Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 928/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 928/R-COM
Ședința publică din 09 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, judecător
-, judecător
-, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.171,.7,.32, județul V, împotriva sentinței din 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, cu domiciliul ales la Avocat, în B,-, -.3,.4,.38, sector 4.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 29.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Rm.V, solicitând ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună suspendarea executării deciziei administratorului unic nr.2/16.06.2009, înscrierea acestei mențiuni la Registrul Comerțului și publicarea în Monitorul Oficial al României a sentinței pronunțate.
În motivarea cererii, s-a arătat că este acționar al societății pârâte și a atacat cu acțiune în anulare decizia sus-menționată prin care, în mod nelegal, s-a dispus majorarea capitalului social al societății fiind, în fapt, a treia majorare operată de acesta, având în vedere că celelalte erau suspendate pe cale judecătorească.
Prin această majorare se urmărește, în realitate, diminuarea ponderii acționarilor minoritari și obținerea majorității relative necesară pentru scoaterea din patrimoniul societății a activelor acesteia.
S-a mai susținut admisibilitatea cererii pe îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.133 coroborate cu art.144 din Legea nr.31/1990-R, interesul fiind stoparea, cel puțin temporară, a executării unei hotărâri AGA nule sau anulabile.
Urgența măsurii este justificată prin finalizarea intempestivă a majorării, care nu este determinată, în realitate, de nici o situație economică precară a societății, obligând, astfel, acționarii minoritari la prestații suplimentare.
În ceea ce privește condiția vremelniciei, s-a menționat că operarea suspendării va avea loc până la soluționarea acțiunii în anularea acestei decizii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, prin aceea că majorarea hotărâtă de acționarul majoritar nu-l prejudiciază, dimpotrivă, are un câștig semnificativ.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr.1006/18.08.2009 - a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, a admis în parte cererea reclamantului, dispunând suspendarea până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr-, a dispus înscrierea mențiunii la Registrul Comerțului V și a respins cererea de publicare la Monitorul Oficial, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 3.010,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția invocată de pârâtă, că una dintre condițiile pentru promovarea unei cereri de chemare în judecată este justificarea unui interes legitim.
În speță, s-a apreciat că această cerință este îndeplinită, interesul reclamantului rezultând din faptul că are calitatea de acționar al societății pârâte, iar printr-o majorare a capitalului social ar fi prejudiciat, fiind modificată situația acționarilor minoritari.
În ceea ce privește cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța de fond, a reținut că potrivit disp.art.133 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990 "odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate." Semnificația reglementării legale a suspendării hotărârii atacate în condițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, printr-o dispoziție cu caracter special față de reglementarea comună conținută de art. 581 din Codul d e procedură civilă este aceea că legiuitorul a înțeles să prezume legal simpla urgență a luării unei astfel de măsuri atunci când, până la soluționarea acțiunii de drept comun în anulare, producerea efectelor actului contestat ar putea avea consecințe ireversibile în desfășurarea activităților societății sau în modalitatea în care persoana juridică acționează în câmpul vieții civile cu o voință al cărei mecanism de formare sau exercitare este viciat.
Din cuprinsul disp.art.581 pr.civ. rezultă că instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Dispozițiile legale menționate stabilesc două condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge și oat reia condiție, și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Cele trei condiții trebuie să fie întrunite cumulativ, în speță aceste condiții fiind îndeplinite, vremelnicia constând în faptul că măsura solicitată este limitată în timp până la soluționarea dosarului de fond nr- având ca obiect constatare nulitate decizie administrator unic nr.2/16.06.2009, dosar înregistrat și repartizat în programul Ecris al instanței, iar urgența rezidă în împrejurarea că prin majorările succesive realizate de către societatea pârâtă este lezat interesul acționarilor minoritari cum este cazul reclamantului care deține 24,95% din acțiuni.
De asemenea, măsura solicitată a se lua nu conduce la prejudecarea fondului cauzei, întrucât la o simplă analiză a motivelor invocate se observă că majorarea capitalului social ar putea conduce la înlăturarea acționarilor minoritari, aspect care va fi analizat după administrarea unui probatoriu specific procedurii de drept comun.
În ceea ce privește capătul de cerere legat de înscrierea mențiunii în registrul comerțului, în speță s-a apreciat ca incidente dispozițiile art.7 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului, potrivit cărora " (1) Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii.
(2) În aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului."
Prin urmare, în cauză fiind vorba despre un act înregistrat în registrul comerțului, s-a dispus înscrierea mențiunii suspendării executării deciziei administratorului unic nr.2/16.06.2009 în registrul comerțului.
Capătul de cerere privind publicarea în Monitorul Oficial a fost respins, această obligație fiind expres prevăzută în cazurile reglementate de dispozițiile Legii nr.31/1990, între care nu se numără și mențiunea suspendării executării unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.
Împotriva acestei sentințe, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că:
1) - sentința este dată cu încălcarea dispozițiilor art.144 alin.3 din Legea nr.31/1990 - prin aceea că decizia a cărei suspendare se solicită nu poate fi atacată cu acțiune în anulare și, ca atare, nici nu poate fi suspendată pe calea ordonanței președințiale;
Dispoziția de mai sus are un caracter excepțional și nu poate fi extinsă prin analogie, ci aplicată numai la cazurile expres prevăzute de text, respectiv mutarea sediului societății sau schimbarea obiectului de activitate. În celelalte cazuri, cenzurarea hotărârii administratorului unic se face doar de adunarea generală, în virtutea atribuțiilor sale de control al activității și gestiunii administratorilor.
2) - nu s-a avut în vedere că această decizie a și fost executată, fiind înregistrată în evidențele Registrului Comerțului V din 23.06.2009, producându-și efectele și lipsind de interes cererea reclamantului;
3) - în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, fiind confundate condițiile de încuviințare a cererii de ordonanță cu cele de introducere a cererii de suspendare;
Astfel, s-ar admite că procedura de suspendare a unei hotărâri AGA ar fi o procedură necontencioasă, suspendarea intervenind prin efectul legii, la simpla introducere a acțiunii în anulare, ceea ce nu poate fi acceptat.
4) - nu s-a demonstrat ce drept a cărui păstrare s-ar păgubi prin întârziere ori s-ar pierde.
Cauzele despre care face vorbire reclamantul în cerere au fost deja soluționate în primă instanță și se află în faza căilor de atac.
Instanța de fond nu a dispus obligarea reclamantului la plata unei cauțiuni, având în vedere șirul nesfârșit de litigii în care societățile din grupul său sunt antrenate.
5) - sentința pronunțată încalcă și dispozițiile art.7 din Legea nr.26/1990, întrucât nu se prevede obligativitatea pentru instanță de a trimite la Oficiul Registrului Comerțului copii legalizate ale hotărârii irevocabile pentru a fi menționate, ci la hotărârea privitoare la acte și fapte de comerț pentru care legea instituie expres obligativitatea menționării în registru.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de ordonanță președințială.
Examinând criticile aduse sentinței pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, prima critică, vizând inadmisibilitatea cererii, pe considerentul că deciziile consiliului de administrație nu pot fi atacate cu acțiune în anulare, ca atare, nici suspendate, deoarece art.114 din Legea nr.31/1990-R are incidență numai în cazul cererilor privind hotărârile adunării generale, este apreciată ca nejustificată, în raport de modificările aduse actului normativ ce reglementează activitatea societăților comerciale.
Prin urmare, o prevedere importantă nou introdusă (în Lg.31/90) prin Legea nr.161/2003, o constituie și posibilitatea de a se formula acțiune în anularea deciziilor administratorilor prin care aceștia modifică actele constitutive, în situația în care adunarea generală le-a delegat o astfel de atribuție, conform art.114 alin.1 din lege, cazul în speță.
Potrivit art.114 alin.2 nou introdus, acțiunea în nulitatea deciziei administratorului se soluționează în conformitate cu art.131, respectiv în aceleași condiții cu acțiunea în nulitatea hotărârii adunării generale.
Prin aceasta a fost clarificată problema asupra căreia doctrina a fost controversată în sensul susceptibilității atacării sau nu cu acțiune în anulare a acestor decizii.
Odată cu acțiunea în anulare, va putea fi formulată, pe calea ordonanței președințiale, o cerere de suspendare a executării deciziei, în condițiile art.132, prevederi necunoscute, însă, de către recurentă, la momentul formulării prezentei critici.
Referitor la cea de-a doua critică, motivată pe lipsa de interes a intimatului-reclamant, se reține că interesul acestuia rezidă din calitatea sa de acționar al societății pârâte, al cărei capital social a suferit o modificare printr-o decizie apreciată nejustificată de către o parte din acționari.
Efectele acestei hotărâri nu constau în îndeplinirea formalităților de publicitate a acesteia, știind că față de acționari hotărârile devin executorii chiar de la adoptarea lor, apreciindu-se că au aparență de legalitate, ci în transformarea capitalului social ce determină schimbarea valorii sale, a structurii și chiar a acționarilor. Suspendarea efectelor este cu caracter temporar, până la soluționarea acțiunii și stabilirea legalității adoptării acestei decizii, ca atare, solicitarea nu poate fi considerată ca fiind lipsită de interes ori obiect.
Nici cea de-a treia critică nu poate fi primită, deoarece în cazul suspendării executării deciziei până la soluționarea acțiunii în anulare, prin modificarea adusă art.132 alin.1) din Legea nr.31/1990-R se lămurește calea procedurală în care se soluționează cererea, respectiv procedura ordonanței președințiale. Singura derogare de la dreptul comun privește termenul de formulare a recursului, care este de 5 zile de la pronunțare fără a face distincție între soluționarea cererii cu sau fără citarea părților. Trimiterea pe care legea specială o face, în mod expres, denotă intenția legiuitorului de a supune această cerere condițiilor speciale cumulative de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv neprejudecare fond, urgență și vremelnicie, corect apreciate de către instanța de fond ca îndeplinite în prezenta cauză.
Faptul că pe rolul instanțelor judecătorești există și alte litigii între cele două părți nu poate conduce la refuzul soluționării acestei cereri ori la pronunțarea unei hotărâri de respingere, pe acest considerent, nefiind întrunite condițiile art.163 Cod pr.civilă, coroborat cu art.1201 Cod civil.
În ceea ce privește susținerea legată de omisiunea instanței de a-l obliga pe reclamant la plata unei cauțiuni, textul art.133 alin.2 din Legea nr.31/1990-R, nu instituie obligativitatea plății ei ci doar ca o facultate, astfel că nu se constată o încălcare a textului sub acest aspect.
În sfârșit, nici ultima critică nu este îndreptățită, întrucât reglementarea legală în materie, prevede obligativitatea menționării hotărârii pronunțate în Registrul Comerțului, în vederea asigurării opozabilității față de toți acționarii.
Față de considerentele expuse, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.31/1990-R, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DEICDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.171,.7,.32, județul V, împotriva sentinței nr.1006 din 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, cu domiciliul ales la Avocat, în B,-, -.3,.4,.38, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.IB/16.10.2009
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia
