Rezoluțiune contract. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.148
Ședința publică de la 20 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.14786/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării intimatei la plata sumei de 1.206,20 lei reprezentând daune moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1997, 20.900 fonduri de restructurare acordate SC SA și la plata daunelor interese în sumă de 2.652.351 lei reprezentând prejudiciul provocat ca urmare a desființării contractului de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.14786/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâta și a dispus rezoluțiunea contractului încheiat între părți nr. TR/0009/26.02.1999, modificat prin actul adițional nr.1/15.02.2000, respingând ca nefondate capetele de cerere având ca obiect plata daunelor interese de 1.206,20 lei reprezentând dobânzi pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1997, plata sumei de 20.900 lei reprezentând fonduri de restructurare și plata daunelor interese reprezentând prejudiciu provocat AVAS ca urmare a desființării contractului de privatizare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.740/11.06.2001 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost obligată să plătească către AVAS suma de 1.216,0064 lei reprezentând dobândă datorată pentru plata cu întârziere a dividendelor corespunzătoare anului 1997.
Deși potrivit art.8.7 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între AVAS și, cumpărătorul și-a asumat plata tuturor datoriilor, tribunalul subliniat că hotărârea judecătorească nu a fost executată, iar AVAS nu a făcut nicio dovadă în cauză din care să rezulte că pârâta este în culpă pentru neexecutarea acestei obligații.
Constatând neîndeplinite obligațiile contractuale, în temeiul art.1020-1021 cod civil tribunalul a sancționat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni cu rezoluțiunea, însă, față de dispozițiile art.21 din OG nr.25/1992 a reținut că nu se pune problema restituirii dobânzilor la dividendele corespunzătoare anului 1997, deoarece această obligație ar avea o cauză ilicită, acoperind pasivitatea reclamantei în punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.
În ce privește cerea de restituire a fondurilor de restructurare, invocând dispozițiile art.2 lit.c din Convenția nr.185/19.03.1996 încheiată între AVAS și (devenită ), tribunalul a reținut că aceste fonduri trebuiau restituite din dividendele suplimentare ale societății, de unde rezultă că AVAS și-a asumat riscul nerambursării în cazul unei activități neprofitabile ale acestei societăți.
că varianta de restituire a fondurilor a fost reglementată și în dispozițiile art.2 lit.d din aceeași convenție, tribunalul a subliniat că cererea plății acestor daune este nefondată.
În ce privește prejudiciile cauzate AVAS ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, tribunalul a subliniat concluziile raportului de expertiză, arătând că în fapt s-a produs o diminuare a activului societății privatizate în perioada dintre privatizare și până la lichidare, diminuare care nu este o pagubă produsă reclamantei, ci a celor care dețin acțiunile acestor societăți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata următoarelor sume: 1.206,20 lei reprezentând daune moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1997; 20.900 lei reprezentând fonduri de restructurare acordate A în baza Legii nr.58/1991 și a Convenției nr.185/19.03.1996; 2.652.351,5 lei reprezentând prejudiciul provocat AVAS ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.TR/0009/26.02.1999, prejudiciu stabilit prin raportul de expertiză, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta a considerat că susținerile instanței în motivarea hotărârii pronunțate sunt nejustificate deoarece AVAS a înțeles să valorifice un drept izvorât din contractul de vânzare-cumpărare.
S-a arătat că împrejurarea că împotriva există o hotărâre judecătorească de obligare la plată pentru daunele moratorii corespunzătoare dividendelor pe anul 1997 este nerelevantă în aprecierea netemeinicie a cererii, deoarece este dată într-un proces care a avut alte părți. S-a mai subliniat că, apelanta nu a putut recupera această sumă deoarece a intrat în faliment, iar înscrierea creanței la masa credală a fost lipsită de eficacitate în măsura în care fondurile de lichidare au fost neîndestulătoare.
În ce privește plata acestor daune, AVAS a invocat dispozițiile art.8.7 lit.c din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, iar pretenția reclamantei a avut un alt temei decât cel care a stat la baza pronunțării hotărârii judecătorești nr.740/2001. Se arată că de vreme ce instanța de fond a sancționat contractul cu rezoluțiunea, nerepunerea părților în situația anterioară încalcă regula legalității și absolvă în mod nejustificat pârâta de culpă.
AVAS a explicat în cadrul apelului că inserarea art.8.7 lit.c în contractul de privatizare trebuie considerată în sensul în care intenția părților a fost ca să achite toate datoriile societății către FPS, datorii care au constat inclusiv în daunele moratorii pe care le datora pentru neplata la scadență a dividendelor pentru anul 1997. S-a arătat că rațiunea inserării acestei clauze a fost aceea de a se recupera sumele datorate de către societatea privatizată către AVAS, deoarece după încheierea contractului AVAS nu mai avea nici o deținere în și nici o putere de decizie în organele de conducere ale acestei societăți.
În ce privește capătul 2 al cererii, referitoare la restituirea fondurilor de restructurare, apelanta a arătat că a pretins suma de 20.900 lei cu titlu de daune interese, pretenție întemeiată tot pe art.8.7 lit.c din contract.
În ce privește obligarea pârâtei la plata daunelor interese reprezentând prejudiciul provocat AVAS ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, apelanta a arătat că în mod greșit prima instanță a interpretat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.25/2002.
S-a arătat că întrucât a fost radiată din Registrul Comerțului, AVAS nu mai poate reintra în proprietatea acțiunilor care au format obiectul contractului, deci că, în esență, AVAS nu mai poate redeveni acționar în această societate. În acest sens, suma de 2.652.351,5 lei a fost solicitată cu titlu de prejudiciu pentru diminuarea valorii activelor nete ale în intervalul dintre încheierea contractului și rezoluțiunea sa.
În acest sens, apelanta a considerat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
În cadrul apelului, apelanta a arătat că înțelege să se prevaleze de probele administrate în fața primei instanțe de fond.
In conformitate cu dipozitiile art. 295 Cod procedură civilă, Curtea va examina temeinicia apelului numai in limita motivelor prezentate de catre apelanta.
Astfel, retine ca prima pretentie baneasca a reclamantei in cererea introductiva s-a circumstantiat la suma de 1.206,20 lei, reprezentand daunele moratorii pentru dividendele cuvenite AVAS pentru actiunile detinute in, corespunzator anului 1997.
Desi prima instanta subliniaza ca aceasta reparatie nu poate fi acordata reclamantei cu titlu de despagubire, intrucat AVAS nu a facut nicun demers pentru punerea in executare a sentinei comerciale nr. 740/11.06.2001 pronuntata de Tribunalul Teleorman, astfel incat pretentia se configureaza ca un real abuz de drept procesual al autorului cerereii, Curtea nu confirma solutia primei instante din perspeciva motivarii sale. Abuzul de drept procesual priveste exclusiv exercitiul drepturilor procesuale, cum ar fi dreptul de sesizare a unei instante sau alte drepturi recunoscute litigantilor in cursul unei proceduri judiciare, iar nu drepturile cu continut material a caror afirmare in justitie nu poate fi evaluata in considerarea dispozitiilor art. 723 Cod procedură civilă.
Totusi, sub aspectul temeiniciei pretentia afirmata de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu acest titlu nu este fondata.
Din analiza continutului sentintei nr. 740/11.06.2001 pronuntata de Tribunalul Teleorman in Dosar nr. 1678/2001, hotarare irevocabila (fila 61-62 dosar prima instanta), rezulta ca (devenita prin schimbarea denumirii, ) datora AVAS suma de 1.206,20 lei reprezentand dobanzi pentru perioada 16.04.1998- 23.09.1999, aferente dividendelor cuvenite AVAS pentru actiunile detinute in anul 1997 in.
Plecand de la principiul relativitatii hotararii judecatoresti, potrivit cu care efectele acesteia se limiteaza la persoana si partimoniul partilor litigante, dar si de la dispozitiile art. 67, 94 din Legea nr. 31/1990, obligatia platii dividendelor este o obligatie a societatii care a emis actiunile, obligatie care poarta atat asupra principalului, cat si a accesoriilor, cum sunt daunele moratorii pentru intarziere.
In consecinta, indiferent ca dupa anul 1997 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului si-a instrainat participatiile detinute in catre si astfel nu a mai avut control in conducerea societatii privatizate prin contractul nr. TR/0009/26.02.1999, obligatia de plata a dividendelor si dobanzilor la dividende apartine in continuare societatii, ca obligatie individuala si independenta de structuta actionariatului acestei societati.
Trebuie subliniat ca AVAS pretinde de la plata acestor dobanzi la dividende in doua temeiuri: pe de-o parte in temeiul unei raspunderi cu caracter contractual, art. 8.7 lit. c) din contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr. TR/0009/26.02.1999, iar pe de alta parte in temeiul art. 21 alin. 3 din OG nr. 25/2002.
Dincolo de observatia ca aceste doua temeiuri se exclud, AVAS neputand solicita concomitent executarea contractului dar si depasgubirile provocate prin rezolutiunea sa, Curtea arata ca la data analizei temeiniciei acestei cereri singura cauza juridica a acestei pretentii, avand in vedere sanctionarea deja a contractului nr. TR/0009/26.02.1999 cu rezolutiunea, mai poate fi justificata doar de art. 21 din OG nr. 25/2002.
Or, din interpretarea continutului art. 21 din OG nr. 25/2002, aceste sume nu se pot considera ca facand parte din categoria prejudiciilor cauzate de catre cumparatorul societatii cumparate, deoarece aceasta datorie a isi avea o cauza anterioara si independenta incheierii contractului de privatizare si nu are nicio legatura cu activitatea sau actiunile paratei efectuate dupa cumpararea actiunilor, da natura a afecta patrimoniul societatii care deja inregistra acest pasiv la nivelul anului 1999.
In consecinta, pretentia AVAS reprezentand despagubiri egale cu daunele moratorii pentru neplata dividendelor corespunzatoare anului 1997 de catre in sarcina paratei, este nefondata.
Cat priveste pretentia de 20.900 lei, resprezentand contravaloarea fondurilor de restructurare acordate de catre FPS sociatatii, potrivit Legii nr. 58/1991 si conventiei 185/19.03.1996, Curtea o aprecieza, de asemenea, nefondata.
Confirmand considerentele primei instante prezentate in justificarea solutiei pe acest capat de cerere, Curtea retine, din analiza obiectului conventie continutul clauzei conditionale inserata in cuprinsul art. 2 lit. d) din Conventia nr. 185/19.03.1996 ca in situatia privatizarii, suma pusa la dispozitia de catre FPS (fondurile de restructurare mentionate la art. 1 al conventiei) se va recupera prin includerea sa in pretul de vanzare al actiunilor.
In cauza, conditia a fost implinita, intrucat la 26.02.1999 a fost incheiat contractul de privatizare nr. TR/0009, sens in care fondurile de restructurare modalitatea de rambursare a acestor fonduri a fost realizata prin inglobarea lor in pretul total al actiunilor, pret in sarcina cumparatorului.
Or, examinand lucrarile experizei adiminstrate in fata primei instante, Curtea retine rezultatul evaluarilor expertului contabil care, in raportul consemnat la dosar (fila 125 dosar prima instanta) arata ca pretul total al actiunilor a fost achitat pron OP nr. 51/12.02.1999 si OP nr. 85/13/04.1999, confirmarea incasarii pretului fiind regasita si in contabilitatea FPS (actuala AVAS).
In consecinta, potrivit efectelor conventiei de restructurare si actelor doveditoare analizte, rezulta ca prin plata pretului actiunilor cumparate de catre, fondul de restructurare a fost integral rambursat catre AVAS, astfel ca pretentia acesteia pentru o noua plata a aceleiasi datorii este nejustificata.
In ce priveste ultima pretentie a reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pretentie reprezentand daune interese in cuantum de 2.652.351,5 lei, Curtea retine ca sub aspectul determinarii cauzei, reclamanta arata ca aceasta suma reprezinta prejudiciul cauzat AVAS prin diminuarea activului net al in perioada cuprinsa intre data incheierii contractului de privatizare nr. TR/0009/26.02.1999 si data radierii acestei societati din regsitrul comertului.
In acest sens, Curtea subliniaza ca pretentia AVAS este in drept intemaieta pe dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 25/2002 care arata ca entru p. prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești daune-interese, iar stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese se va face, la solicitarea Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.
Or, in masura in care AVAS sustine in cuprinsul considerentelor actiunii promovate, dar si in intraga motivare a apelului ca, actionarul majoritar al care a avut intreaga conducere a sociatatii a procedat la vanzarea activelor societatii producand acesteia un prejudiciu semnificativ, Curtea subliniaza doua idei de substanta:
a) pe de-o parte AVAS nu-si insoteste afirmatiile de nicio dovada in acest sens, desi sarcina probei celor afirmate ii apartine potrivit art. 1169 Cod civil. Mai mult, desi AVAS refera instantei de apel relevanta deosebita a rezultatelor expertizei contabile cu privire la acest aspect, Curtea constata la obiectivul 4 al expertizei, expertul determina nu existenta diminuarii activelor societatii in perioada cuprinsa intre data contractului de privatizare si radierii sale din regsitrul comertului, ci numai diferenta contabila intre valoarea activelor nete si totalul datoriilor curenta ale societatii. Diferenta pozitiva in tot intervalul 1998-2003 nu are in sine smenificatia faptului afirmat, respectiv ca a procedat in paguba societatii prin vinzarea in paguba a activelor sale;
b) din modalitatea in care legiuitorul reglementeaza dispozitia legala la care AVAS face trimitere in sustinerea cererii sale, Curtea apreciaza ca pentru prejudiciile produse de catre un actionar unei societati privatizate prin fapta de vanzare a activelor acesteia dreptul la despagubire apartine societatii vatamate, iar nu AVAS, deoarece nu este un prejudiciu provocat Autoritatii.
Or in cauza, AVAS a afirmat dreptul sau direct la incasarea acestor desdaunari deduse din acest prejudiciu, iar nu repararea daunelor provocate prin redobandirea unor actiuni a caror valoarea reala este efectiv diminuata prin diminuarea activelor sau inexistenta prin efectul radierii societatii din registrul comertului, Curtea neputand sa primeasca aceasta circumstantiere pe care apelanta o realizeaza exclusiv in apel cu semnificatia schimbarii cauzei juridice a cererii prin incalcarea dispozitiilor art. 294 Cod procedură civilă.
In aceste conditii, solutia de respingere a acestor pretentii pronuntata de catre prima instanta de fond este considerata corecta de catre instanta de apel, cu consecinta respingerii si a pretentiei rezultand din plata cheltuielilor de judecata, astfel incat apelul este considerat nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1,împotriva sentinței comerciale nr.14786/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata. cu sediul în P N, str. - -, -1, parter,.2, județul N, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.03.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
I
Grefier,
Red.Jud.
4 ex.
28.03.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
