Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 899/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 899/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta G împotriva Sentinței nr. 820/C din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă și avocat, în substituirea dlui. avocat, pentru pârâta intimată
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în anulare. Pe fond, desființarea în parte a hotărârii arbitrale nr. 13/21.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă CCIA S în dosarul nr. 3/2008 în sensul respingerii cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
Solicită instanței să înlăture apărările invocate de intimată ca nefondate întrucât recursul se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 6.pr.civ. Arată că instanța s-a pronunțat cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății - contractul de subantreprinză -, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, s-a pronunțat cu interpretarea greșită și încălcarea prevederilor legii și, în mod nelegal, instanța de fond a respins motivul de anulare a sentinței arbitrale întemeiat pe prevederile art. 364 lit. f pr.civ. aplicând greșit prevederile acestui articol, întrucât prin sentința arbitrală instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut. Depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxe de arbitraj, onorariu de expert.
Avocatul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, ca netemeinic și nefondat și menținerea sentinței atacate pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Învederează instanței că, clauzele contractului stabilite între părți, prin contractul de subantrepriză, sunt clare și lipsite de echivoc. De asemenea, arată că, din chiar întâmpinarea depusă la dosar rezultă că recurenta recunoaște și își însușește notificarea emisă de Arată că nici critica privind aplicarea greșită a prevederilor art. 364 lit. f pr.civ. nu este întemeiată întrucât tribunalul arbitral a admis în parte cererea reconvențională pe care au formulat-o, rolul autorității de jurisdicție fiind acela de a stabili cuantumul pretențiilor pentru care o cerere este întemeiată iar admiterea în parte a acestora nu echivalează cu un plus petit.
Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 820/C/25.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu, a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de reclamanta - SRL G în contradictoriu cu pârâta - SRL S împotriva Hotărârii nr. 13/21.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă S, în dosarul nr. 3/2008, astfel că a fost menținută Hotărârea Arbitrală nr. 13/21.10.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Reclamanta - SRL, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie S, a solicitat obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 57.963,23 lei - contravaloare lucrări achitate și neexecutate, cu motivarea că, în baza contractului de subantrepriză nr. 253/04.10.2005, a executat pentru pârâtă mai multe lucrări, pe care le-a facturat, însă plata a fost executată numai în parte.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat admiterea acțiunii reclamantei până la limita sumei de 33.239,36 lei, iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 40.000 lei, daune interese rezultând din executarea necorespunzătoare a contractului de subantrepriză.
Curtea de Arbitraj Comercial, prin Hotărârea nr. 13/21.10.2008 a admis acțiunea reclamantei pentru suma de 40.475,58 lei, a admis cererea reconvențională pentru suma de 57.509 lei, a compensat datoriile părților și a obligat reclamanta -pârâtă reconvențională la diferența de 17.033,42 lei.
Împotriva Hotărârii arbitrale nr. 13/2008 a înaintat acțiune în anulare la Judecătoria Sibiu, și a solicitat desființarea în parte a acestei hotărâri, în ceea ce privește cererea reconvențională susținând că aceasta a fost pronunțată după expirarea termenului de arbitraj prevăzut de art. 353 indice 3 din Codul d e procedură civilă, că instanța arbitrală a făcut aprecieri eronate referitoare la probele administrate iar admițând cererea reconvențională s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 1358 admis excepția lipsei competenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu, dosarul fiind conexat la dosarul nr- ce formează obiectul aceluiași litigiu.
Pârâta - reclamantă reconvențională a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii în anulare susținând că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu corecta interpretare a clauzelor contractului de antrepriză, că depășirea termenului de 5 luni pentru pronunțarea hotărârii, prevăzut de art. 353 indice 3 din Codul d e procedură civilă a fost determinată de necesitatea rezolvării incidentelor de procedură iar acordarea penalităților de întârziere nu echivalează cu acordarea unor pretenții care nu s-au solicitat.
Deliberând asupra acțiunii în anulare, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Motivul invocat de reclamantă și reglementat de dispozițiile art. 364 lit. i din Codul d e procedură civilă potrivit cu care hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii nu a fost reținut.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul Civil și a principiului, pacta sunt servanda", convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel că tribunalul arbitral a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții și o interpretare corespunzătoare a clauzelor contractului de antrepriză nr. 253/2005 atunci când a admis acțiunea reconvențională. Contractul de antrepriză s-a motivat că este un contract sinalagmatic care stabilește obligații pentru ambele părți iar în speță, obligația prestatorului se consideră îndeplinită numai la aprobarea recepției lucrărilor potrivit art. 17 din contract. Efectuarea recepției presupune o condiție prealabilă care trebuie îndeplinită de antreprenorul de specialitate, reclamant în cauză, anume predarea certificatelor de calitate, fără de care recepția nu poate fi efectuată.
S-a conchis că obligația contractuală prevăzută de art. 18 din convenție trebuia îndeplinită fără a fi necesară punerea în întârziere de către antreprenorul general, pârât - reclamant reconvențional și că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu interpretarea corectă a contractului potrivit regulilor prevăzute de art. 982 și 983 din Codul civil.
Nici motivul de anulare potrivit cu care hotărârea arbitrală a fost pronunțată după expirarea termenului de arbitraj prevăzut de art. 353 indice 3 și sancționat de art. 364 lit. e din Codul d e procedură civilă nu a fost reținut. S-a arătat că tribunalul arbitral a făcut aplicarea dispozițiilor alin. 2 și 5 ale art. 353 indice 3 referitoare la suspendarea termenului de soluționare pentru judecarea cererii de recuzare a arbitrului și de prelungire a termenului pentru numirea unui supraarbitru.
În sfârșit, s-a constatat netemeinic motivul invocat potrivit cu care tribunalul s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, motiv de anulare reglementat de dispozițiile art. 364 lit. f din Codul d e procedură civilă. S-a arătat că tribunalul arbitral a admis în parte cererea reconvențională, precizată, potrivit uneia dintre variantele prezentate de expertul tehnic, fiind rolul autorității de jurisdicție să stabilească cuantumul pretențiilor pentru care o cerere este întemeiată iar admiterea în parte nu echivalează cu un plus petit.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta - SRL a declarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat solicitând să fie modificată în tot, să fie admisă acțiunea în anulare, iar pe fond să se desființeze în parte Hotărârea arbitrală nr. 13/21.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă CCIA S în dosar nr. 3/2008 în sensul respingerii cererii reconvenționale.
A motivat că instanța de fond a respins în mod nelegal motivul de anulare a sentinței arbitrale pe temeiul art. 364 lit. 1.pr.civ. pe care l-a interpretat și aplicat greșit, ca și pe art. 969.civ. cât și clauzele contractuale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. A susținut că s-a dat o greșită interpretare prevederilor art. 16, 17 și 18 din contactul de subantrepriză, atunci când s-a reținut că avea obligația să predea documentele de calitate fără a fi pusă în întârziere și ca o condiție prealabilă a efectuării recepției, deși documentele erau necesare la recepția pe faza de execuție și nu la recepția finală, ori intimata nu a efectuat recepția, deși a fost notificată în acest sens.
S-a mai motivat că este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. întrucât instanța arbitrală a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, încălcând regulile de interpretare a contractelor prevăzute la art. 982 și 983.civ. principiul aflării adevărului și principiul rolului activ.
S-a arătat că, raportat la art. 364 lit. f din pr.civ. instanța arbitrală a acordat ceva ce nu s-a cerut, întrucât intimata prin cererea reconvențională a solicitat penalități de întârziere în valoare de 75.557 lei, conform art. 21 din contract, pe perioada 11.10.2006-21.07.2007, fără a preciza în scris temeiul de drept și de fapt al cererii, iar instanța a admis în parte cererea acordând penalități de 57.509 lei, ce nu fuseseră solicitate de intimată prin precizarea cererii reconvenționale.
Prin întâmpinare ( 22) intimata - SRL Sas olicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 3041.pr.civ. se constată că recursul nu este fondat.
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. nu sunt incidente în speță.
Prima instanță s-a pronunțat prin hotărârea atacată asupra acțiunii în anulare formulată de reclamantă după administrarea completă a probelor și și-a motivat soluția, pe care a adus-o pretențiilor în cauză, în mod temeinic, astfel că nu se poate aprecia că ar fi fost încălcat în vreun mod dreptul la apărare al reclamantei-pârâtă reconvențională și nici că judecătorul de fond nu și-ar fi exercitat rolul activ în dezlegarea pricinii.
Interpretarea clauzelor contractuale dată de instanța fondului este conformă voinței părților și prevederilor art. 982 și art. 969.civ. nelăsând loc de alte interpretări.
În esență, recurenta susține că instanța de fond a dat o greșită interpretare clauzelor contractuale cuprinse în art. 16-18 din contractul părților, întrucât obligația sa de a preda certificatele de calitate trebuie raportată doar la momentul când ar fi fost convocată de către intimată pentru efectuarea recepției, respectiv că s-ar putea considera că nu și-a îndeplinit obligația doar dacă s-ar fi prezentat la recepție fără a prezenta acele documente.
Aceste susțineri nu au fondament, prevederile art. 18 din contractul de subantrepriză nr. 253/04.10.2005 fiind fără echivoc în sensul că la efectuarea recepției actele necesare sunt listele cantităților de materiale și certificatele de calitate, condiție prealabilă recepției, fără a se putea pretinde necesitatea unei puneri în întârziere în acest sens. De altfel, însă, chiar reclamanta - SRL a depus la dosarul instanței arbitrale - 16 - adresa nr. 24, prin care fusese notificată la 20.01.2006 de către beneficiarul lucrării în discuție - SRL - să depună documentația de calitate. Or, acțiunea în anulare și respectiv cererea reconvențională au fost depuse mult mai târziu în anul 2008.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat. Împrejurarea că instanța arbitrală a admis doar în parte pretențiile reclamantei reconvenționale - SRL acordându-i doar 57.509 lei, din totalul sumei de 75.577 lei, cât s-a cerut, nu echivalează cu un plus petit. În fapt instanța arbitrală a apreciat pretențiile ca fiind întemeiate doar parțial, măsură în care le-a și acordat, în aplicarea clauzelor contractuale cuprinse în art. 18 și 21 și raportat la concluziile expertizei administrate în cauză.
Așa fiind, în aplicarea prevederilor art. 366 al. 2 coroborat cu art. 312 al. 1.pr.civ. va fi respins recursul de față, cu consecința menținerii sentinței atacate, ca legală și temeinică.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei - SRL suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat ( 21 dosar recurs).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 820/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei - SRL suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.4/19.01.2010
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
