Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 1483/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1483
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta -, împotriva deciziei comerciale nr.9A /16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - prin lichidator, - și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și de consilier juridic, cu împuternicire la dosar și intimata -, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În raport cu dispozițiile instanței de la termenul anterior se depune de către apelantă, prin avocat, la dosar, cerere prin care indică valoarea suprafeței de teren în litigiu, precum și, în raport cu această valoare, dovada timbrării în cauză.
În continuare, Curtea acordă părților prezente cuvântul pe probe.
Apărătorul recurentei solicită încuviințarea administrării probei cu martori și expertiză contabilă.
Apărătorul intimatei arată că nu mai are alte probe de solicitat și solicită respingerea probelor solicitate de către recurentă, ca inadmisibile în recurs.
Curtea, deliberând, respinge, ca inadmisibile proba cu martori și proba cu expertiză contabilă în recurs, în raport de disp. art.305 pr.civ. care permit ca în recurs să fie administrată doar proba cu înscrisuri.
Se solicită proba cu înscrisuri noi de către recurent, intimata prezentă neopunându-se acestei probe.
Curtea,d eliberând, încuviințează recurentei proba cu înscrisuri noi.
Apărătorul recurentei depune la dosar un set de înscrisuri care se comunică și intimatei prezente, aceasta învederând instanței că nu sunt înscrisuri noi.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu mențiunea de a se audia cei doi martori propuși și a se accepta expertiza contabilă solicitată în cauză. De asemenea, solicită să se constate dreptul de proprietate asupra celor două terenuri în suprafață de 11.386. din activul fostului atelier de mobilă. Susține că - cunoștea că nu are nici un drept asupra celor două terenuri din contractul de vânare - cumpărare de acțiuni nr.668/1997, în care la pct.7.4 se stipulează că are cunoștință de pretenția recurentei - asupra terenului aferent activului și că este de acord ca reglementarea situației terenului să se facă conform hotărârii instanței de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei - solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, învederând instanței că terenul nu a făcut obiectul vânzării în cauză, iar prețul nu a fost plătit, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin decizia comercială nr.9A/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vi-a Comercială s-a respins apelul declarat de apelanta - în contradictoriu cu intimatele - -, - Afa și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr.2510/9.05.2007 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr-, ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.2510/9.05.2007 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor - Afa și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a fost respinsă acțiunea principală ca neîntemeiată. În motivarea sentinței, Judecătoria Bufteaa constatat că există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr.846/1997 a Judecătoriei Buftea prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de dj srl având ca obiect constatarea dobândirii legale a imobilului în litigiu, iar - să fie obligată la autentificarea vânzării. În ceea ce privește cererea de revendicare, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, iar în privința cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, a admis excepția lipsei de interes a reclamantei.
Reclamanta - a declarat apel și a solicitat schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat, a excepției lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei de interes și să se rețină cauza spre soluționare pe fond, cu admiterea acțiunii. Motivele de apel se referă la inexistența identității de obiect și cauză între prezenta cauză și cererea soluționată prin sentința civilă nr.846/1997, prin care, pe calea cererii reconvenționale solicita să se constate că a dobândit legal imobilul activ din și să fie obligată - - să autentifice vânzarea. În prezenta cauză, solicită pe cale unei acțiuni în realizare, constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare din 15.04.1994 și ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să suplinească consimțământul vânzătorilor care, deși au încasat prețul, refuză să încheie contractul în formă autentică. Se învederează că a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a art.6.3 din contractul nr.668/1997 și nu a întregului contract așa cum a reținut prima instanță. Arată că, întrucât în 1997 fostul FPS vindea pachetul de acțiuni de la - Afa srl și potrivit art.63 din acest contract, în patrimoniul societății era inclus și terenul de 11.386 mp aferent activului, apelanta este direct interesată în a solicita constatarea nulității absolute parțiale a acestor dispoziții și nu a întregului contract.
Instanța de apel a apreciat apelul ca fiind nefondat. A reținut că în urma licitației organizată de - -, între - DJ și - - s-a încheiat la data de 15.04.1994 contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect activul Atelier format din "mobile, utilaje, căi de acces, gard împrejmuitor", fără a se menționa că și terenul în suprafață de 11.386 mp aferent construcțiilor este obiect al vânzării. Potrivit art.6 din acest contract, valoarea totală a imobilelor (construcții) cuprinse în incinta nr.1 și incinta nr.2 este de 93.333.140 lei și conform art.7, prețul total al vânzării care cuprinde clădiri, utilaje, căi de acces și suprafețe betonate, inclusiv gardul, este de 243.243.000 lei și de asemenea, fără a se menționa că prețul stabilit are în vedere vreo suprafață de teren. Tribunalul a mai reținut că părțile au stipulat la art.9 din contract clauza potrivit căreia, "pe data obținerii titlului de proprietate asupra terenului, vânzătoarea se obligă să încheie actul de vânzare-cumpărare separat, conform HG nr.834/1991 cu cumpărătoarea din prezentul contract, în termen de 10 zile de la obținerea titlului". Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria -/1340/8.09.1994 s-a recunoscut dreptul de proprietate al - - asupra terenului în suprafață de 11.386 mp situat în B,-, sector 2. Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.668/30.04.1997 încheiat între FPS și - Afa s-a înstrăinat 40% din capitalul social al - -. La art.6.3 din acest contract se menționează că "vânzătorul atestă că societatea deține certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr.1341/8.09.1994 pentru suprafața de 12.775 mp și seria - nr.1340/8.09.1994 pentru o suprafață de 11 386 mp. Tribunalul a apreciat că prin promovarea unei acțiuni care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, trebuie îndeplinite patru condiții esențiale, respectiv, existența unui antecontract valabil încheiat cu respectarea dispozițiilor art.948 civil, refuzul unei părți de a autentifica actul de înstrăinare, partea care a formulat cererea să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin convenția încheiată inițial și eventual, exercitarea dreptului de preemțiune, în situațiile expres prevăzute de lege. S-a constatat în urma probatoriului administrat că în mod corect instanța de fond a reținut că terenul în suprafață de 11.386 mp. nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15.04.21994, aspect demonstrat de clauzele contractului, dar și de mențiunile procesului-verbal de licitație nr.129/17.02.1994 și ale contractului de vânzare-cumpărare nr.135/3.03.1994, în care obiectul vânzării a fost detaliat în inventarul anexat contractului. Faptul că între părți nu s-a încheiat și vânzarea terenului rezultă din împrejurarea că în ceea ce privește terenul de 11.386 mp. s-a stipulat obligația cumpărătorului, adică a apelantei în cauză, ca în termen de 10 zile de la obținerea de către vânzător a titlului de proprietate asupra terenului, să achite - - valoarea de circulație a terenului și până la acel moment să plătească o chirie în valoare de 1.000.000 lei/lună. S-a apreciat că acest înscris nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.948 civil, deoarece din conținutul acestuia nu se poate concluziona că părțile au avut intenția reală de a vinde acest teren, motiv pentru care, în opinia Tribunalului un astfel de înscris nu valorează un contract valabil încheiat, astfel că au fost respinse capetele de cerere referitoare la constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare din 15.04.1994 cu privire la teren și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru acest teren.
În ceea ce privește capătul 3 de cerere având ca obiect revendicarea de către reclamantă a suprafeței de 8.733 mp.incinta 1 și a suprafeței de 2653 mp. incinta nr.2, imobile situate în comuna, str. -, județul I, Tribunalul a arătat că potrivit dispozițiilor legale în materie, în cazul conflictului între titluri se distinge după cum titlurile prezentate de ambele părți provin de la același autor sau de la autori diferiți. Tribunalul a considerat că în mod corect instanța de fond a apreciat că, în lipsa oricăror dovezi care să ateste că reclamanta este proprietară, atunci cererea de revendicare este nefondată. Împrejurarea învederată de apelanta-reclamantă cum că ea a achitat toate impozitele aferente terenului în litigiu nu este de natură să consolideze titlul său, în condițiile în care prezenta acțiune este o acțiune în revendicare și nu una în constatarea dobândirii uzucapiunii pe cale judecătorească.
Tribunalul mai apreciat că instanța de fond a respins în mod corect ca fiind neîntemeiat capătul 4 al acțiunii referitor la constatarea nulității absolute parțiale a art.6.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.668/30.04.1997, în care se stipulează că vânzătorul atestă că - - deține certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria - nr.1340 din 8.09.1994 pentru suprafața de 11.386 mp. în condițiile în care existența certificatului nu a fost contestată în nici un mod, astfel că motivele de nulitate invocate nu au suport în realitatea faptică.
- DJ - a declarat recurs împotriva acestei decizii și a solicitat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7, 8 și 9 proc.civ. să se modifice în tot decizia instanței de apel în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod eronat s-a respins cererea de administrare a probei cu expertiza contabilă care urma să determine valoarea terenului și dacă aceasta a fost inclusă în prețul de vânzare al contractului încheiat în 15.04.2994. Se mai consideră că instanța de apel nu a reținut integral art.9 din contract în care se menționează limpede faptul că"vânzătoarea se obligă să încheie act de vânzare-cumpărare"și că această clauză îndeplinește condițiile unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare. Recurenta afirmă că în mod greșit instanța de apel reține o prevedere contractuală inexistentă, prin care cumpărătoarea s-ar obliga să plătească către vânzătoare cele două terenuri la valoarea lor de circulație.
În fine, recurenta apreciază că nesolicitarea de către vânzătoare a prețului chiriei pentru teren timp de 14 ani de zile este o altă dovadă a faptului că terenul s-a vândut prin contractul din 15.04.1994.
Nu s-a formulat întâmpinare.
S-a admis recurentei proba cu înscrisuri care au fost depuse la dosar.
Examinând decizia comercială recurată, precum și probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Deși recurenta invocă ca prim motiv de recurs -art.304 pct.7proc.civ. aceasta nu arată care anume dintre considerentele deciziei sunt în contradicție unele cu altele sau care sunt argumentele străine de cauză. Se susține că în mod eronat instanța își întemeiază soluția de respingere a acțiunii pe dispozițiile art.1295 cod civil, însă recurenta omite să arate că ea însăși și-a întemeiat în drept acțiunea pe acest temei juridic (7 nr- al Judecătoriei Buftea ).
Celelalte motive de recurs se întemeiază pe prevederileart.304 pct.8și 9 proc.civ.potrivit cărora, hotărârea instanței poate fi modificată sau casată atunci când " instanța, interpretând greșit actul juridic dedusjudecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" și "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Prin acțiunea formulată s-a cerut de către recurenta-reclamantă - J srl în temeiul dispozițiilor art.1294, 1295.civil și art.969, 970.civil, să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare din 15.04.1994 privind terenul în suprafață de 11.386 mp. și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru acest teren. Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut că, potrivit art.1295 civil,"vânzarea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupraprețului", însă din analiza probelor de la dosar s-a constatat că terenul în litigiu nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din data de 15.04.1994, respectiv, din clauzele contractului și mențiunile procesului-verbal de licitație nr.129/17.02.1994, nu rezultă că s-ar fi întrunit acordul de voință al celor două părți - vânzător și cumpărător - în ceea ce privește terenul și prețul acestuia. Un alt argument pertinent reținut în mod just de către cele două instanțe este și acela căîn contractul nr.135/3.03.1994 încheiat între aceleași părți se detaliază în anexa contractului obiectul vânzării, iar în privința terenului se stipulează obligația cumpărătorului de a achita valoarea de circulație a terenului în termen de 10 zile de la obținerea titlului de proprietate asupra terenului de către vânzător, moment până la care se prevede obligația cumpărătoruluide aachita o chirie pentru teren în valoare de 1.000.000 lei / lună. Ambeleinstanțe au constatat că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în condițiile în care obiectul contractului nu a fost identificat și nici prețul nu a fost menționat.
Curtea observă că instanța de apel a apreciat în mod corect că instanța de fond a respins întemeiat cererea de constatare a valabilității contractului de vânzare-cumpărare din 15.04.1994 privind terenul menționat, precum și cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului în litigiu. Instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (contractul de vânzare-cumpărare din 15.04.1994), ci dimpotrivă, a analizat clauzele acestuia, precum și mențiunile din procesul-verbal de licitație în baza căruia a fost întocmit contractul, în conformitate cu normele de interpretare a convențiilor prevăzute de art. 977-985.civil raportat la dispozițiile art.948 și 969.civil.
De asemenea, Curtea reține că în mod just instanța de apel a constatat că în lipsa dovezilor care să probeze titlul de proprietate pe care îl exhibă reclamanta, cererea de revendicare a terenului de către reclamantă nu poate fi admisă, așa cum corect argumentat și prima instanță care a respins capătul 3 al acțiunii, ca fiind neîntemeiat.
Referitor la ultimul capăt al acțiunii care privește constatarea nulității absolute a art.6.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.668/30.04.1997, încheiat între fostul FPS, actual AVAS și -, care stipulează că vânzătorul atestă că vânzătorul deține certificat de proprietate asupra terenului seria - nr.1340/8.09.1994 pentru suprafața de 11 386 mp. Curtea constată că în mod corect instanța de apel a reținut că, instanța de fond l-a respins ca neîntemeiat, întrucât existența certificatului mai sus menționat nu a fost contestată în nici un mod și în plus, nu s-a dovedit că această clauză se întemeiază pe o cauză ilicită ori pe fraudă la lege așa cum doar se afirmă de către reclamantă, fără a se și proba, potrivit art.1169 civil.
În concluzie, Curtea reține că instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 proc.civ. urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - cu sediul în,--7, județul I, împotriva deciziei comerciale nr.9A /16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - prin lichidator cu sediul în B,-,.8..3, sector 5, citată și la adresa din B, șos. -, nr.46, sector 2, - cu sediul în B,-, sector 1, și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,--11, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud. - 11.12.2009
Nr.ex.: 7
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
