Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 371/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.332R
Ședința publică de la 18.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr.15161/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 935,5 RON, respectiv ordinul de plată nr.25/17.03.2008 emis de Bank și timbru judiciar în valoare de 5 RON.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii de recurs în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție, conform dovezilor consemnate la dosar de către recurenta-reclamantă prin avocat.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, învederează că solicită suspendarea cauzei în temeiul disp. art.244 pct.1 pr.civ. cerere formulată și susținută și în fața primei instanțe, întrucât pe rolul Judecătoriei Iași se află înregistrată o acțiune prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de antrepriză care a format obiectul sentinței arbitrale. În dovedirea susținerilor sale depune la dosar citația emisă în dosarul nr- al Judecătoriei Iași și un exemplar al acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de antrepriză.
Curtea, urmează a se pronunța asupra cererii de suspendare odată cu soluționarea cererii de recurs, sens în care acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, învederează că nu le-a fost comunicată soluția asupra cererii de suspendare a cauzei. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru considerentele expuse în motivele de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința arbitrală nr.264/11.12.2006 pronunțată în dosarul nr.488/2005 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâtei -, și a respins excepția neexecutării contractului invocată de aceasta din urmă.
În consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 28.127 lei contravaloare lucrări efectuate și neachitate și suma de 6.863 lei penalități de întârziere pe perioada 3.03.2005 - 3.11.2006.
A obligat pârâta și la plata de penalități de întârziere în continuare de la data pronunțării sentinței și până la achitarea debitului.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli arbitrale suma de 7.321 lei taxă arbitrală aferentă cuantumului la care a fost admisă acțiunea, 5.461,39 lei onorariu de avocat și 217.82 lei, cheltuieli de deplasare.
Pentru a hotărî astfel, instanța arbitrală a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, respectiv art.969 Cod civil, art.992 și art.993 Cod civil, reținând în esență că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză cu nr.1814/16.12.2004, în baza căruia reclamanta a executat lucrări de construcții, instalații electrice și mobilier comercial în valoare totală de 47.097 RON.
Instanța arbitrală a mai reținut că din valoarea totală lucrărilor la data de 3.03.2005, pârâta achitase suma de 18.970 (RON), rămânând un rest de plată de 28.127 lei pentru această sumă penalitățile de întârziere datorate, conform capitolului 1.X/H din contract, fiind în sumă de 6.863 lei pentru perioada 3.03.2005 - 3.11.2006.
Instanța arbitrală a apreciat că nu pot fi luate în considerare susținerile pârâtei și obiecțiunile la expertiză, prin care a fost invocată excepția de neexecutare a contractului, reținând că lucrările efectuate de reclamantă există în materialitatea lor, fiind dovedite cu situațiile de lucrări și constatările făcute de expertul tehnic, dar și cu raportul de evaluare depus de pârâtă la dosar precum și achitarea parțială a contravalorii lucrărilor.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța arbitrală a reținut că pârâta după predarea situației de lucrări avea obligația ca împreună cu reclamanta să stabilească data recepției.
Astfel, prin plata parțială a contravalorii lucrărilor la data de 3.03.2005 pârâta s-a pus în întârziere și de la data respectivă datorează penalități prevăzute în contract.
Instanța arbitrală a mai reținut că pârâta nu poate fi obligată la plata de dobânzi deoarece prin convenția părților a fost stabilită pentru neplata la termen o singură sancțiune și anume penalități de întârziere.
Împotriva acestei sentințe - a formulat acțiune în anulare pentru motivele prevăzute de art.364 lit.e, f, g și i din Codul d e procedură civilă, solicitând admiterea acțiunii în anulare și anularea sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea acțiunii în anulare reclamanta - a invocat următoarele:
1.Sentința arbitrală a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art.353 indice 3, respectiv termenul de C mult 5 luni, acțiunea fiind înregistrată la Curtea de Arbitraj sub nr.1262/12.12.2005 și a fost soluționată la data de 11.12.2006.
2.Instanța de arbitraj nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor pe care le-a invocat, respectiv excepția tardivității precizărilor și nici cu privire la lipsa timbrajului.
3.Respingerea excepției de neexecutare contractului a fost motivată de instanța arbitrală prin invocarea dispozițiilor art.993 Cod civil, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, depășind astfel limitele cadrului procesual al cauzei cu a cărei judecare fost investită, încălcând principiul disponibilității.
Pe fondul cauzei, reclamanta a invocat că pretențiile solicitate sunt nefondate, sumele pretinse fiind exagerat de mari în raport cu lucrările efectiv realizate.
Reclamanta a mai arătat că a fost obligată la plata unor penalități de întârziere calculate la întreaga sumă care reprezintă suma dintre preț neachitat conform contractului și restul de plată la factura Seria - - nr.-/16.12.2004.
Astfel, prin încălcarea dispozițiilor legale tribunalul arbitral a acordat ceea ce nu s-a cerut (penalități la plata diferenței derivând din contravaloarea acestei facturi).
Mai mult, penalitățile de întârziere au fost acordate pentru suma de bani care nu a devenit scadentă, potrivit contractului de antrepriză.
Acțiunea în anulare fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția Comercială - contencios Administrativ sub nr-.
Prin sentința comercială nr.850/25.04.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Iași - Comercial și Contencios Administrativ a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 21.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă constatând că litigiul este de natură comercială a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare Secției a VI-a Comercială a Tribunalului București.
Pe rolul Secției a VI-a Comercială a Tribunalului București cauza a fost înregistrată sub nr.34019/2007.
Prin sentința comercială nr.15161/17.12.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea formulată de reclamanta -, ca nefondată, apreciind că nu sunt incidente motivele de desființare prevăzute de art.364 Cod pr.civ.
Astfel, tribunalul a reținut că, la termenul din 25.06.2006, ambele părți au declarat că sunt de acord cu prelungirea termenului de soluționare a litigiului, situație în care nu sunt întrunite condițiile art.364 lit.e Cod pr.civ.
În ceea ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art.364 lit.f Cod pr.civ. tribunalul a reținut că acțiunea modificatoare și completatoare a fost depusă de intimată la termenul din 25.05.2006, dată la care - nu a avut nici o obiecție.
Mai mult, în opinia tribunalului, aceasta a fost prima zi de înfățișare, fiind respectate dispozițiile art.132 Cod pr.civ. neinvocându-se tardivitatea cererii completatoare nici la termenul din 14.06.2006 și nici la termenul din 25.05.2005.
Tribunalul a mai reținut că instanța arbitrală s-a pronunțat asupra timbrajului și a dispus completarea taxei de timbru, reclamanta conformându-se acestei dispoziții.
A mai reținut că tribunalul arbitral a verificat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale și a analizat apărările pârâtei, inclusiv excepția de neexecutare a contractului.
În ceea ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art.364 lit.i Cod pr.civ. tribunalul a reținut că instanța arbitrală soluționând cauza, potrivit propriei convingeri, în baza probelor adminJ. nu a adus atingere bunelor moravuri, ordinii publice sau dispozițiilor imperative.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, - a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civ. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca fiind lovită de nulitate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului recurenta a invocat următoarele:
-Nelegalitatea sentinței sub aspectul încălcării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
În susținerea acestui motiv recurenta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut cauza spre soluționare la termenul din data de 10.12.2007, în lipsa părților, cu toate că nici una din părți nu au solicitat judecata în lipsă.
Recurenta a mai arătat că, în această situație, instanța trebuia să facă aplicarea art.242 alin.1 și 2.pr.civ. și să suspende judecata cauzei.
-Încălcarea dreptului la apărare s-a făcut prin faptul că instanța de fond nu a admis cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul său pentru termenul din 10.12.2007 care nu s-a putut prezenta din motive obiective, dovedite cu înscrisurile depuse.
-Instanța de fond a încălcat în mod flagrant regulile de procedură prevăzute la art.244 alin.1 Cod pr.civ.
În susținerea acestui motiv, recurenta a arătat în esență că, la penultimul termen de judecată, a formulat o cerere de suspendare a judecății cauzei, în baza art.244 alin.1 pct.1 pr.civ. cerere asupra căreia instanța a rămas în pronunțare fără a dispune apoi comunicarea încheierii pronunțate, încheiere susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Astfel, a fost privată de o cale de atac, iar de acordarea termenului de judecată a aflat pur și simplu întâmplător de pe site-ul Tribunalului București.
De asemenea, recurenta, în motivarea recursului, a reluat apoi și motivele invocate prin acțiunea în anulare, întemeiate pe dispozițiile art.364 lit.e, f, g, și i din Codul d e procedură civilă.
La termenul de azi, recurenta a solicitat suspendarea cauzei în temeiul disp. art.244 pct.1 Cod pr.civ. cu motivarea că pe rolul Judecătoriei Iași se află înregistrată o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de antrepriză care a format obiectul sentinței arbitrale, Curtea reținând cauza în pronunțare atât pe această cerere cât și pe fondul recursului.
Examinând cererea de suspendare a judecății cauzei, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.244 pct.1 Cod pr.civ. în raport de obiectul litigiului - acțiune în anulare a sentinței arbitrale în condițiile reglementate prin art.364 Cod pr.civ. astfel că va respinge cererea ca neîntemeiată.
Examinând recursul în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este întemeiat din perspectiva criticilor de la primul motiv de recurs.
Astfel, din actele și lucrările dosarului Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială cu nr- rezultă că, la termenul din 10.12.2007, instanța de judecată a reținut cauza în pronunțare, în lipsa părților, deși, nici una din părți nu solicitase judecarea cauzei în lipsă.
În aceste condiții, instanța era obligată să facă aplicarea dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 pr.civ. și să suspende judecata cauzei, norma juridică cuprinsă în aceste dispoziții fiind imperativă.
Ca atare, neprocedând în acest fel hotărârea pronunțată este lovită de nulitate, conform art.105 alin.2 Cod pr.civ. instanța încălcând atât principiul dreptului la apărare cât și principiul contradictorialității, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civ.
În considerarea celor arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1, 2 și 3 Cod pr.civ. coroborat cu art.304 pct.5 Cod pr.civ. va admite recursul, va casa sentința comercială atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare, apreciind că față de admiterea recursului în raport de primul motiv este de prisos analizarea celorlalte critici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge cererea privind suspendarea judecății conform prevederilor art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civ. ca neîntemeiată.
Admite recursul formulat de recurenta - împotriva sentinței comerciale nr.15161/17.12.2007 pronunțată de Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 02.04.2008
Tehnored.- 07.04.2008
2 ex.
Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
