Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 1472/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1472/
Ședința publică din 12.11.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 750/PI/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect acțiune în reziliere și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea pârâtei recurente și av. - pentru reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema competenței primei instanțe, raportat la valoarea pretinsă prin acțiunea introductivă.
Reprezentantul pârâtei recurente învederează că, în opinia sa, nu Tribunalul Timiș era competent să soluționeze cauza și solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate apreciază că Tribunalul Timișa fost competent să soluționeze cauza în primă instanță și solicită respingerea excepției invocate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 750/PI/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâta - SRL T, a fost obligată pârâta la plata sumei de 10.864,85 lei, din care 10.389,48 lei reprezentând contravaloare chirie aferentă lunilor februarie-aprilie 2008 și 475,37 lei penalități contractuale calculate până la data de 13.05.2008, și în continuare penalități de 0,1% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal în cuantum de 10.389,48 lei până la data achitării integrale a debitului, a fost respinsă în rest cererea și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.740,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de subînchiriere încheiat la data de 20.02.2008 între reclamantă, în calitate de locator, și pârâtă, în calitate de locatar (13-16), părțile au convenit asupra închirierii imobilului - parte din apartamentul nr. 1 situat în T,-.
Potrivit art. 5.1 Contract, chiria stabilită este, pentru primele 6 luni, adică până la data de 19.08.2008, de 1.000 euro fără TVA, iar din a șasea lună, începând cu 20.08.2008, de 1.200 euro fără TVA. Au mai precizat părțile că, în fiecare an, chiria se poate mări în funcție de rata inflației, dar nu mai mult de 5%. Se observă așadar, în ce privește cuantumul agreat al chiriei, că interpretarea pârâtei în sensul că suma de 1.000 euro privește întregul interval 20.02.2008-19.08.2008 este eronată, clauza contractuală stabilind, fără echivoc, chiria lunară.
Potrivit art. 5.2 și 5.3 Contract, factura aferentă chiriei se emite în lei la cursul BNR de la data de 1 fiecărei luni, fiind plătibilă în termen de 15 zile, sub sancțiunea penalităților de 0,1% pe zi întârziere.
În temeiul contractului astfel încheiat, reclamanta a emis factura fiscală nr.100/4 martie 2008 - reprezentând chirie aferentă lunii februarie.
La data de 20 martie 2008, pârâta a comunicat reclamantei, prin scrisoare recomandată, cererea de reziliere a contractului. Această cerere nu a fost depusă în copie la dosarul cauzei de către pârâtă, însă coroborând înscrisul ce dovedește trimiterea scrisorii recomandate (49), cu referința făcută în notificarea înregistrată sub nr.136/21.04.2008 BEJ (47), totodată constatându-se că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui înscris cu un alt conținut decât cel pretins de către pârâtă și primit prin scrisoarea recomandată trimisă la 20.03.2009, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile contractuale - art. 6.2, locatarul a solicitat rezilierea contractului, prin scrisoare cu confirmare de primire, expediată la data de 20 martie 2008.
La data de 1 aprilie 2008 reclamanta a emis facturile fiscale nr. 101/1 aprilie 2008, reprezentând chirie aferentă lunii aprilie și nr. 102/1 aprilie 2008, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 31.03.2008 pentru neachitarea în termen a facturii fiscale nr.100/4 martie 2008.
La data de 21.04.2008, pârâta a notificat reclamanta (47) cu privire la încetarea contractului, conform notificării de la data de 20.03.2008 și eliberarea imobilului, la data de 10.03.2008, solicitând reclamantei să nu mai emită facturi reprezentând contravaloarea chiriei și totodată să se prezinte, la data de 25.04.2009, orele 11,00, la sediul executorului judecătoresc, pentru a primi cheile imobilului.
La aceeași dată - 21.04.2009 - reclamanta a notificat pârâta conform dispozițiilor art. 720 ind. 1.proc.civ. cu privire la neachitarea facturilor fiscale nr.100/4.03.2008, 101/01.04.2008 și 102/01.04.2008, convocarea la conciliere fiind primită de către pârâtă la data de 29.04.2008 (25).
Astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite la 25.04.2008 (48) și la 09.05.2008 (26), niciuna dintre părți nu a onorat invitația părții cocontractante.
În luna mai 2008 reclamanta a emis facturile fiscale nr.103/2 mai 2008 reprezentând chirie aferentă lunii mai 2008, 104/13 mai 2008 reprezentând penalități de întârziere calculate până la 13.05.2008 pentru neachitarea în termen a facturilor fiscale nr.100/4 martie 2008 și 101/1 aprilie 2008, o nouă convocare la conciliere fiind trimisă pârâtei la data de 20 mai 2009 (29).
La data de 1 iulie 2008 s-a formulat prezenta acțiune, reclamanta solicitând să se constate rezilierea de drept a contractului, în temeiul art. 6.3 Contract.
Clauza indicată de către reclamantă are următorul cuprins: "Nerespectarea oricărei clauze sau obligații din prezentul contract de către locatar, inclusiv cea care se referă la plata chiriei, duce la rezilierea de plin drept a contractului, de îndată, fără somație și fără trecerea unui termen, locatorul putând cere evacuarea locatarului, evacuarea va putea fi executorie fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități".
Se observă că desființarea contractului nu se produce de plin drept, numai prin neexecutarea obligațiilor contractuale, ci presupune și o apreciere a creditorului acestei obligații. Or, o astfel de decizie a creditorului-locator în sensul invocării pactului comisoriu pentru neplata chiriei, nu a fost luată decât ulterior denunțării unilaterale de către locatar, denunțare ce și-a produs efectele la finele lunii aprilie, chiar prin convocarea la conciliere de la data de 29.04.2009 reclamanta neinvocând încetarea contractului, ci solicitând exclusiv plata chiriei restante. Ca atare, rezilierea contractului, astfel cum a fost solicitată de către reclamantă, nu se poate dispune decât cel mai devreme de la data introducerii prezentei acțiuni, doar la această dată manifestându-se decizia creditorului obligației neexecutate de reziliere a contractului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - SRL T, care prin încheierea pronunțată în data de 22.10.2009 a fost recalificat în recurs.
În motivare, pârâta recurentă arată că instanța de fond a apreciat eronat faptul că acel contract de închiriere a stabilit pentru perioada 20.02.2008-19.08.2008 chirie lunară de 1000 euro, întrucât clauza contractuală arată clar că până la data de 19.08.2008 chiria datorată este de 1000 euro, având și un raționament logic prin aceea că în această perioadă spațiul trebuia reamenajat ceea ce conduce la faptul că se acordă anumite compensații pentru aceste lucrări care rămân la reclamant.
Instanța de fond a apreciat eronat acest aspect, neținând cont de faptul că nicăieri în contract nu se face mențiunea că acea chirie este lunară, de faptul că pârâta nu a făcut dovada notificării privind rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către reclamantă prin lipsa utilităților spațiului, în speță gazul metan, fără de care nu se putea efectua activitatea de comerț.
Se arată că eronat a apreciat instanța de fond și faptul că pârâta datorează chiria aferentă lunilor februarie -aprilie 2008 și la cuantumul de 1000 euro lunar, ceea ce nu poate fi admis și că reclamanta în mod justificat a emis facturile aferente acestei perioade, fără a lua în calcul prevederile contractuale și notificarea din 20.03.2008.
Se arată că a fost reziliat de drept contractul de subînchiriere încă din luna aprilie 2008 prin cererea de reziliere trimisă reclamantei în data de 20.03.2008, că în data de 20.04.2008 pârâta a trimis reclamantei o notificare prin care i-a mai adus odată la cunoștință faptul că acel contract de subînchiriere a fost reziliat de drept și i-a pus în vedere să nu mai emită facturi deoarece nu sunt datorate, pârâta neocupând în acel moment spațiul, solicitând reclamantei să ridice cheile imobilului, însă reclamanta nu a dat curs acelei notificări, continuând a emite facturi.
Pârâta recurentă arată că solicitarea reclamantei intimate de a se constata rezilierea contractului este nejustificată, atâta timp cât contractul a încetat de drept încă din luna aprilie 2008.
Invocă art.5.1 lit. a) din contractul de subînchiriere, potrivit căruia valoarea chiriei pe primele 6 luni, adică până la 19.08.2008 este de 1000 euro, așadar facturile emise de reclamantă nu se justifică atâta timp cât întreaga chirie pe primele 6 luni era de 1000 euro fără TVA, echivalentul a 3800 lei fără TVA, chirie care a fost negociată de părți și nu poate fi pusă la îndoială, fiind specificată expres în contract.
Totodată, potrivit art. 6.2 din contract, "locatarul poate rezilia contractul unilateral cu preaviz de 30 de zile prin notificare", pârâta recurentă făcând acest lucru, dovada fiind mandatul poștal prin care a trimis cererea de reziliere.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat din oficiu de către instanță, conform art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă, reclamanta - SRL a solicitat constatarea intervenirii rezoluțiunii prin pact comisoriu expres de ultim grad a contractului de subînchiriere încheiat la data de 20.02.2009 cu pârâta - SRL, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 14.763,8 RON, reprezentând contravaloare chirie și la plata penalităților de 0,1 % pe zi de întârziere.
Astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia nr. 32/9.06.2008, soluționând recursul în interesul legii, ori de câte ori în structura raportului juridic substanțial dedus judecății intră un drept patrimonial, litigiul este evaluabil în bani.
Având în vedere că litigiul este evaluabil în bani, iar valoarea pretențiilor este sub 100.000 RON, potrivit art. 1, pct. 1.proc.civ. rap. la art. 2, pct.1, lit. a proc.civ. competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei.
Prima instanță a interpretat în mod greșit normele cu privire la competența materială, raportându-se, fără niciun fundament, la valoarea totală a chiriei, pe întreaga perioadă în care contractul s-a derulat, fără a lua în considerare pretenția concretă din litigiu.
Pentru a se determina competența materială, după criteriul valorii obiectului cererii, trebuie avută în vedere valoarea efectivă a pretențiilor, care, în speță, este mult sub pragul de 100.000 RON.
După cum și instanța supremă s-a exprimat în decizia mai sus citată, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenția concretă a reclamantului.
În consecință, întrucât prima instanță a încălcat normele de competență materială, este incident cazul de casare prevăzut de art. 304, pct. 3.proc.civ. motiv pentru care, în baza art. 312, alin. 6.proc.civ. sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre soluționare Judecătoriei Timișoara, care este instanța competentă atât material, cât și teritorial.
Cheltuielile de judecată ale părților efectuate până în prezent în cauză vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta - "" SRL împotriva sentinței civile nr. 750/PI/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre soluționare Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./16.11.2009
TEHNORED. /16.11.2009/2 ex.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Florin Moțiu, Csaba
