarea capitalului social ar putea conduce la înlăturarea acționarilor minoritari, aspect care va fi analizat după administrarea unui probatoriu specific procedurii de drept comun.
În ceea ce privește capătul de cerere legat de înscrierea mențiunii în registrul comerțului, s-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art.7 din Legea nr.26/1990, privind registrul comerțului, potrivit cărora " (1) Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii.
(2) În aceste încheieri și hotărâri, instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului."
Prin urmare, în cauză fiind vorba despre un act înregistrat în registrul comerțului, se va dispune înscrierea mențiunii suspendării executării hotărîrii nr.2 din 01.04.2009, în registrul comerțului.
Capătul de cerere privind publicarea în Monitorul Oficial a fost respins, reținându-se că această obligație este strict reglementată în cazurile prevăzute de dispozițiile Legii nr.31/1990, între care nu se numără și mențiunea suspendării executării unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.
Față de cele menționate și avându-se în vedere disp.art.581 pr.civ, instanța a respins excepția lipsei de interes, a admis în parte acțiunea, a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 2/01.04.2009, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr-, a dispus înscrierea mențiunii în Registrul Comerțului V și a respins cererea privind publicarea în Monitorul Oficial al României.
Conform art.274 pr.civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, cheltuieli constând în onorariu avocat.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC SA Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurenta - pârâtă critică hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive:
- sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.133 din Legea nr.31/1990, instanța de fond ignorând faptul că suspendarea executării unei hotărârii AGA se poate pronunța numai cu îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială reglementată de disp.art.581 Cod pr.civilă, altfel, ar conduce la concluzia că suspendarea intervine prin efectul legii, dar disp.art.133 din Legea nr.31/1990 trimit expres la o procedură contencioasă;
- sentința a fost dată cu încălcarea disp.art.581 Cod pr.civilă, întrucât reclamantul nu a demonstrat nici existența vreunui drept a cărui păstrare s-ar păgubi prin întârziere și nici a vreunei pagube iminente care nu s-ar putea repara sau care ar trebuii prevenită;
- sentința a fost dată cu aplicarea greșită a disp.art.7 din Legea nr.26/1990, întrucât acestea nu prevăd obligația instanțelor de a trimite oficiului registrului comerțului copii legalizate de pe hotărâri irevocabile ce se referă la acte și fapte supuse formalității de menționare în registrul comerțului, ci la hotărâri privind acte și fapte pentru care legea instituie obligația instanței de a dispune menționarea în registru;
- sentința a fost pronunțată cu încălcarea disp.art.133 din Legea nr.31/1990, care dau posibilitatea instanței, în cazul în care încuviințează suspendarea, să oblige reclamantul la plata unei cauțiuni.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.
Recursul formulat de pârâtă nu este fondat, pentru următoarele considerente:
- hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a disp.art.133 din Legea nr.31/1990, deoarece, atunci când legea face trimitere expresă la procedura ordonanței președințiale, urgența se presupune, până la dovada contrarie, care cade în sarcina părții adverse, iar în speță, pârâta nu a răsturnat prezumția urgenței; instituirea prezumției urgenței nu echivalează cu trimiterea la caracterul necontencios al procedurii de suspendare a executării hotărârii AGA, procedura fiind întotdeauna contencioasă, când prin cerere se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, cum este și cazul în speță;
- sentința nu a fost dată cu încălcarea disp.art.581 Cod pr.civilă, deoarece reclamantul a dovedit, așa cum a reținut prima instanță, îndeplinirea cumulativ a condițiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, precum și neprejudicierea fondului dreptului: urgența rezidă în împrejurarea că prin majorările succesive de capital, este lezat interesul acționarilor minoritari, cum este cazul reclamantului, care deține 24,95% din acțiuni; vremelnicia constă în faptul că măsura solicitată este limitată în timp, până la soluționarea dosarului de fond nr-, având ca obiect constatare nulitate hotărâre nr.2/01.04.2009, dar măsura nu prejudecă fondul dreptului, deoarece prejudicierea efectivă a intereselor acționarilor minoritari urmează a se stabili după administrarea probelor în dosarul de fond;
- de asemenea, se reține că sentința a fost dată cu respectarea disp.art.7 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului, potrivit cărora, "nstanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii. În aceste încheieri și hotărâri, instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului";
- nu poate fi primită nici ultima critică, referitoare la cauțiune, stabilirea acesteia fiind la latitudinea instanței de fond, potrivit disp.art.133 (2) din Legea nr.31/1990, astfel că neluarea măsurii respective nu poate fi cenzurată de instanța de recurs.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.171,.7,.32, județul V, împotriva sentinței nr.995 din 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, -.3,.4,.38, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
13.10.2009
Jud. fond
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia
