Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal -
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.18/C/2010 -
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - JUDECĂTOR 3: Sabău Mirela
- - - grefier
*********
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial formulat de apelanta pârâtă - reclamantă reconvențională SC" "SRL cu sediul în, comuna, nr.96, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă - pârâtă reconvențională DE CONSUM - - reprezentată prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM UJCC cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.587/LC din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -acțiune în constatare -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta SC" "SRL - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.67/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și pentru intimata DE CONSUM - - reprezentată prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM UJCC - consilier juridic, în baza delegației nr.132/16.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este legal timbrat cu suma de 11 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.-/15.02.2010 plus 0,30 lei timbre judiciare, intimata a depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul termen de judecată în apel, după care:
Reprezentantul apelantei învederează instanței că a lecturat întâmpinarea depusă la dosar, nu mai are alte chestiuni prealabile.
Reprezentantul intimatei, de asemenea arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul.
Reprezentantul intimatei susține excepția de tardivitate invocată și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, drept urmare admiterea acesteia și ca o consecință a admiterii excepției, decăderea din termenul de apel și respingerea apelului ca tardiv formulat. În esență învederează instanței că, sentința atacată a fost comunicată la sediul indicat de pârâtă, respectiv în, nr.14, jud. B, semnând de primire administratorul societății, și chiar dacă prin prezentul apel, aceasta a fost citată la un alt sediu, parte în proces este persoana juridică care are sediul arătat mai sus, ultimul act de procedură aflat la fila 169 în dosarul de fond indicând aceeași adresă, respectiv, nr.14, jud. Mai mult decât atât, mai arată și că, la dosarul de fond mai există și o cerere de studiu a dosarului făcută de avocatul ales al societății, dl., neputându-se astfel afirma că nu a avut cunoștință de hotărârea atacată, atâta timp cât la data studierii dosarului, hotărârea era redactată și cusută la dosar. Raportat la aceste aspecte apreciază că apelul este înaintat instanței cu mult peste termenul legal prevăzut de lege și drept urmare se impune respingerea cererii de repunere în termenul de apel și admiterea excepției de tardivitate a formulării apelului.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Depune în acest sens la dosar practică judiciară, respectiv copia unei încheieri prin care se constată că, comunicarea hotărârii a fost viciată deoarece a fost înaintată unei alte persoane neîmputernicite de societate pentru a primi corespondența, iar pe de altă parte pe fila de comunicare nu apare calitatea celui care a preluat comunicarea, în condițiile art. 91 Cod procedură civilă. De asemenea mai depune la dosar copia actului de identitate a administratorului societății de unde rezultă o altă adresă și totodată solicită instanței a constata diferența dintre semnăturile existente pe fila de comunicare a sentinței și cea existentă pe apelul declarat. Apreciază că procedura de comunicare a fost viciată. În consecință, solicită respingerea excepției de tardivitate și acordarea unui termen în vederea depunerii motivelor de apel, ca urmare a repunerii în termenul de apel.
În replică, reprezentantul intimatei învederează instanței că, fila de comunicare a fost preluată de numitul, apelul a fost declarat de aceeași persoană, drept urmare susținerile reprezentantului apelantei nu sunt reale. Mai mult decât atât, această comunicare nu a fost făcută prin afișare, ea este semnată, fiind trecut chiar și numele celui care a preluat comunicarea sentinței. Totodată, mai arată că există și acea cerere de studiere a dosarului de către reprezentantul apelantei de rezultă faptul că acesta avea cunoștință de hotărârea dată. În consecință, solicită admiterea excepției și ca o consecință a admiterii acesteia, se impune respingerea apelului ca tardiv formulat.
În replică, reprezentantul apelantei învederează că actele de procedură nu se îndeplinesc pe seama apărătorului, ci a persoanei care a pornit acțiunea într-un proces și totodată actele de procedură, de comunicare, sub sancțiunea nulității trebuie să conțină, pe lângă altele și numele persoanei care l-a încheiat, a celui care a preluat actul, drept urmare copia actului de identitate contrazice susținerile reprezentantului intimatei, în sensul că nu apar aceleași date de identificare cu cele înscrise pe fila de comunicare.
Instanța, rămâne în pronunțare pe excepția de tardivitate și asupra cererii de repunere în termenul de apel.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.587/LC din 16 iunie 2009, Tribunalul Bihora respins excepțiile privind lipsa capacității de exercițiu și a inadmisibilității invocate de pârâta SC SRL.
A admis cererea formulată și precizată de reclamanta DE CONSUM reprezentată prin Uniunea Județeană a Cooperației de Consum UJCC B,cu sediul în O,-, jud B în contradictoriu cu pârâta SC SRL cu sediul în, nr.14, jud. B,și în consecință, a constatat încetarea contractului de închiriere înregistrat sub nr. 41/2000,încheiat între reclamantă și pârâtă, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul comercial Magazin cu Bufet situat în, înscris în CF 74, nr. top 580/68 proprietatea reclamantei.
A fost obligată pârâta să predea reclamantei obiectele de inventar preluate odată cu spațiul închiriat conform listei de inventariere semnată de pârâtă la data de 22.09.1999, iar în situația în care aceste obiecte nu mai există, a fost obligată pârâta la contravaloarea acestora în sumă de 1.220 lei.
A fost admisă în parte cerere reconvențională formulată de pârâta SC SRL, și în consecință, a obligat reclamanta-pârâtă reconvențională DE CONSUM reprezentată prin Uniunea Județeană a Cooperației de Consum UJCC B să plătească pârâtei-reclamante reconvențională SC SRL suma de 15.546,50 lei reprezentând contravaloare investiții la spațiul închiriat.
Au fost respinse celelalte pretenții, iar cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezenta cauză au fost compensate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile privind lipsa capacității de exercițiu și a inadmisibilității invocate de pârâta SC SRL, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate și în consecință au fost respinse pentru următoarele:
Capacitatea de exercițiu a unei persoane juridice constă în posibilitatea acesteia de a-și exercita drepturile și obligațiile prevăzute în lege, actul constitutiv și statutul societății. În speță, potrivit art. 2 alin. 2 din Actul constitutiv, respectiv art. 8 alin 1 din Statutul Uniunii Județene a Cooperației de Consum B (UJCC B) reprezintă interesele societăților cooperative asociate, inclusiv în fața autorităților judecătorești, iar reclamanta este asociată UJCC B și are capacitate de exercițiu deplină, fiind înregistrată în registrul asociațiilor și fundațiilor de la udecătoria Oradea. De asemenea, reclamanta a formulat acțiune prin reprezentantul său UJCC
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a constatat că în speță este vorba de o acțiune în realizarea dreptului, prin cererea sa reclamanta urmărind în esență evacuarea pârâtei din spațiul închiriat, și nu doar constatarea unei stări de fapt, care ar fi fost inadmisibilă sub aspectul prevederilor art.111 Cod procedură civilă.
Examinând pe fond cauza, instanța a reținut că, reclamanta Societatea de Consum este proprietară asupra spațiului comercial Magazin cu Bufet, situat în, înscris în CF 74, nr.top. 580/68, potrivit extrasului de CF, cu titlu de construire.
Între reclamantă, în calitate de proprietar, și pârâtă, în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr.41/07.11.2000, pentru imobilul menționat mai sus, pe o perioadă de un an, cu începere de la data de 01.12.2000. Odată cu predarea spațiului către pârâtă, aceasta din urmă a preluat și obiectele de inventar prevăzute în lista de inventariere din data de 22.09.1999, fiind semnate de către aceasta (filele 7-9 dosar). Deși la data de 30.11.2001, a expirat durata contractului, între părți a operat tacita relocațiune, conform art.1437 civ. chiriașul fiind lăsat în spațiu și după această dată, achitând chiria până în luna octombrie 2003.
În cursul anului 2003, Primăria Comunei a procedat la întabularea imobilelor ce au făcut obiectul contractului de închiriere, pe seama Comunei, iar pârâta nu a mai achitat chiria reclamantei, deși a rămas în spațiul închiriat în continuare, fără a solicita o eventuală încetare a relațiilor contractuale.
Prin sentința nr.465/2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr.108/2006, rămasă definitivă prin neapelare, instanța a dispus anularea întabulării Comunei asupra acestui spațiu comercial, constatând că imobilele reprezentând magazin și bufet au fost și sunt proprietatea, fiind construite de aceasta.
În perioada 2003 și până la pronunțarea sentinței menționate mai sus, între Primăria Comunei și pârâta SC SRL s-a încheiat contractul de locațiune înregistrat sub nr.1744 din 03.11.2003, privind imobilul - spațiu comercial Magazin cu Bufet, situat în, înscris în CF 74, nr.top. 580/68, pe o perioadă de 5 ani, respectiv până la 31.10.2008.
Reclamanta a somat pârâta în repetate rânduri, prin care i s-a solicitat să evacueze spațiul închiriat, aducându-i la cunoștință faptul că a fost și este proprietatea acesteia, ultima somație fiind cu nr.416/12.05.2006, cu toate acestea, pârâta a refuzat predarea spațiului, invocând contractul încheiat cu Primăria Comunei.
În perioada locațiunii, pârâta a efectuat investiții la imobilul închiriat, care, conform raportului de contraexpertiză întocmit în cauză, sunt în valoare de 15.546,5 lei și de asemenea investiții voluptorii în sumă de 987,25 lei (fila 146 dosar).
Raporturile de locațiune dintre părți, întemeiate pe contractul de închiriere nr.41/07.11.2000, au încetat la data de 30.11.2001, contractul fiind prelungit prin tacită relocațiune de către ambele părți, în această situație contractul devenind un contract fără termen. Având în vedere că prin somația cu nr.416/12.05.2006 s-a pus în vedere pârâtei să evacueze spațiul închiriat, de la această dată contractul menționat mai sus și-a încetat efectele.
Având în vedere dispozițiile art.1410 și urm. precum și ale art.480 Cod civil, instanța a admis cererea reclamantei, a constatat încetarea contractului de închiriere înregistrat sub nr. 41/2000,încheiat între reclamantă și pârâtă și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial Magazin cu Bufet situat în, înscris în CF 74, nr. top 580/68 proprietatea reclamantei.
Instanța a constatat că odată cu preluarea spațiului închiriat, pârâta a închiriat și bunurile arătate în lista de inventar menționată mai sus, bunuri în valoare totală de 1.220 lei. Având în vedere că pârâta nu a contestat aceste pretenții ale reclamantei, instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâta să predea reclamantei obiecte de inventar preluate odată cu spațiul închiriat conform listei de inventariere semnată de pârâtă la data de 22.09.1999, iar în situația în care aceste obiecte nu mai există, va obliga pârâta la contravaloarea acestora în sumă de 1.220 lei.
Examinând cererea reconvențională, formulată în cauză de către pârâta SC SRL, instanța a constatat că aceasta este în parte întemeiată, având în vedere următoarele:
Contractul de locațiune invocat de către pârâtă nu are nici un efect juridic asupra reclamantei, atâta timp cât calitatea de locator al - Comunei nu a fost legală, fapt constatat și prin sentința civilă nr. 465/2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr.108/2006, rămasă definitivă prin neapelare (fila 5 dosar). Față de acest aspect, instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente disp.art. 1441.civ. respectiv ca reclamanta să respecte locațiunea față de pârâtă și, în consecință, a respins primul capăt din cererea reconvențională.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata contravalorii investițiilor efectuate la imobilul închiriat, în sumă de 50.000 lei, solicitată, instanța a constatat că acest capăt de cerere este doar parțial întemeiat, având în vedere că prin raportul că prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză contravaloarea acestor investiții se ridică la suma de 15.546,50 lei. Față de acest aspect, instanța a admis în parte acest capăt de cerere, în sensul că a obligat reclamanta-pârâtă reconvențională de Consum să plătească pârâtei-reclamante reconvențională SC SRL suma de 15.546,50 lei, reprezentând contravaloare investiții la spațiul închiriat și a respins celelalte pretenții ca fiind nefondate. De asemenea, investițiile voluptorii în sumă de 987,25 lei nu au putut fi acordate, având în vedere că au fost făcute pentru sporirea confortului pârâtei reclamante reconvenționale.
Referitor la ultimul capăt de cerere, privind stabilirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale până la achitarea integrală a contravalorii investițiilor, instanța a constatat că acest capăt de cerere este nefondat, având în vedere, pe de o parte, faptul că nu există o dispoziție legală care să reglementeze acest drept, iar pe de altă parte, chiar dacă practica judiciară a consacrat acest drept, în speță, față de valoarea investițiilor, instanța apreciat că nu se impune stabilirea unui drept de retenție.
Având în vedere disp.art.276 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, pârâta reclamantă reconvențională SC" "SRL, solicitând în primul rând, a se constata că, apelul formulat este în termen, iar în subsidiar, a încuviința repunerea în termenul legal, și, în consecință, a modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale, urmând ca motivele de apel să le depună după comunicarea sentinței apelate.
Apelanta a susținut că, hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor nu i-a fost comunicată, luând cunoștință despre acesta, doar la finele lunii noiembrie 2009, în urma unei adrese emise de intimata de Consum - și, ca urmare a demersurilor efectuate la arhiva primei instanțe.
Apelul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a invocat excepția de tardivitate a înaintării apelului, solicitând ca în baza prevederilor art.103 alin.(1) Cod procedură civilă, să se constate decăderea, și, drept consecință, a respinge cererea de repunere în termenul de apel.
Verificând apelul declarat în cauză prin prisma excepției invocate, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Potrivit dovezii de primire și procesului - verbal de predare, depus la fila 181 în dosarul primei instanțe, sentința nr.587/COM din 16 iunie 2009 Tribunalului Bihor, a fost comunicată apelantului la data de 27 iulie 2009.
Din mențiunile efectuate de agentul procedural, copia hotărârii a fost comunicată numitului care, conform actelor depuse la dosar, are calitatea de administrator al societății apelante, dovada de primire cuprinzând semnătura acestuia, iar comunicarea s-a efectuat la adresa indicată de pârâtă în întâmpinarea și cererea reconvențională ( filele 20 - 22 fond), respectiv în, nr.14, jud.
Cele relevate mai sus infirmă susținerile apelantei, conform cărora hotărârea nu i-ar fi fost comunicată, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.99 alin.(4) Cod procedură civilă"Procesul - verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care le-a încheiat".
În ceea ce privește demersurile pe care apelanta susține că le-a efectuat la arhiva Tribunalului Bihor, pentru luarea la cunoștință despre hotărârea atacată, este de precizat că, la fila 176 - fond, se regăsește cererea formulată de apărătorul pârâtei apelante, prin care acesta solicită la data de 22 august 2009 să i se aprobe studierea dosarului din litigiu, dată la care, așa cum s-a arătat deja, hotărârea fusese comunicată societății apelante.
Cu privire la acest aspect este de relevat că, potrivit art.69 alin.(2) Cod procedură civilă"Avocatul care a asista pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor suspuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date".
Referitor la cererea de repunere în termenul de apel, este de reținut că, potrivit art.103 alin.(1) Cod procedură civilă" Neîndeplinirea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legale, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Apelanta însă, nu a făcut dovada îndeplinirii cerinței impuse de textul articolului 103 alin.(1) Cod procedură civilă, respectiv că, ar fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința e, pentru a promova calea de atac a apelului și, de altfel nici nu a arătat care ar fi motivele împiedicării în exercitarea căii de atac, condiție impusă de alineatul (2) al textului mai sus arătat.
Potrivit art.284 alin.(1) Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, comunicarea s-a efectuat la data de 27 iulie 2009, iar apelul a fost expediat, potrivit plicului poștal depus la fila 4 - apel, la data de 3 decembrie 2009, cu mult peste termenul prevăzut de art.284 Cod procedură civilă.
Față de considerentele de mai sus, apreciind ca neîntemeiată cererea de repunere în termen, Curtea de APEL ORADEA, urmează a admite excepția invocată de către intimată și pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art.284 alin.(1) Cod procedură civilă, va respinge ca tardiv apelul de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE cererea de repunere în termenul de apel.
RESPINGE ca tardivapelul comercial d eclarat de apelantaSC" "SRLcu sediul în, comuna, nr.96, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă - pârâtă reconvențională DE CONSUM - - reprezentată prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM UJCC cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.587/LC din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 24.02.2010
Jud. fond C-.
Tehnoredact.--
4 ex./01.03.2010
2 com.__________
1. SC" "SRL cu sediul în, comuna, nr.96, jud. B
2. DE CONSUM - - reprezentată prin UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM UJCC B cu sediul în O,-, jud. B
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Bocșe Elena, Sabău Mirela
