Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 1057/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1057/COM
Ședința publică din 1 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta LEASING ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.454/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată -, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în calitate de administrator al reclamantei intimate -, lipsă fiind pârâta recurentă LEASING ROMÂNIA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, din oficiu, invocă excepția de necompetență teritorială a soluționării cauzei de către Tribunalul C S în primă instanță, în raport de clauza prevăzută în contractul dintre părți.
Reprezentantul reclamantei intimate lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.454/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- s- admis acțiunea formulată de către reclamanta - cu sediul în com.S T, Sadova Veche FS nr.101, jud.C-S în contradictoriu cu pârâta LEASING ROMANIA SRL cu sediul în B sector 1, Calea nr.133- 137.
S-a constatat că reclamanta a devenit proprietara autoturismului marca DS EI MD 4, având serie șasiu nr.-, de culoare roșie, nr. înmatriculare B-36- prin plata prețului, în baza contractului de leasing nr.14850/27.04.2007.
Hotărâre ține loc de contract de vânzare-cumpărare.
A obligat pârâta să emită factura fiscală asupra autoturismului și să predea reclamantei cartea de identitate a acestuia.
A obligat pârâta la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi întârziere, începând cu rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a obligației de predare a Cărții de identitate, și a facturii fiscale a autoturismului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că Potrivit art.137 Cod pr.civilă tribunalul s-a pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate astfel:
Contractul de leasing financiar a fost încheiat între pârâta și, societate dizolvată ulterior, însă de la începutul derulării contractului și toate plățile celor 36 de rate au fost făcute de reclamanta - L.
Dizolvarea a fost pronunțată de către acest tribunal la 18.05.2005, iar creditul financiar s-a derulat în perioada 27.04.2004 - 20.04.2007. De aceea toate ratele au fost plătite de către reclamantă și acceptate integral la plată de către pârâta, așa cum rezultă din expertiza realizată în dosar - al Judecătoriei Caransebeș.
Deși pârâta arată că reclamanta nu ar avea calitate procesuală activă tribunalul reține că prin acceptarea plății de către pârâtă a intervenit o schimbare de debitor, prin urmare acesta are calitate procesuală activă.
Pârâta a mai invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C-S, însă în contractele comerciale locul executării contractului dă competența teritorială alternativă, potrivit art.10 Cod pr.civilă, iar contractul a fost executat de către reclamantă la sediul său.
Pe fond, tribunalul reține că prin contractul de leasing financiar nr.14850/27.04.2004, pârâta a finanțat în sistem de leasing achiziționarea de către, (societate dizolvată ulterior) a unui autoturism marca DS EI MD 4, având serie șasiu nr.-, de culoare roșie, nr. înmatriculare B-36-, valoarea contractului de leasing fiind de 6.660,92 EURO, plus TVA, valoarea totală de 7.712,81 EURO, cu o scadență de 36 luni, rambursarea creditului urmând a se face conform anexei nr.1 la contractul de leasing - scadențări de plăți. S-a achitat în totalitate suma creditată de către reclamanta - - SRL, în 36 de rate lunare iar plățile au fost în totalitate acceptate de către pârâtă.
Față de această stare de fapt și potrivit art. 480 Cod civil, tribunalul a constatat că prin plata respectiv acceptarea plății, reclamanta a devenit proprietara autoturismului marca DS EI MD 4, având serie șasiu nr.-, de culoare roșie, nr. înmatriculare B-36- prin plata prețului, în baza contractului de leasing nr.14850/27.04.2007.
Plățile fiind făcute de reclamantă și acceptate de pârâtă, tribunalul constată că a intervenit o schimbare de debitor în contractul de leasing, contract executat, iar transferul dreptului de proprietate de la societatea de leasing la reclamantă a fost făcut prin plată.
Este real că, potrivit art.969 cod civil convențiile au putere numai între părțile contractante, însă în contractul părților nu există nici-o interdicție expresă privitoare la transferul proprietății către altă persoană.
Dimpotrivă, art.13 din contractul de leasing, fila 11 dosar, permite transferul dreptului de proprietate cu condiția ca noul proprietar să se substituie în toate drepturile și obligațiile locatorului, ceea ce s-a și întâmplat. Reclamanta a plătit la timp toate ratele contractului cu bună credință în locul - SRL care intrase în lichidare, tocmai pentru a nu se considera neexecutare culpabilă a contractului.
Prin urmare, tribunalul a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare între reclamantă și pârâta.
Tribunalul a obliga pârâta să emită factura fiscală asupra autoturismului și să predea reclamantei cartea de identitate a acestuia.
Deoarece pârâta se opune la această cerere, iar dreptul reclamantei de proprietate este prejudiciat prin întârziere, tribunalul a obligat pârâta la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi întârziere, începând cu rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a obligației de predare a Cărții de identitate, și a facturii fiscale a autoturismului.
Reclamanta a solicitat 1000lei/zi de întârziere, însă o asemenea sumă este nejustificată față de valoarea contractului, motiv pentru care tribunalul a redus-o, cum s-a motivat mai sus.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată tribunalul nu le va acorda.
Împotriva sentinței civile nr.454/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- a formulat recurs pârâta LEASING ROMÂNIA solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, și în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, fie prin admiterea excepției lipsei calității procesuale a reclamantei, fie prin respingerea acțiunii ca neîntemeiate și nefondate, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Examinând recursul astfel promovat, prin prisma motivelor invocate și a excepțiilor ridicate de către recurentă, respectiv a dispozițiilor 304 pct.3 și 306 alin.2 din proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este fondat prin analiza cu prioritate a motivului de recurs referitor la competența teritorială a tribunalului pentru a soluționa litigiul dedus judecății.
Astfel, așa cum rezultă din contractul de leasing financiar nr.14850/27.04.2004 încheiat între recurenta pârâtă LEASING ROMÂNIA și utilizatorul, conform art.21 alin.2, părțile convin ca instanța teritorial competentă să soluționeze litigiile ce s-ar putea ivi între ele să fie instanța pe a cărei rază teritorială se află situat sediul locatorului.
Această stipulație contractuală, prin care se statuează în mod neechivoc asupra competenței teritoriale (ratione loci)a instanței ce părțile au convenit să soluționeze litigiile ce s-ar putea ivi între ele cu privire la executarea sau neexecutarea obligațiilor contractuale, nu a fost observată de către tribunal, astfel acesta a considerat că are competența cuvenită pentru a se învesti cu soluționarea cererii de chemare în judecată promovată de către reclamanta intimată.
Potrivit art.19 proc.civ. părțile pot conveni prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanța, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care potrivit legii au competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de art.13 -16.proc.civ.
Curtea de Apel constată că nu este incident nici unul dintre cazurile aflate sub interdicția prevăzută de art.19 proc.civ, astfel că stipulația contractuală de fixare a competenței teritoriale a instanței de judecată primește incidență deplină neputând fi înlăturată nici de părțile contractante, nici de succesorii în drepturi și obligații ai părților, calitate pe care o deține reclamanta din prezenta cauză, nici de către instanța de judecată greșit sesizată cu cererea de chemare în judecată.
În raport de clauza contractuală conținută de art.21 alin.2, sediul locatorului se constată că este în Municipiului B, astfel că, și tribunalul competent teritorial să soluționeze litigiul comercial ivit între părți este Tribunalul Municipiului
Statuând astfel, Curtea de Apel constată că este eliberată de a analiza celelalte excepții ridicate de către recurentă, precum și critica adusă pe fondul hotărârii atacate, toate aceste analize și cercetări judecătorești urmând a se efectua de către instanța competentă teritorial în primul grad de jurisdicție.
Astfel fiind, se va admite recursul pârâtei LEASING ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.454/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- și se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre judecată instanței competente teritorial, Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei LEASING ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.454/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre judecată instanței competente teritorial, Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.19.10.2009
Tehnored 2 ex.19.10.2009
Instanță fond: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
