Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1471/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1471/
Ședința publică din 12.11.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională CF T, împotriva deciziei civile nr. 823/09.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători T, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea contestatoarea, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației precizate, schimbarea hotărârii atacate și admiterea cererii formulate de acordare a cheltuielile de judecată aferente soluționării cauzei în primă instanță.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 823/09.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, s-a 5respins recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională CF T împotriva Încheierii nr. 307/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Regionala de Transport Feroviar de Călători
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că prin încheierea nr. 307/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat act de renunțarea reclamantei COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" -SUCURSALA REGIONALĂ CF T, cu sediul în T, b-dul 16 2. nr.2, la judecată împotriva pârâtei REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI T, cu sediul în T,- A, având ca obiect obligația de a face.
S-a respins cererea privind aplicarea vizei de neutilizare a taxei judiciare de timbru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" -SUCURSALA REGIONALĂ CF T, în contradictoriu cu pârâta REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI T, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților în valoare de 139.827,34 lei (penalități facturate chirie în valoare de 139.026,81 lei, penalități facturate utilități în valoare de 800,53 lei); cheltuieli de judecată în valoare de 4.049 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.-(anexa 1) având ca obiect folosința bunurilor, spații/terenuri în suprafață totală de 173.979,48 mp, din care spații 3072,48 mp și terenuri 170.907 mp. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 01.01.2006 până la data de 31.12.2008, putând fi prelungit pe noi perioade cu acordul părților, prin acte adiționale.
S-a arătat că pentru luna curentă chiria pentru spațiile/terenurile închiriate este echivalentul în lei a 3,6 euro/mp/lună fără TVA pentru spații și echivalentul a 0,11 euro/mp/lună fără TVA pentru terenuri. Valoarea în lei a chiriei se va stabili și se va calcula la cursul valutar al monedei euro din ziua emiterii facturii. În mod excepțional, când se facturează chiria aferentă lunilor anterioare, se va utiliza cursul valutar din ultima zi a lunii aferente pentru care se emite factura, achitarea c/v facturilor urmând a se face în termenul de scadență, respectiv 30 de zile de la emiterea acestora. Facturile se ridică personal de către un delegat desemnat de locatar de la Economică sau în situația neprezentării până la data de întâi a fiecărei luni, se expediază prin poștă cu recomandare de primire, c/v taxelor poștale căzând în sarcina locatarului. în termen a chiriei atrage plata penalităților de 0,06% pe zi de întârziere calculate la suma datorată până la data achitării.
S-a menționat că întrucât pârâta își achită chiria pe care o datorează conform contractului, cu întârziere, reclamanta facturează penalități de întârziere în conformitate cu prevederile din contract(anexa 2).
Reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare utilități nr. 16/4.01.2006(anexa 47) având ca obiect furnizarea următoarelor utilități: apă, canal, energie termică, gunoi cât și efectuarea serviciilor de dezinsecție și deratizare în spațiile închiriate, atunci când acestea se află în incinta obiectivelor CFR pentru care Sucursala Regională CF a solicitat efectuarea acestor prestații, în condițiile precizate în contract la art.11 cap. Plata cheltuielilor lunare aferente utilităților se face în baza facturilor emise de furnizor în termen de 30 zile de la data primirii facturilor. În cazul întârzierilor la plată, penalitățile aplicate vor fi de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâta a fost notificată în vederea realizării concilierii, dar fără rezultat.
În drept se invocă disp.art.969 Cod civil, contractul de închiriere nr.- și contractul de furnizare utilități nr.16/4.01.2006.
S-a menționat că la termenul de judecată din 24.03.2009 reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care arată că înțelege să renunțe la judecata cauzei.
Văzând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, iar procesul este guvernat de principiul disponibilității, în temeiul celor de mai sus, instanța a dat eficiență actului de dispoziție procesuală efectuat de către reclamantă și a constatat că a intervenit renunțarea la judecata cauzei.
Cât privește cererea de aplicare a vizei de neutilizare a taxei judiciare de timbru aferente cererii s-a reținut că solicitarea petentei nu beneficiază de temei legal.
Art. 23 din Legea nr. 146/1997 reglementează restituirea taxei judiciare de timbru enumerând limitativ cinci situații în care există această posibilitate - "Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat;
e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă" - S-a apreciat că nici una din aceste situații nu este incidentă în cauză, cererea în acest sens impunându-se a fi respinsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamanta Compania Națională de Ferate CFR - Sucursala Regională CF T solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii atacate și pe cale de consecință admiterea cererii sale de aplicare a vizei de neutilizare a taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar în subsidiar, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării cauzei în primă instanță și în recurs, pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub numărul - societatea reclamantă a solicitat obligarea debitoarei REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI T la plata sumei de 139.827,34 lei reprezentând contravaloare facturi de penalități de întârziere (penalități facturate chirie în valoare de 139.026.8 lei și penalități facturate utilități în valoare de 800.53 lei) și acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a motivat că prin încheierea nr.307/24.03.2009 (anexa 1) pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.- instanța a luat act de cererea sa de renunțare la judecată, a respins cererea reclamantei de aplicare a vizei de neutilizare a taxei judiciare de timbru dar nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor judiciare solicitate prin cererea de chemare în judecată.
S-a arătat că între societatea reclamantă și debitoarea REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI T, s-a încheiat contractul comercial nr. - (anexat la dosar) având ca obiect folosința bunurilor, spații/terenuri în suprafață totală de 173.979,48 mp din care spații = 3.072,48 mp și terenuri = 170.907 mp situat în stația CFR T Nord, pentru o perioada de 3 ani, de la data de 01.01.2006 până la data de 31.12.2008 și contractul de furnizare utilități nr. 16/04.01.2006 (anexat la dosar) având ca obiect furnizarea următoarelor utilități: apă, canal, energie termică, gunoi cât și efectuarea serviciilor de dezinsecție și deratizare în spațiul/spațiile închiriate, atunci când acestea se află în incinta obiectivelor CFR pentru care Sucursala Regională Tas olicitat efectuarea acestor prestații, în condițiile precizate în prezentul contract la art. 11 capitolul
S-a specificat că în derularea contractelor, au fost emise o serie de facturi care nu au fost achitate de către debitoare la scadență, ci la o dată ulterioară, după cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată (anexa 2) motiv pentru care s-au facturat penalități de întârziere atât pentru facturile de chirie cât și pentru cele de utilități.
Regionala de Transport Feroviar de Călători Taa chitat facturile de penalități după ce a fost notificată, dar a comunicat acest fapt după ce societatea reclamantă a înaintat cererea de chemare în judecată și a depus taxa judiciară de timbru aferentă acesteia.
În situația dată, reclamanta a arătat că renunță la judecată, nu și la cheltuielile aferente acesteia, și solicită printr-o cerere adresată instanței aplicarea vizei de neutilizare pe ordinul de plată prin intermediul căreia s-a achitat taxa judiciară de timbru.
S-a menționat că prima instanță a luat act de renunțarea la judecată, a respins cererea reclamantei de aplicare a vizei de neutilizare, dar nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cheltuielilor de judecată solicitate de societatea sa prin cererea introductivă deși în dispozitivul încheierii nr. 307/24.03.2009 a fost consemnat faptul că a solicitat pârâtei suma de 139.827,34 lei (penalități facturare chirie în valoare de 139.026,81 lei, penalități facturare utilități în valoare de 800,53 lei) și cheltuieli de judecată în valoare de 4.049 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (4.044 lei) și timbru judiciar (5 lei).
S-a arătat faptul că societatea reclamantă a convocat la conciliere pârâta prin notificarea nr. 300/473/15.12.2008, somând-o să achite penalitățile către societatea sa (anexa 3) datorate conform contractelor amintite și totodată invitând-o pe aceasta la conciliere directă într-un termen de 15 zile de la primirea acesteia conform art. 720 Cod procedură civilă.
La data și ora stabilită prin notificarea înaintată pârâtei în vederea realizării concilierii, aceasta din urmă nu s-a prezentat, motiv pentru care s-a încheiat procesul verbal de conciliere directă nr. 6.3./507/19.01.2009 (anexa 4).
Având în vedere cele invocate reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea cererii sale de aplicare a vizei de neutilizare a taxei de timbru și a timbru judiciar, iar în subsidiar obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării cauzei în primă instanță și în recurs.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299, art. 275 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului privind obligarea unității sale la plata cheltuielilor de judecata si a arătat că este de acord cu admiterea cererii privind aplicarea vizei de neutilizare a taxei judiciare de timbru pe ordinul de plata pentru următoarele motive:
S-a menționat că instanța de fond, în mod corect, nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecata întrucât a luat act de renunțarea la judecata a reclamantei recurente, situație în care numai judeca fondul cauzei și astfel nici nu a hotărât în privința celor solicitate în cererea de chemare în judecată. Prin renunțarea la judecată instanța nu s-a pronunțat nici asupra penalităților de întârziere și nici asupra cheltuielilor de judecată.
Pârâta intimată arată că este de acord, însă, cu aplicarea vizei de neutilizare a taxei de timbru pe ordinul de plată.
Examinând recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Ferate CFR - Sucursala Regională CF T prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă s-a constatat că este neîntemeiat și a fost respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă.
S-a reținut că renunțarea la judecată s-a făcut de către reclamantă după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâta conform citației de la fila 183 dosar fond.
Având în vedere că reclamanta s-a aflat în culpă procesuală prin introducerea acțiunii, în mod corect prima instanță nu s-a mai pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea privind aplicarea vizei de neutilizare a taxei judiciare de timbru, s-a constatat că în mod legal prima instanță a reținut că nici una din situațiile prevăzute de art. 23 lit. a - e nu este incidentă în cauză, motiv pentru care a respins cererea reclamantei.
În recurs reprezentantul reclamantei recurente, a arătat că nu mai susține capătul principal de cerere privind aplicarea vizei de neutilizare a taxei de timbru.
Având în vedere că reprezentantul reclamantei recurente nu a avut mandat din partea reclamantei Compania Națională de Ferate CFR în sensul de a renunța la capătul principal al cererii de recurs, Curtea nu a ținut seama de această cerere, motiv pentru care a analizat și petitul principal al recursului declarat în cauză.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională CF T, solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea cererii contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării cauzei în primă instanță.
În motivare se arată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, societatea contestatoare a solicitat obligarea debitoarei CFR Călători SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători T la plata sumei de 139.827,34 lei reprezentând c/val. facturi de penalități de întârziere (penalități facturate chirie în valoare de 139.026,81 lei și penalități facturate utilități în valoare de 800,53 lei) și acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin Încheierea nr. 307/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- instanța aluat act de cererea contestatoarei de renunțare la judecată, respinge cererea de aplicare al vizei de neutilizare a taxei judiciare de timbru dar nu se pronunță asupra cheltuielilor judiciare solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Se arată că între societatea contestatoare și debitoarea intimată Regionala de Transport Feroviar de Călători T s-a încheiat contractul comercial nr. - având ca obiect folosința bunurilor, spații/terenuri în suprafață totală de 173.979,482. care spații = 3.072,482și terenuri = 170.9072situat în stația CFR T Nord, pentru o perioadă de 3 ani, de la data de 01.01.2006 până la data de 31.12.2008 și contractul de furnizare utilități nr. 16/04.01.2006 având ca obiect furnizarea următoarelor utilități: apă, canal, energie termică, gunoi cât și efectuarea serviciilor de dezinsecție și deratizare în spațiul/spațiile închiriate, atunci când acestea se află în incinta obiectivelor CFR pentru care Sucursala Regională T solicitat efectuarea acestor prestații, în condițiile precizate în prezentul contract la art. 11 capitolul
În derularea contractelor au fost emise o serie de facturi care nu au fost achitate de către debitoare la scadență ci la o dată ulterioară, după cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată motiv pentru care s-au facturat penalități de întârziere atât pentru facturile de chirie cât și pentru cele de utilități.
Regionala de Transport Feroviar de Călători T achită facturile de penalități după ce a fost notificată dar comunică acest fapt după ce societatea contestatoare a înaintat cererea de chemare în judecată și a depus taxa judiciară de timbru aferentă acesteia.
În situația dată, contestatoarea renunță la judecată, nu și la cheltuielile aferente acesteia, și solicită printr-o cerere adresată instanței aplicarea vizei de neutilizare pe ordinul de plată prin intermediul căreia s-a achitat taxa judiciară de timbru.
Prima instanță a luat act de renunțarea la judecată, respinge cererea contestatoarei de aplicare a vizei de neutralizare, dar nu se pronunță în nici un fel asupra cheltuielilor de judecată solicitată de contestatoare prin cererea introductivă deși în dispozitivul Încheierii nr. 307/24.03.2009 a fost consemnat faptul că a solicitat pârâtei suma de 139.827,34 lei (penalități facturate în valoare de 139.0266,81 lei, penalități facturare utilități în valoare de 800,53 lei) și cheltuieli de judecată în valoare de 4.049 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (4.044 lei) și timbru judiciar (5 lei).
Contestatoarea mai arată faptul că a convocat la conciliere pârâta prin notificarea nr. 300/473/15.12.2008, somând-o să achite penalitățile către contestatoare, datorate conform contractelor amintite și totodată invitând-o pe aceasta la conciliere directă într-un termen de 15 zile de la primirea acesteia conform art. 7201.pr.civ.
La data și ora stabilită prin notificarea înaintată pârâtei în vederea realizării concilierii, aceasta din urmă nu se prezintă, motiv pentru care s-a încheiat procesul-verbal de conciliere directă nr. 6.3. /507/19.01.2009.
Se arată că prin hotărârea atacată a fost respins recursul formulat de contestatoare, în mod neîntemeiat și nelegal în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că societatea debitoare a achitat debitul după ce a fost notificată în vederea achitării acestui debit, iar potrivit art. 275.pr.civ. "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Contestatoarea solicită a se constata faptul că a solicitat renunțarea la judecată ca urmare a achitării debitului, dar această achitare a avut loc după cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei, după ce pârâta a fost pusă în întârziere (convocarea la conciliere directă) și chiar după introducerea cererii de chemare în judecată la instanța competentă, în speță Tribunalul Timiș, astfel că se observă clar culpa procesuală a părții (debitoarei), acest fapt dovedind indubitabil temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă prevederile art. 318(1) proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata "CFR Călători" SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători T solicită respingerea contestației în anulare cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prin Încheierea nr. 307/24.04.2009 Tribunalul Timiș ia act de renunțarea reclamantei SC CFR SA - Sucursala T având ca obiect obligația dle a face și respinge cererea privind aplicarea vizei de neutilizare a taxei judiciare de timbru, iar împotriva acestei încheieri s-a formulat recurs care, prin Decizia civilă nr. 823/09.06.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARA îl respinge.
În motivarea contestației, contestatorul arată că prima instanță ia act de renunțarea sa la judecată, dar respinge cererea de aplicare a vizei de neutilizare, însă nu se pronunță asupra cheltuielilor de judecată solicitate prin cererea introductivă.
Instanța de fond, în mod corect nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată întrucât a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei recurente, situație în care nu mai judecă fondul cauzei și astfel nici instanța nu s-a pronunțat nici asupra penalităților de întârziere și nici asupra cheltuielilor de judecată.
Soluția Tribunalului Timișa fost confirmată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - dosar - care prin nr. 823/09.06.2009 a respins în mod corect recursul reclamantei.
În motivarea deciziei nr. 823 Curtea de APEL TIMIȘOARA reține că în mod legal prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă.
Se reține de instanța de 5recurs că renunțarea la judecată s-a făcut de către reclamantă, după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă conform citației dosar fond.
Având în vedere că reclamantul nu s-a aflat în culpă procesuală prin introducerea acțiunii, în mod corect prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește aplicarea vizei de neutilizare a taxei judiciare, se constată că în mod legal prima instanță a reținut că nici una din situațiile prevăzute de art. 23 lit. a-e nu este incidentă în cauză, motiv pentru care a respins cererea reclamantei.
Referitor la temeiul legal al contestației în anulare, respectiv dispozițiile art. 318 (1) proc.civ. se arată că nu își găsesc aplicarea în speță, pentru că dezlegarea dată de instanța de recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale care este o greșeală de ordin procedural, ceea ce nu este în cazul în cauză, precum și pentru că nu a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Contestatoarea a depus "Precizări" prin care arată că solicită obligarea Călători - Sucursala la plata sumei de 139.827,34 lei din care 4.049 lei cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că anterior introducerii cererii de chemare în judecată, a procedat la invitarea în vederea efectuării concilierii directe cu debitoarea în cauză, prin actul nr. 300/473/15.12.2008, însă aceasta nu s-a prezentat la data și ora stabilită și nici nu a înțeles să achite suma datorată.
Ulterior depunerii cererii de chemare în judecată (la data de 24.02.2009) șu ulterior depunerii taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar mobil (la data de 11.03.2009), dar înainte de primul termen de judecată, debitoarea achită suma solicitată prin cererea introductivă în două tranșe, respectiv în data de 11.03.2009 și 17.09.2009.
În aceste condiții, se arată că la primul termen de judecată contestatoarea a formulat cerere de renunțare la judecată în temeiul art. 246.proc.civ. însă a precizat că solicită în principal aplicarea vizei de neutilizare a taxei de timbru, în principal, iar în subsidiar acordarea cheltuielilor de judecată, în situația în care instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea vizei de neutilizare (instanța fiind deja investită cu soluționarea cauzei, prin introducerea cererii de chemare în judecată).
Contestatoarea apreciază că societatea nu s-a aflat în culpă procesuală întrucât debitoarea a fost notificată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, că aceasta a achitat debitul ulterior cererii de chemare în judecată și ulterior depunerii taxei judiciare de timbru, deci intimata se află în culpă procesuală și nicidecum contestatoarea.
Examinând contestația în anulare astfel promovată prin prisma motivelor invocate și a apărărilor ridicate, respectiv a prevederilor art. 318 alin.1 proc.civ. Curtea constată neîntemeiată contestația în anulare, urmând a fi respinsă pentru motivele ce succed:
Conforma art. 318 alin.1 hotărârea instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin urmare, în ipoteza reglementată de art. 318 alin.1, contestația în anulare poate viza doar greșeli materiale ale instanței de recurs sau, după caz, omisiunea aceleiași instanțe de a cerceta unul dintre motivele de modificare sau casare invocate în cadrul cererii de recurs.
Analizând decizia civilă atacată cu contestație în anulare, precum și cererea de recurs promovată în cadrul dosarului nr-, Curtea de Apel constată că instanța de recurs și anume Curtea de APEL TIMIȘOARA nu a săvârșit nici o greșeală materială cu prilejul soluționării recursului declarat de către reclamanta recurentă Compania Națională de Ferate "CFR" SA B, iar dezlegarea dată prin decizia civilă nr. 823/09.06.2009 să fie rodul unei astfel de greșeli materiale. De altfel contestatoarea nici nu indică în mod concret o astfel de greșeală materială iar nemulțumirile aceleiași contestatoare față de modul de soluționare a propriului său recurs vizează aspecte ale judecăților emise în recurs de către
Tot astfel, prin decizia contestată Curtea de APEL TIMIȘOARA nu a omis din greșeală cercetarea vreunui motiv de modificare sau casare a deciziei recurate. Astfel, se constată că prin cererea de recurs reclamanta recurentă a solicitat modificarea încheierii nr. 307/24.03.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr- în sensul admiterii cererii aceleiași reclamante recurente în principal sub aspectul admiterii cererii de aplicare a vizei de neutilizare a taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar în subsidiar a obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării cauzei în primă instanță și în recurs.
Asupra ambelor aspecte Curtea de Apel s-a pronunțat în mod detailat în conținutul considerentelor deciziei contestate, indicând caracterul corect și judicios al neadmiterii acestor cereri de către Tribunalul în primul grad de jurisdicție și, pe de altă parte, motivarea suplimentară a Curții de Apel asupra celor două aspecte, conținând același deznodământ al neadmiterii celor două cereri și în continuare al respingerii recursului promovat de către reclamanta recurentă.
Nefiind îndeplinite astfel nici una dintre cele două cazuri ale contestației în anulare prevăzute de art. 318 alin.1, dispensează de analizarea motivelor de recurs conținute în cererea privind contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Compania Națională de Ferate "CFR" SA B împotriva deciziei civile nr. 823/09.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED./MB/03.12.2009
TEHNORED. /03.12.2009
INSTANȚA DE RECURS: CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
