Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 72/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2106/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 72
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
Grefier ---
Pe rol soluționarea acțiunii în anulare formulată de petenta SC INTERNAȚIONAL SA ( ) împotriva sentinței arbitrale nr. 164 din 13.07.2007 pronunțată în dosarul nr.77/2006 în contradictoriu cu intimata SC -. SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/2007, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 29.10.2007.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Petenta prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Intimata prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe acțiunea de fond și implicit pe cererea accesorie, urmând a face referire și la excepția inadmisibilității.
Petenta prin avocatsolicită admiterea acțiunii în anulare, anularea sentinței arbitrale și pe cale de excepție în principal admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al Astra și respingerea în consecință a cererii introductive. In subsidiar admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a și respingerea în consecință a acțiunii arbitrale. Pe fond solicită respingerea cererii introductive ca neîntemeiată.
Se arată că potrivit art.364 lit.e proc.civilăhotărârea arbitrală atacată a fost pronunțată cu depășirea termenului de 5 luni. Cererea a fost soluționată și cu depășirea termenului de extensie de 2 luni, potrivit art,3533alin.4 proc.civilă - termen ce nu a fost niciodată dispus prin încheiere de tribunalul arbitral. Se arată că la momentul constituirii tribunalului arbitral nu s-a invocat beneficiul caducității în acea fază procesuală, astfel la primul termen s-a depus întâmpinare cu apărări pe cele 2 excepții în funcție de natura contractului dedus judecății și pe fond, ulterior la mai multe termene, în cauză nu s-a dispus nici o măsură. La momentul primului termen de înfățișare, procesul a avut mai multe termene decât ar fi fost firesc. În cauză a fost formulată și cerere de recuzare. Deci, judecata litigiului s-a prelungit cu mult peste termenul firesc de 5 luni, extindere ce nu era prevăzută la data primului termen de înfățișare. Prin urmare, nu s-a putut invoca caducitatea, iar la momentul judecății pe fond nu s-a mai avut această posibilitate încât s-a așteptat soluționarea litigiului pentru ca ulterior, pe cale de acțiune in anulare să se solicite anularea sentinței arbitrale pronunțate peste termenul legal. Se mai arată că motivul de anulare nu distinge dacă partea a invocat sau nu caducitatea, aceasta operează pur si simplu prin trecerea termenului, iar la fond se prevede expres că ea nu mai poate fi invocată după primul termen de înfățișare, deci simpla nerespectare a termenului atrage nulitatea sentinței arbitrale. Astfel, cum partea care nu a beneficiat de termenul rezonabil de soluționare a cererii, hotărârea pronunțată astfel urmează a fi anulată de instanța de control judiciar. Depășirea termenului maxim de 5 luni, fiind depășit chiar si termenul de 7 luni - termen care nici măcar nu a fost prelungit, astfel că se impune admiterea acțiunii în anulare și anularea sentinței arbitrale ca tardiv pronunțată.
Se mai invocă și dispozițiile art.364 lit.g proc.civilărespectiv hotărârea arbitrală nu a fost motivată, tribunalul arbitral calificând indirect contractul dedus judecății ca fiind un contract de coasigurare când s-a analizat excepția prescripției cât și un contract de reasigurare când s-a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe excepția tardivității,arată că tribunalul arbitral a stabilit că termenul de prescripție începe să curgă de la data când Curtea de Apel Ploieștia soluționat un litigiu între și un terț, respectiv Daewoo, în baza unui contract de asigurare pentru risc de neplată a ratelor de către cumpărătorii Daewoo, iar în acel contract Astra nu a fost parte. Tribunalul arbitral arătat că a obținut la P cota cuvenită și reclamanta, însă nu s-a motivat susținerea că ar fi acționat în numele și unde ar fi încasat sume de bani în numele acestei societăți. La tribunalul arbitral, s-a prezentat un alt contract care nu a stat la baza deciziei de la P, respectiv în litigiul de față este un contract încheiat între Astra si, la care Daewoo nu a fost și nu a devenit vreodată parte. Deci întrucât sunt doua contracte, unul - Daewoo și unul - Astra, calificarea juridică a contractului era esențială pentru a se putea stabili conținutul raportului juridic în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor pe care le au una față de alta. Se arată că a încasat pe seama sume de bani ce ar fi fost cuvenite acestei părți, dar trebuia să fie parte în dosarul de la P și să fi avut drepturi proprii - adică să fi avut dreptul la primele de asigurare. Deci Astra ar fi trebuit să aibă relații directe cu Daewoo. Tribunalul arbitral trebuia să stabilească caracterul contractului dedus judecății de reasigurare sau de coasigurare, dar nu s-a pronunțat asupra naturii juridice. Când s-a arătat că a încasat sume de bani cuvenite Astra s-a stabilit a fi în prezenta unui coasigurări, iar tribunalul arbitral nu a motivat soluția în ipoteza unei coasigurări, întrucât între coasigurători nu există nici o obligație reciprocă, deci nu are calitate procesuală pasivă, deoarece eventualele obligații de plată pentru primele neîncasate de Astra ar avea asiguratului său respectiv, Daewoo.
Pe excepția lipsei calității procesuale pasive a- se arată că tribunalul arbitral nu a motivat deloc aceasta. S-a arătat faptul că între părți a fost derulat contractul. Se arată ipoteza conform căreia, Astra ar putea avea drepturi izvorâte dintr-un raport juridic între terți este cea a reasigurării, adică când a încheiat polițe de asigurare putea avea pretenții față de acele sume. Se mai arată că între Astra și este un raport de asigurare, distinct de cel solicitat la
Se mai invocă și dispozițiile art.364 lit.i proc.civilărespectiv hotărârea arbitrală este contrară dispozițiilor imperative ale legii. Tribunalul arbitral a încălcat dispozițiile art. 7(2) din Decretul nr. 167/1958 în ipoteza coasigurării cât și în cea a reasigurării data de la care a început să curgă termenul de prescripție este același. În contract nu s-a prevăzut data plății, legea fiind cea care fixează data începerii curgerii prescripției, iar acea dată este data la care ia naștere raportul de drept. Raportul de drept nu s-a născut la P, ci la momentul la care s-au încheiat polițele pentru risc de neplată a ratelor. Data când au fost prescrise cererile în pretenții fiind în anul 2003.
Se mai invocă și dispozițiile art. 992 civil- teoria îmbogățirii fără justă cauză. Se arată că tribunalul arbitral nu are în competența sa eventuale acțiuni în răspundere civilă delictuală, iar tribunalul arbitral trebuia să respingă o astfel de acțiune. Se arată că Astra nu avea nici un drept asupra sumelor încasate de în baza deciziei de la Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este o hotărâre irevocabilă și aceasta trebuie respectată. Se arată că intre Astra si există raporturi de reasigurare. În ipoteza coasigurării sumele solicitate nu pot fi cerute, decât asiguratului lui Astra, în baza relațiilor lor directe, iar în ipoteza reasigurării, sumele obținute de la P sunt izvorâte din primele de asigurare, iar ce se solicită de Astra în prezentul litigiu sunt prime de reasigurare. Se mai arată că Astra putea să ceară - ului primele de reasigurare la data scadenței acestora, chiar dacă nu ar fi încasat propriile sale prime de asigurare, dar Astra nu a înțeles să solicitate obligația la executarea contractului dedus prezentei judecăți, iar după 6 ani, deci după data rezilierii contractului a formulat acțiune în pretenții, dar a intervenit prescripția. Se arată că a încasat primele de asigurare de la asiguratul său rău platnic, iar Daewoo nu o repune pe Astra în termenul de prescripție. Deci și în ipoteza reasigurării pretențiile sunt prescrise și nu este vorba de vreo îmbogățire fără justă cauză. Se mai arată că nu a încasat în numele Astra sume de bani de la Daewoo reprezentând prime de asigurare.
Se mai arată că tribunalul arbitral a încălcat prevederile art.973 civil respectiv principiul relativității efectelor contractului. Sumele recuperate de de la Daewoo cu titlu de penalități trebuie păstrate în întregime. În ce privește pretențiile formulate de Astra cu titlu de penalități sunt neîntemeiate, întrucât în contractul existent între și nu este prevăzută nici o penalitate de întârziere. Natura juridică a contractului încheiat intre părți fie un contract de reasigurare fie un contract de reasigurare, sumele pretinse cu titlu de penalități de întârziere nu sunt datorate de către, deoarece penalitățile sunt prevăzute într-un contract la care Astra nu este parte. Dacă ar datora penalități, atunci Astra nu poate formula pretenții decât în ceea ce privește plata dobânzii legale, calculată de la data punerii în întârziere, dar nefiind formulate pretenții, nu datorează reclamantei Astra nici dobânzi.
Intimata prin avocatsolicită respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată. Cu privire la invocarea dispoz. art.364 lit. e proc.civilă - se arată că a fost prezentă la judecarea sentinței arbitrale și nu a vut de făcut nici o obiecție, iar susținerea din motivele acțiunii în anulare nu poate fi avută în vedere, aceasta având la dispoziție posibilitatea ca după împlinirea termenului de 5 luni să invoce ca incident procedural acest aspect, dar nu a concretizat-o, iar cauza dedusă judecății Curții de Arbitraj fiind soluționată. În ce privește invocarea dispoz. art. 364 lit.g proc.civilă se arată că tribunalul arbitral a motivat detailat soluția pronunțată și urmează a fi respinsă aceasta ca nefondată. Cu privire la calitatea procesuală pasivă - se arată că din examinarea cuprinsului contractelor cadru încheiate la data de 24.12.1997 - contractul nr. 219/1997 și contractul nr. 2326/1997 referitoare la existența riscurilor de avarii și furt și riscului de neplată, rezultă că aceste acte juridice au fost încheiate intre părțile din prezentul proces, pe de o parte in calitate de coasigurători și Daewoo pe de altă parte în calitate de asigurat. Deci, ambele contracte au fost semnate de persoanele care aveau competență de a reprezenta societățile respective, așa deci și această afirmație urmează a fi înlăturată. In ce privește prescripția, se arată că aceasta a fost susținută și în fața tribunalului arbitral, iar in raport de cuprinsul contractelor încheiate intre părți, precum și convenția încheiată sub nr. 995 din 3 iulie 1998 și 51 din 16.01.1998, respectiv contractele de coasigurare reiese cu certitudine investirea Curții cu obiectul procesului dedus judecății, iar aceasta a apărut numai la momentul în care s-a definit dreptul petentei de a pretinde anumite sume de bani de la Daewoo, aceasta regăsindu-se în momentul pronunțării deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești. Deci și aceasta urmează a fi respinsă, întrucât nu operează prescripția extinctivă. Se arată că sumele datorate de recurentă sunt efectul neîndeplinirii obligațiilor asumate și că prin neplata lor și-a asigurat un folos necuvenit, iar aceasta a urmat soluția pronunțată în cauză.
In replică, petentaprin avocat arată că contractul încheiat intre si Astra a fost un contract pentru asigurări casco și nu a fost un contract incheiat intre si Astra - fiind două contracte juridice. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive se arată că nu s-a invocat aceasta față de contractul de coasigurare.
Intimata susține admiterea excepției inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, conform art.342 Cod procedură civilă.
Petenta solicită respingerea excepției față de dispozițiile art.4041Cod procedură civilă.
Petenta prin avocat pe cererea de întoarcere a executăriisolicită admiterea acesteia, să se dispună întoarcerea executării sentinței arbitrale, repunerea părților în situația anterioară executării silite și obligarea intimatei să restituie reclamantei sumele ce au fost executate silit în baza sentinței arbitrale, actualizate în funcție de rata inflației, în echivalent in lei la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocatsolicită respingerea cererii de întoarcere a executării, fără cheltuieli de judecată. Se arată că, Curtea de Apel nu are în competența sa cenzurarea unor astfel de cereri și aceasta nu poate fi primită. Se invocă și dispozițiile art.364 proc.civilă.
În replică, petenta prin avocatarată că, potrivit art.17 proc.civilă - Curtea de APEL BUCUREȘTI are deplină competență să judece cererea accesorie.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în anulare de față, reține următoarele:
Prin sentința arbitrală nr.164/13.07.2007, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea reclamantei -. împotriva pârâtei INMTERNATIONAL, obligând pârâta la plata sumei de 1.457.632 USD și a sumei de 67.133 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale, către reclamantă.
Totodată, Curtea a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că izvorul obligației în litigiu îl constituie cele două contracte, iar dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data stabilirii irevocabile a sumei datorate de Daewoo prin decizia nr.1532/28.06.2005 a Curții de Apel Ploiești.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea a reținut că și aceasta este nefondată întrucât între părți s-a executat contractul de coasigurare, pârâta însăși a arătat că datorează o sumă mult mai mică decât cea calculată de expert.
Pe fondul cauzei Curtea a reținut că suma este datorată de pârâtă în temeiul contractelor dintre părți, părțile necontestând nici executarea și rezilierea acestor contracte și nici încasarea de către pârâtă a sumei stabilită prin decizia civilă nr.1532/28.06.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat acțiune în anulare, pârâta, acțiune înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 03.09.2007.
În motivarea acțiunii în anulare formulată, pârâta a arătat că acțiunea de fond a reclamantei este prescrisă, iar pârâta nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea de fond, pe de o parte, iar pe de altă parte pe fond, acțiunea este nefondată. Totodată, petenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și suspendarea executării sentinței arbitrale.
Petenta a învederat că, în speță, a fost, depășit termenul de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral - 31.05.2006, cererea fiind soluționată la data de 31.07.2007, încălcându-se dispozițiile art.3533alin.4 Cod procedură civilă. Totodată, s-a arătat că, în speță, pârâta nu a putut să invoce beneficiul caducității la primul termen de înfățișare, întrucât la acea dată nu era previzibilă prelungirea procesului arbitral, în speță, fiind acordate mai multe termene datorită unor motive personale ale suprarbitrului.
Petenta a mai arătat că anularea hotărârii arbitrale pentru acest motiv se impune conform art.364 lit.e Cod procedură civilă, indiferent dacă pârâta a invocat sau nu caducitatea.
Petenta a învederat că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se sprijină și califică indirect contractul dintre părți ca fiind contract de coasigurare și reasigurare, conform art.364 lit.g Cod procedură civilă.
Petenta a arătat că, în speță, Curtea de arbitraj a reținut că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care Curtea de Apel Ploieștia soluționat irevocabil un litigiu dintre petentă și un terț, contract în care intimata nu este parte, contractul dedus judecății arbitrale fiind diferit de contractul ce a fost obiectul litigiului în fața Curții de Apel Ploiești. Ca atare, a arătat petenta, fiind vorba despre două contracte diferite, era esențială calificarea raportului juridic dedus judecății, fapt omis de Curtea de arbitraj.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive, petenta a arătat că instanța arbitrală nu a motivat această excepție, întrucât doar în ipoteza reasigurării, intimata ar fi avut dreptul la plata unor sume de bani din partea petentei, însă tribunalul arbitral nu face referirein terminisla contractul de reasigurare întrucât în această ipoteză excepția prescripției extinctive ar fi trebuit admisă.
Ca atare, a arătat petenta, tribunalul arbitral ar fi trebuit să stabilească față de cine are reclamanta drepturi, respectiv, față de Daewoo - raport de coasigurare, sau față de - raport de reasigurare.
Petenta a învederat că sentința arbitrală este contrară unor dispoziții imperative ale legii, conform art.364 lit.i, în speță art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958.
Sub acest aspect, petenta a arătat că, atât în ipoteza reasigurării, cât și în ipoteza coasigurării, data la care începe să curgă termenul de prescripție este aceeași - respectiv, data nașterii raportului de drept, iar nu data soluționării irevocabile a litigiului de către Curtea de Apel din
Prin urmare, la data cererii de arbitraj, pretențiile erau prescrise.
Petenta a arătat că tribunalul arbitral a aplicat greșit teoria îmbogățirii fără justă cauză, conform art.992 Cod procedură civilă, întrucât intimata nu a plătit nimic, dar Daewoo are dreptul să ceară restituirea sumei plătită ca nedatorată.
În plus, nu poate avea calitate procesuală într-o atare acțiune delictuală întrucât nu a plătit nimic, iar tribunalul arbitral nu poate să cenzureze o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pe de altă parte, a arătat petenta, în ipoteza în care are drepturi proprii față de Daewoo, atunci ele trebuie valorificate în contradictoriu cu acest terț, iar nu cu petenta.
Petenta a învederat că tribunalul arbitral a încălcat principiul prevăzut de art.973 Cod procedură civilă, al relativității efectelor contractelor.
Sub acest aspect, petenta a arătat că în contractul dintre părțile în litigiu nu se prevede nimic cu privire la penalități de întârziere, acestea fiind stipulate doar în contractul încheiat de petentă cu Daewoo, în care nu este parte.
La termenul din data de 15.02.2008, petenta a depus o cerere de întoarcere a executării silite, în ipoteza admiterii acțiunii în anulare, arătând că sentința arbitrală a fost, între timp, executată, motiv pentru care înțelege să renunțe la cererea de suspendare a executării sentinței atacate.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite.
Examinând excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite invocată de intimată, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art.4041Cod procedură civilă: "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriusau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare", iar conform art.364 alin.1 Cod procedură civilă, efectul admiterii acțiunii în anulare estedesființarea sentinței arbitrale.
Ca atare, întrucât în materie de arbitraj, legiuitorul nu a înțeles să deroge de la dispozițiile stabilite cu titlu general în materie de executare silită - Cartea a V-a, Curtea reține ca fiind pe deplin aplicabile dispozițiile prevăzute în art.4041Cod procedură civilă și următoarele relative la întoarcerea executării silite și în ipoteza desființării unei sentințe arbitrale ca urmare a admiterii acțiuni în anulare pentru unul dintre motivele prevăzute de art.364 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.364 Cod procedură civilă coroborat cu art.4041alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, invocată de intimată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate în susținerea acțiuni în anulare formulată, văzând și dispozițiile art.364 Cod procedură civilă, Curtea reține că acțiunea în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în anulare a unei sentințe arbitrale nu este o cale de atac, de reformare a sentinței arbitrale, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, ci este un mijloc procedural specific de desființare a unei hotărâri arbitrale prin care s-a încălcat în principiu, convenția arbitrală și pentru unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art.364 Cod procedură civilă.
Ca atare, susținerile părților cu privire la interpretarea probelor administrate în cauză sau la calificările juridice făcute de instanța arbitrală nu pot fi motive de desființare a sentinței arbitrale, întrucât acestea sunt motive de reformare de drept comun, ceea ce încalcă procedura specială a arbitrajului prevăzut în Cartea a IV-a a Codului d e procedură civilă, cu titlu de excepție de la procedura de drept comun.
Examinând motivele acțiunii în anulare formulată, Curtea reține cu privire la primul motiv invocat, relativ la depășirea termenului de arbitraj că acesta este nefondat, întrucât, pe de o parte, în procesul arbitral au intervenit incidente procedurale - recuzare arbitru, abținere, care suspendă de drept termenul de soluționare a arbitrajului, conform art.3533Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, în speță, nu au fost respectate dispozițiile art.3533alin.6 Cod procedură civilă, cu privire la notificarea celeilalte părți și tribunalului arbitral, a beneficiului caducității arbitrajului.
Întrucât dispoziția prevăzută de art.3533alin.6 Cod procedură civilă este imperativă, practica judiciară și literatura de specialitate au interpretat această normă ca impunând condiția notificării caducității arbitrajului atât către cealaltă parte, cât și către tribunalul arbitral, notificarea făcută doar către una dintre cele două părți prevăzută de lege, neputând să producă efecte juridice, dată fiind gravitatea unei atare notificări.
Ca atare, susținerea petentei în sensul că a fost în imposibilitate să notifice caducitatea arbitrajului pentru că există o diferență între prima zi de înfățișare și primul termen de înfățișare, la care face referire art.3533alin.6 Cod procedură civilă, este superfluă și nu poate fi reținută de C, sintagma "primul termen de înfățișare" la care face trimitere textul de lege menționat fiind interpretată în sensul prevăzut de art.134 Cod procedură civilă, așadar, ziua în care părțile legal citate pot pune concluzii pe fond.
Curtea nu poate reține nici motivul invocat relativ la nemotivarea sentinței arbitrale conform art.364 lit.g Cod procedură civilă și implicit, calificarea contradictorie a actului dedus judecății, întrucât din examinarea conținutului sentinței arbitrale, Curtea reține că acesta cuprinde toate elementele art.361 Cod procedură civilă raportat la art.364 lit.g Cod procedură civilă faptul că petenta este nemulțumită de argumentele instanței arbitrale neputând neputând fi motiv de desființare a sentinței arbitrale conform art.364 lit.g, după cum lungimea argumentelor juridice reținute în fundamentarea unei sentințe date, nu constituie motiv de desființare echivalând cu nemotivare, acestea fiind lăsate la latitudinea instanței arbitrale.
Curtea nu poate reține nici contradicția în argumentare în sensul că se reține că actul juridic dedus judecății este când contract de coasigurare, când contract de reasigurare, întrucât din examinarea conținutului sentinței arbitrale Curtea reține căinstanța arbitrală și-a fundamentat soluția pe conținutul contractului dintre părți, care face referire în art.3 la "împărțirea încasărilor din primele de asigurare", iar în art.9 la asigurarea riscului de neplată pentru autovehiculele Daewoo (filele 14 și 15 din vol.I al in stanței arbitrale).
Ca atare, Curtea reține că instanța arbitrală a interpretat contractul dintre părți prin raportare la clauzele sale concrete, fără să-l califice ca fiind contract de coasigurare sau reasigurare, cum susține petenta.
Pe de altă parte, Curtea reține că argumentele petentei în sensul necesității calificării raportului juridic dintre părți pentru a se putea soluționa corect excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției extinctive, invocate de petenta pârâtă, nu pot fi reținute de către C, întrucât contractul părților în proces poate fi și unul suis-generis, atâta timp cât obligațiile și drepturile părților contractante sunt exprese.
Sub acest aspect, față de conținutul clauzelor invocate în art.3 și, respectiv, 9 din contractul părților, Curtea reține că în speță Curtea de arbitraj a calculat legal termenul de prescripție extinctivă prin raportare la pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile de către Curtea de Apel Ploiești, întricât, conform contractului părților, părțile erau obligate să împartă încasările din primele de asigurare în procentul convenit. Așadar, se aplică principiul voinței iinterne a părților contractante și principiul forței obligatorii a convențiilor prevăzut de art.969 Cod civil.
Pentru aceleași considerente, Curtea apreciază că soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă se putea face independent de calificarea contractului părților în proces, contract care, în opinia Curții, este unul suis-generis, îmbinând elementele mai multor tipuri de contracte practicate de companiile de asigurare.
Curtea nu poate reține nici motivul prevăzut de art.364 lit.i Cod procedură civilă, nefiind vorba de soluționarea excepției prescripției extinctive invocate de pârâtă, cu încălcarea Decretului nr.167/1958, pentru argumentele mai sus arătate.
Totodată, Curtea nu poate reține susținerea conform căreia instanța arbitrală a aplicat greșit teoria îmbogățire fără justă cauză, întrucât în speță, tribunalul arbitral nu a cenzurat o hotărâre irevocabilă cum greșit susține petenta, ci a analizat această decizie ca probă în procesul arbitral, menționarea teoriei îmbogățire fără justă cauză fiind fără relevanță în motivarea sentinței arbitrale, atâta timp cât instanța arbitrală nu a înțeles să dezvolte această teorie.
Curtea nu poate reține nici încălcarea principiului relativității efectelor contractelor prevăzute de art.973 Cod procedură civilă, față de voința fermă a părților contractante exprimată în art.9 din contractul nr.995/03.07.1998 și față de conținutul contractului nr.219/24.12.1997.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.3533Cod procedură civilă raportat la art.364 Cod procedură civilă coroborat la art.1169 Cod civil, Curtea va respinge acțiunea în anulare ca nefondată și, pe cale de consecință, având în vedere principiul accesorium sequitur principalae, va respinge și cererea de întoarcere a executării silite ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite invocată de intimată, ca nefondată.
Respinge acțiunea în anulare și cererea de întoarcere a executării silite formulate de petenta INTERNAȚIONAL () cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței arbitrale nr.164 din 13.07.2007 pronunțată în dosarul nr.77/2006 în contradictoriu cu intimata -. cu sediul în B,-, -01,.10, sector 3, ca nefondate.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.04.2008.
Președinte,
Dr. I-- -
Grefier,
---
Red.Jud. -21.04.2008
Tehnored. - 23.04.2008
Nr.ex.: 4
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu
