Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 174/
Ședința publică din 22 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr. 3722/C din 21 noiembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 3722/C/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta
S-a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța că prin Hotărârea arbitrală nr.12/29.05.2007 s-a admis, astfel cum a fost formulată, acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie B sub nr.17 din data de 5.01.2007, formulată de reclamanta - - împotriva pârâtei - - și în consecință s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 43.680 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,15% pe zi conform art.14 din Contractul de antrepriză nr.257/2002 pentru perioada februarie 2004 - iulie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Arbitral a reținut că între părți s-a încheiat Contractul de antrepriză nr.275/19.03.2002 cu privire la executarea de către - - în favoarea - SRL a lucrărilor descrise la art.1.
În cuprinsul contractului părțile au stipulat clauze referitoare la termenul de execuție și finalizare a lucrărilor (30 august 2002), penalități de 0,15% pe fiecare zi de întârziere în cazul neexecutării la termen a lucrărilor (art.14), precum și clauza compromisorie (art.21).
Deși termenul de executare al lucrărilor a fost stabilit la data de 30.08.2002 - - nu a finalizat lucrările contractate deși a fost notificată prin adresa nr.210/16.09.2003, astfel încât nu s-au putut încheia nici procesele verbale de recepție conform art.15 din contract.
Prin adresa nr.373/19.03.2003 - - a recunoscut că mai existau lucrări rămase de executat conform contractului, astfel încât susținerea acesteia în sensul că raporturile contractuale între părți au încetat la data de 30 august 2002 nu poate fi susținută. Aceasta cu atât mai mult cu cât lucrările contractate nu au fost executate de către - - și prin urmare nu s-au putut încheia procese verbale de recepție a lucrărilor.
Este nerelevant faptul că - SRL a încheiat un alt contract de antrepriză pentru terminarea lucrărilor neexecutate, deși se susține că noul antreprenor a executat cu totul alte lucrări decât cele ce trebuiau executate de - -, întrucât contractarea unor lucrări cu un antreprenor nu conduce eo ipso la rezilierea unui alt contract încheiat cu un alt antreprenor.
Tribunalul Arbitral a constatat că obligațiile contractuale între părți trebuiau executate până la data de 30.08.2002 și că, prin neexecutarea lucrărilor contractate și neîncheierea proceselor verbale de recepție, obligațiile antreprenorului nu pot fi considerate executate și nici contractul de antrepriză desființat. Ca urmare, contractul de antrepriză fiind în vigoare și în prezent constituie temei valabil pentru plata penalităților de întârziere în conformitate cu art.14.
Potrivit art.364 lit.h și i Cod procedură civilă hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare când dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire și când hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
Hotărârea arbitrală comunicată părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive, singurele temeiuri care pot duce la desființarea ei fiind cele limitativ prevăzute de art.364 Cod procedură civilă.
Acțiunea în anulare este concepută de lege a fi o cale de atac și nu o acțiune propriu-zisă de soluționare a litigiului dintre părți.
Motivul invocat de reclamantă și reglementat de art.364 lit.h Cod procedură civilă este neîntemeiat, dispozițiile hotărârii arbitrale putând fi aduse la îndeplinire fără nici un impediment. Faptul că pârâta a fost obligată prin Sentința civilă nr.1523/23.02.2007 a Judecătoriei Brașov să achite reclamantei suma de 66.126 lei reprezentând contravaloare lucrări executate și neachitate și penalități de întârziere nu împiedică în nici un fel executarea hotărârii arbitrale prin care - - a fost obligată la plata penalităților de întârziere pentru neexecutarea lucrărilor în termenul stabilit. În situația în care părțile devin atât creditor cât și debitor poate interveni compensarea celor două obligații până la concurența celei mai mici dintre ele.
Motivul invocat de reclamantă și reglementat de art.364 lit.i Cod procedură civilă este de asemenea neîntemeiat întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Arbitral nu încalcă nici ordinea publică și nici vreo dispoziție legală imperativă, ci doar interpretează voința părților exprimată în Contractul de antrepriză nr.275/2002 astfel cum s-a solicitat prin acțiunea arbitrală.
Conform art.969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.970 Cod civil convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
Din principiul astfel cum este exprimat în art.969 Cod civil se desprind două idei: 1. obligativitatea contractului legal încheiat, de la care părțile nu se pot sustrage și 2. obligativitatea privește în primul rând părțile contractante; cu alte cuvinte, relativitatea efectelor contractului.
Principiul relativității efectelor contractului dă expresie ideii potrivit căreia actul juridic încheiat între anumite persoane nu poate nici să vatămă și nici să profite altor persoane.
Art.970 Cod civil conține reguli de interpretare a contractelor stabilind că această operațiune trebuie să se pornească de la împrejurarea că actul încheiat poate să aibă, pe lângă efectele expres arătate de părți și alte efecte ce țin de natura însăși a contractului.
Se constată așadar că dispozițiile art.969 și art.970 Cod civil nu reprezintă prevederi legale imperative în sensul art.364 lit.i Cod procedură civilă, prin interpretarea voinței părților de către Tribunalul Arbitral în cuprinsul hotărârii arbitrale a cărei anulare se solicită neîncălcându-se prevederi legale imperative, ordinea publică ori bunele moravuri.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta B, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii în anulare și respingerii acțiunii reclamantei, din dosarul arbitral nr. 30A/2006.
În expunerea motivelor de recurs se arată că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind aplicabil art. 304 pct. 7, fiind pronunțată cu încălcarea legii și chiar aplicarea greșită a legii, fiind aplicabil art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de recurs se arată că rațiunea tribunalului conform căruia hotărârea arbitrală nu încalcă vreo dispoziție legală imperativă ci doar interpretează voința părților exprimată în contractul de antrepriză nr. 275/2002 este străină de natura pricinii. Aceasta, întrucât, s-a considerat că contractul de antrepriză nr. 275/19.03.2002 este în vigoare, pretențiile reprezentând penalitate de întârziere fiind justificate.
Totodată, s-au încălcat art. 358 Cod procedură civilă și art. 1169 Cod civil respectiv art. 360 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu s-au dovedit faptele pe care se întemeiază pretenția și soluționarea litigiului nu s-a făcut în temeiul contractului principal și-a normelor de drept aplicabile.
În continuare se arată că greșit a apreciat Tribunalul că art. 970 Cod civil conține reguli de interpretare a contractelor în realitate regulile fiind prevăzute de art. 977 și urm. Cod civil.
Astfel, din prisma art. 970 Cod civil trebuie analizat contractul de antrepriză nr. 275/2002 ori, Tribunalul n-a analizat alin. 2 art. 13 din contract, și sentința civilă nr. 1523/23.02.2007 a Judecătoriei Brașov față de care ar fi rezultat că obligațiile asumate de B n-au fost îndeplinite. De asemenea, nu s-a reținut că, la 13.08.2003, B mai avea de efectuat doar scara principală sediu, precum și faptul că ofertele de lucrări în baza cărora s-a încheiat contractul de antrepriză nu se refereau la scara principală de acces în sediu și astfel, pretențiile reclamantei erau nefondate.
Se continuă în sensul că, greșit s-a apreciat că nu există proces-verbal de recepție a lucrărilor executate când la baza eliberării certificatului de urbanism nr. 89/8.09.2004 stă procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
Se mai relevă că, Tribunalul Arbitral, nerespectând art. 969 și 970 Cod civil a nesocotit art. 11 din contractul de antrepriză întrucât contractul s-a reziliat la 12.09.2003, întrucât nu a achitat ultimele situații de lucrări.
Astfel greșit s-a reținut existența contractului și aplicarea art. 14 din contract, respectiv acordarea de penalități pentru perioada februarie 2004 - iulie 2004.
Totodată, s-au încălcat prevederile imperative și atunci când s-a reținut că penalitățile au fost bine calculate. Astfel, penalitățile s-au calculat la valoarea contractului de 160.000 lei, omițându-se că s-au executat lucrări suplimentare de 33.362 lei. Pe cale de consecință, s-au nesocotit art. 35810Cod procedură civilă și art. 1169 Cod civil, și art. 360 Cod procedură civilă ce stipulează că soluționarea litigiului trebuie să se facă în termenul contractului principal.
În fine, motivarea instanței de fond se bazează pe considerente străine de natura pricinii, fiind contrară prevederilor legale. În acest sens, se invocă hotărârea arbitrală nr. 37/12.12.2007 a Tribunalului Arbitral din cadrul Camerei de Comerț și Industrie B, și prin care s- respins acțiunea pentru plata sumei de 116.880 lei conform art. 14 din același contract pentru perioada august 2004 - noiembrie 2005.
Sub aspectul aplicabilității art. 364 lit.h Cod procedură civilă, se arată că greșit s-a apreciat că dispozitivul hotărârii arbitrale se poate executa. Aceasta întrucât apare paradoxal că, deși recurenta n-a fost plătită pentru lucrările de construcție este obligată la plata penalităților de întârziere pentru o lucrare pe care n-ar fi efectuat- Pe de altă parte, nu a fost plătită pentru lucrările efectuate, și astfel cererea reclamantei de-a solicita penalități de întârziere apare ca fiind de rea-credință.
În plus, Hotărârea nr. 37/12.12.2007 reține că penalitățile de întârziere sunt nedovedite și nejustificate, astfel că dispozitivul hotărârii arbitrale nr. 12/29.05.2007 nu se pot aduce la îndeplinire.
În drept art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este neîntemeiat.
Față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca neîntemeiată excepția tardivității, întrucât comunicarea sentinței a operat la 230/2008, iar declararea recursului s-a făcut la 6.02.2008 cu respectarea termenului de 15 zile stipulat de art. 301 Cod procedură civilă.
Sub aspectul fondului, motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă privitor la aplicabilitatea art. 364 lit.i Cod procedură civilă nu se susține.
Aceasta întrucât, criticile privind interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. 2 din contractul de antrepriză nr. -, ale art. 11 din legea părților, respectiv a datei de la care a operat rezilierea existentă ori inexistentă procesului-verbal de recepție a lucrărilor, și-n fine calculul corect ori incorect al penalităților datorate de B, sunt aspecte ce vizează fondul pricinii, respectiv capacitatea și modul de interpretare a clauzelor contractuale cu alte cuvinte o greșeală de judecată a arbitrilor, altele decât cele limitativ enunțate la art. 364 Cod procedură civilă.
Ori, corect, a apreciat tribunalul că, acțiunea în anulare este o cale de atac și nu o acțiune propriu-zisă de soluționare a litigiului reinterpretarea clauzelor contractuale purtând forma obiectul controlului instanței judecătorești, doar dacă s-ar admite mai întâi acțiunea și apoi s-ar pronunța pe fond, conform art. 366 alin. 1 teza II Cod procedură civilă.
Ori, pornind de la rațiunea că relațiile contractuale dintre părți sunt guvernate de principiul libertății de voință, corect s-a apreciat că faptul în sine de-a interpreta clauzele contractuale, pe baza elementelor stabilite de către părți în contract nu constituie o încălcare a legii în sensul art. 364 lit.i Cod procedură civilă.
Astfel, motivarea instanței nu e străină de natura pricinii și nici nu e dată cu încălcarea art. 969, 970, 1169 Cod civil respectiv ale art. 35810Cod procedură civilă, art. 360 alin. 1 Cod procedură civilă.
Aceasta întrucât, în accepțiunea legiuitorului soluționarea litigiului la tribunalul arbitral constituie o judecată în fond, iar acțiunea în anulare, o cale de atac, și nu o reexaminare cu caracter devolutiv.
În ceea ce privește greșita aplicare a legii ori motivarea străină de natura pricinii raportat la aplicabilitatea art. 364 lit.h Cod procedură civilă nu se susține.
Astfel, criticile privitoare la legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 1523/23.02.2007, exced prezentului cadru procesual. Se susține rațiunile tribunalului ce-a apreciat că existența a două titluri executorii, respectiv stabilirea calității de debitor a Bp rin Hotărârea Arbitrală nr. 12/29.05.2007, având totodată, calitatea de creditor, prin sentința civilă nr. 1523/23.02.2007 a Judecătoriei Brașov nu face inaplicabile dispozițiile hotărârii Tribunalului Arbitral. Ori, dubla calitate de debitor și creditor a părților justifică compensarea, conform art. 1143 și 1144 Cod civil, dispozițiile hotărârii arbitrale putând fi aduse la îndeplinire.
În fine rațiunile Hotărârii arbitrale nr. 37/12.12.2007, nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual, ce privește-/29.05.2007.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, Curtea conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul reclamantei B formulat împotriva sentinței civile nr. 3722/21.11.2007, pronunțat de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr- pe care o va menține ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta exa. B împotriva sentinței civile nr. 3722/21.11.2007, pronunță de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./21.05.2008
Dact./22.05.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
