Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 434/R-COM
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul - - LA MANDATAR AV., cu sediul procesual ales la mandatar, în A,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.1109/C din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL, cu sediul în-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 3.471 lei achitată cu chitanța nr.- din 27.03.2009 și timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar o excepție invocată de recurentă privind nelegala constituire a completului de judecată, pe care o susține așa cum a fost formulată în scris.
Apărătorul intimatei solicită respingerea excepției invocate.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei avocat susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea acestuia casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul intimatei avocat solicită respingerea recursului, arătând că acțiunea în anulare formulată nu se încadrează în textul de lege, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în anulare înregistrată la data de 13.08.2007, contestatoarea reclamantă Cas olicitat, în contradictoriu cu pârâta C L, anularea hotărârii arbitrale nr. 7 din 10.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Curtea de Arbitraj Comercial a Camerei de Comerț și Industrie A, în dosarul nr. 2/A/2008.
În motivarea acțiunii în anulare, s-a arătat că, în mod greșit instanța arbitrală a reținut că pârâta ar fi dat curs comenzii făcută de reclamantă în data de 22.06.2008, întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin contractul nr.17/15.01.2006, în prezent datorând reclamantei suma de 27.813,6 euro, reprezentând: beneficiu nerealizat; penalități de 0,06% pentru fiecare zi întârziere, calculate la valoarea mărfii nelivrate ( 125 mc.)
Prin sentința nr. 1109/C/25 noiembrie 2008 Tribunalul Comerciala respins acțiunea în anulare formulată de reclamant C AUSTRIA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la mandatar av. în A,-, județul A împotriva pârâtei C L, cu sediul în Pitești,-, județul
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că Tribunalul arbitral, prin hotărârea arbitrală nr. 7 din 10.07.2008, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul comerciant persoană fizică autorizată în contradictoriu cu pârâta SRL.
Instanța arbitrală a reținut că pârâta nu se face vinovată de refuzul de livrare a mărfii precizate în comanda litigioasă ( 40) întrucât, prin neprezentarea sa la sediul vânzătorului în condițiile prevăzute de art. III, V și VI din contract ( 5 verso), reclamantul cumpărător este partea culpabilă pentru nerealizarea livrării.
Examinând acțiunea în anulare, prin prisma criticii formulate, tribunalul a reținut că, în mod corect instanța arbitrală a reținut culpa reclamantei pentru nelivrarea mărfii.
S-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamantul cumpărător s-ar fi prezentat la pârâtă pentru preluarea mărfii, nici în interiorul termenului de livrare de două săptămâni, începând cu 12.06.2006 - prevăzut în comanda sa ( 40) și nici după acest termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C prin mandatar avocat, solicitând admiterea recursului și pe fond obligarea pârâtei la plata sumei de 27.813,6 EURO, cu dobânzi legale până la data achitării integrale a creanței și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că între recurentă și societatea pârâtă s-a încheiat contractul nr.17/2006 prin care pârâta s-a obligat să producă și să livreze marfă în cantitatea, calitatea și specificația menționată, iar recurenta să plătească prețul.
Se susține că din probele administrate rezultă că intimata nu a mai dorit să livreze marfa așa cum rezultă din adresa din 27.11.2006, astfel că reprezentantul recurentei a efectuat cheltuieli, pentru asigurarea transportului, care reprezintă printre altele despăgubiri solicitate prin prezenta cerere.
Se susține că ambele instanțe au reținut greșit că pârâta a dat curs comenzii din 22.06.2008 însă nu a alocat produsele expres pentru comanda reclamantei având în vedere faptul că aceasta nu a confirmat comanda.
Se susține că din evidențele recurentei rezultă că pârâta le-a livrat în anul 2006 cantitate de 15,64 mc rămânând nelivrată cantitatea de 109,376 mc în valoare de 58.042 EURO. Beneficiul nerealizat îl reprezintă diferența de preț de achiziție și prețul cu care recurenta a vândut în Austria produsele cumpărate de la pârâtă, aceasta ridicându-se la 12.043 EURO iar penalitățile se ridică la 14.870,2 EURO.
La termenul din 17.04.2009, a fost ridicată excepția privind nelegala constituire a completului de judecată în soluționarea acțiunii în anulare, motivat de faptul că aceasta trebuia soluționată de doi judecători corespunzător căii de atac a apelului, iar nu de un singur judecător așa cum a fost soluționată.
Sunt invocate cele statuate de instanța supremă prin decizia nr.5/2001 în recurs în interesul legii.
Cu privire la această excepție se reține pe de o parte că aspectul compunerii completului nu a constituit obiect al dispozitivului deciziei pronunțate în recurs în interesul legii (nr. 5/2001).
Instanța supremă s-a referit la ompetența de soluționare a acțiunii în anulare iar nu la numărul de judecători care trebuie să facă parte din compunerea completului. Caracter obligatoriu pentru instanțe primește dezlegarea dată expres în dispozitiv respectivei probleme de drept, care a determinat soluții diferite din partea instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, compunerea completului de judecată nu constituie motiv de casare cu trimitere a hotărârii atacate, ci curțile de apel și tribunalele trebuie să rejudece pricina cu reținere (art. 312 alin. 4.proc.civ.), afară de cazul în care instanța a cărei hotărâre se atacă nu a cercetat fondul, partea nu a fost legal citată la administrarea probelor sau la dezbaterea fondului ori instanța nu a fost competentă să judece pricina respectivă (art. 312 alin. 5 și 6.proc.civ.).
Ca atare, chiar dacă s-ar reține că față de considerentele deciziei de recurs în interesul legii, hotărârea trebuia pronunțată de Tribunalul Comercial în compunere de 3 judecători, iar nu de apel așa cum s-a susținut de către recurentă, această chestiune nu determină casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare ci reținerea spre rejudecarea acesteia în raport de disp.art.312 alin.3, 4 raportat la alin.5 proc.civ.
În acest context, instanța de recurs analizează condițiile de exercitare a acțiunii în anulare (cale de atac) împotriva hotărârii arbitrale, însăși instanța supremă, reținând în decizia sus menționată că acțiunea în anulare, fiind o cale de atac, nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv.
Așadar, analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare, care sunt distincte de cele ale instanței de fond, care urmează a fi astfel înlocuite:
Potrivit art. 364.proc.civ. otărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru motivele arătate limitativ în text, în care cererea trebuie să se încadreze.
Instanța învestită cu acțiunea în anulare nu are posibilitatea de a antama fondul cauzei deduse arbitrajului decât în situația în care identifică una din ipotezele prevăzute de art. 364.proc.civ. și găsind întemeiată critica, anulează hotărârea arbitrală și procedează la soluționarea fondului.
Ca atare, cererea trebuie să se încadreze în ipotezele textului, respectiv: litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului; tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante; tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală; partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353/ 3; tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri; dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire; hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
Așadar, în cererea în anulare se impune indicarea uneia din situațiile sus menționate, ceea ce în speță însă nu s-a întâmplat, cererea fiind formulată exclusiv pe considerente de fond.
Este adevărat că a fost indicată litera g) din art. 364.proc.civ. drept temei al cererii în anulare, însă acest motiv nu se regăsește în speță. Hotărârea arbitrală cuprinde dispozitivul și motivele, arată data și locul pronunțării și este semnată de arbitri.
Nici alte ipoteze ale normei indicate nu sunt incidente în cauză, tribunalul procedând la soluționarea fondului, ca în temeiul unei căi de atac ordinare devolutive, fără a analiza anterior încadrarea cererii în prevederea legală.
Or, fără existența unei situații care să justifice mai întâi anularea hotărârii arbitrale deoarece tribunalul arbitral ar fi procedat la soluționare cu nerespectarea dispozițiilor legale, care garantează contradictorialitatea, dreptul la apărare sau nu ar fi dat eficiență convenției arbitrale a părților, tribunalul nu avea posibilitatea să antameze fondul litigiului. Neîncadrarea în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 364.proc.civ. care se referă la cererea de anulare dacă se regăsește "unul dintre motivele enumerate", nu atrage posibilitatea instanței de a se pronunța asupra fondului.
Or, așa cum s-a arătat, pe lângă faptul că nu a fost indicat un atare motiv, fiind aduse numai argumente în legătură cu fondul dreptului, nici din oficiu instanța nu putea încadra cererea în una din ipotezele textului, ceea ce face ca acțiunea în anulare să fie inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 rap. la art. 366 alin final proc.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul -, prin director general, cu sediul procesual ales la mandatar AV., în A,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.1109/C din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial A, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
23.04.2009
jud fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
